Soluţia dată în recurs, constând în anularea acestuia ca insuficient timbrat, fără ca instanţa sesizată să precizeze cuantumul taxei judiciare de timbru legal datorată ce trebuia achitată de către recurentă, constituie o greşeală materială, care justifică primirea contestaţiei în anulare.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, prima teză, prin greşeală materială se înţelege orice eroare materială evidentă, substanţială, săvârşită de instanţa de recurs, constând în confundarea sau ignorarea unor împrejurări esenţiale, determinante pentru soluţia adoptată în calea de atac, care, dacă nu ar fi fost comisă, ar fi condus la nepronunţarea hotărârii atacate prin contestaţia în anulare.
Unei asemenea greşeli i se circumscrie şi omisiunea instanţei de recurs de a stabili prin încheiere cuantumul exact al taxei judiciare de timbru, ce urma a fi reţinută ca obligaţie în sarcina recurentei, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată.
(Decizia nr. 1073 din 6 septembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 3588 din 04.05.2001, pronunţată în Dosarul nr. 178/2001, în fond, după casare cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis acţiunea reclamantei S.C. “R.” S.R.L. şi a obligat pârâta S.C. “P.” S.R.L. la plata sumelor de bani reprezentând contravaloare publicaţii livrate şi penalităţi de întârziere.
Prin Decizia civilă nr. 544 R din 06.11.2001, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a anulat recursul pârâtei ca insuficient timbrat.
împotriva acestei decizii, pârâta a formulat contestaţie în anulare, legal timbrată, arătând, în esenţă, că procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, în sensul că nu i s-a pus în vedere completarea timbrajului.
în drept, au fost invocate prevederile art. 318 şi 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 318 din Codul de procedură civilă, în sensul că decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale.
S-a reţinut că cererii de recurs i-a fost anexată o foaie de vărsământ cu titlu de taxă judiciară de timbru, precum şi un timbru judiciar. Prin încheierea de şedinţă din 02.10.2001, Curtea a dispus în sarcina recurentei să depună la dosar, în recurs, dovada completării taxei judiciare de timbru legal datorată, fără a preciza însă cuantumul acesteia.
La termenul următor, Curtea a procedat ia soluţionarea recursului, anulând recursul ca insuficient timbrat.
în lipsa stabilirii exacte a cuantumului taxei judiciare de timbru, Curtea nu putea proceda, în mod legal, la anularea recursului pe motiv de nerespectare a acestei obligaţii.
Nu sunt incidente în speţă prevederile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere faptul că, potrivit menţiunilor cuprinse în încheierea de şedinţă din 02.10.2001, recurenta a luat termen, în cunoştinţă, astfel că instanţa nu mai avea obligaţia să o citeze.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 318 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis contestaţia în anulare, a anulat decizia contestată, fixând termen pentru continuarea judecării recursului, recurenta urmând a fi citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantumului precizat de instanţă.
