Potrivit art. 321 din Codul de procedură civilă, nu se poate face o nouă contestaţie în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
Prin urmare, dacă la formularea primei contestaţii în anulare au existat motivele invocate şi în cea de-a doua contestaţie, este inadmisibil a se invoca din nou aceleaşi motive în cuprinsul acesteia din urmă.
(Decizia nr. 1347 din 23 octombrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Decizia civilă nr. 966 din 18.07.2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială, în Dosarul nr. 699/2002, a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. “H.” S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 259 din 27.06.2001, pronunţată de Curtea de Apel Secţia aVI-a comercială, în Dosarul nr. 1480/2001, în contradictoriu cu intimata R.A. “A.”.
împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat o nouă contestaţie în anulare, considerând că este netemeinică şi nelegală.
Societatea contestatoare susţine că la data judecării recursului, 27.06.2001, nu a fost legal citată, Decizia nr. 259/R din 27.06.2001 fiind nulă, întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Ambele complete de judecată, adică cel ce a judecat recursul şi cel ce a judecat contestaţia în anulare, au încălcat prevederile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, întrucât dreptul de a se pretinde penalităţile în sumă de 120.000 USD era prescris, iar pentru suma de 6.210,5 USD nu a primit facturi.
La 18.07.2002, reprezentantul contestatoarei a fost lipsit de dreptul la apărare.
în concluzie, contestatoarea solicită respingerea recursului declarat de R.A. “A.” împotriva Sentinţei civile nr. 2102/2001 a Tribunalului Municipiului Bucureşti -Secţia comercială, casarea Deciziei civile nr. 259/R/2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia aVI-a comercială şi a Deciziei civile nr. 966 din 18.07.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială şi judecarea cauzei de urgenţă şi cu precădere conform art. 320 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
S-au anexat înscrisuri în copie şi, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost timbrată cu suma de 75.000 lei taxă judiciară de timbru şi cu 3.000 lei timbru judiciar.
Examinând admisibilitatea contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 317, 318 şi 321 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că este inadmisibilă contestaţia în anulare, pentru considerentele de mai jos.
Potrivit art. 321 din Codul de procedură civilă, nu se poate face o nouă contestaţie în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
La formularea primei contestaţii în anulare au existat motivele invocate de către contestatoare în contestaţia de faţă, prin urmare, este inadmisibil să se invoce din nou pe calea unei noi contestaţii în anulare împotriva aceleiaşi decizii pronunţate în recurs.
Altminteri, este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile pronunţate în prima contestaţie în anulare, condiţiile de admisibilitate fiind limitativ reglementate de dispoziţiile art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat cauza nu a fost îndeplinită cu cerinţele legii şi când hotărârea s-a dat de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Textul condiţionează însă aceste motive de împrejurarea de a nu putea fi invocate pe calea apelului sau recursului sau, deşi s-au invocat prin cererea de recurs, instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Or, contestatoarea a invocat lipsa de procedură pentru data de 27.06.2001 când s-a judecat recursul în prima contestaţie în anulare, fiind inadmisibilă invocarea acestui motiv într-o nouă contestaţie în anulare.
Tot astfel şi celelalte aspecte arătate de contestatoare în noua contestaţie au făcut obiect de analiză în cadrul primei contestaţii în anulare.
Potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Aşadar, greşeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârşită de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată, cum ar fi anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar s-a depus recipisa de plată a taxei de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv declarat, deşi a fost depus în termen la poştă.
A se depăşi sfera cazurilor prevăzute de dispoziţiile legale sus expuse ar însemna să se ajungă la echivalarea contestaţiei în anulare cu un “recurs la recurs”, ceea ce este inadmisibil în drept pentru că pe această cale s-ar ajunge la rejudecarea recursului.
în fine, din dispoziţiile legale sus-menţionate mai rezultă că pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile irevocabile ale instanţelor de recurs şi nicidecum hotărârile irevocabile pronunţate în cadrul soluţionării unei contestaţii în anulare, deosebit de restricţiile impuse de dispoziţiile art. 321 din Codul de procedură civilă.
Practic, în speţă, contestatoarea a mai formulat o contestaţie în anulare cu acelaşi obiect, nefiind admisibilă o nouă contestaţie în anulare vizând atât hotărârea dată în recurs, cât şi cea dată în soluţionarea primei contestaţii în anulare.
Având în vedere că prima contestaţie în anulare s-a soluţionat pe cale de excepţie, Curtea nu va mai intra în cercetarea fondului întrucât ar fi de prisos.
Pentru aceste considerente, de fapt şi de drept, Curtea va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
