Potrivit dispoziţiilor art. 321 din Codul de procedură civilă, nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
După respingerea unei prime contestaţii se mai poate introduce o nouă contestaţie, dar numai pentru motive noi, care nu au existat la data primei cereri, fiind fără relevanţă că partea nu a cunoscut aceste motive ori că temeiul juridic invocat este diferit.
Prin această dispoziţie, legiuitorul a urmărit să împiedice practica abuzivă de a se promova contestaţii repetate.
(Decizia nr. 959 din 19 iunie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 597 din 06.09.2001, pronunţată în Dosarul nr. 1446/2001, Tribunalul Bucureşti- Secţia comercială a admis acţiunea principală formulată de reclamanta Primăria Sectorului 4 împotriva pârâtei S.C. “A.” S.R.L., aceasta fiind obligată la plata unei sumei de bani, echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlul de cotă aport datorată pe lunile iunie – iulie 2001, precum şi la plata penalităţilor de întârziere.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus şi rezilierea Contractului de asociere în participaţiune nr. 13453 din 08.10.1999.
împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs. Nefiind motivat, prin Decizia civilă nr. 187 din 11.02.2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a V-a comercială, în Dosarul nr. 22/2002, s-a constatat nulitatea acestui recurs.
împotriva acestei decizii, S.C. “A.” S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, solicitând să se constate că hotărârea pronunţată este rezultatul unei erori materiale, fiind invocat ca temei de drept art. 318 din Codul de procedură civilă.
în motivarea contestaţiei în anulare s-a invocat, în esenţă, faptul că instanţa a declarat nul recursul fără a se observa că sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu i-a fost comunicată şi, ca urmare, recursul nu a putut fi motivat.
Contestaţia în anulare a format obiectul Dosarului nr. 338/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială.
Prin Decizia civilă nr. 563 din 05.04.2002, pronunţată în acest dosar, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
La data de 04.04.2002, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. “A.” S.R.L., împotriva aceleiaşi decizii civile pronunţate în recurs, respectiv Decizia civila nr. 187 din 11.02.2002.
în motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 1 din Codul de procedură civilă, contestatoarea a arătat, în esenţă, că citaţia aflată la Dosarul nr. 22/2002, emisă de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială, s-a întors la instanţă fără a avea vreo menţiune făcută de agentul poştal, ca dovadă de îndeplinire a procedurii de citare.
Contestatoarea a mai arătat că această situaţie este explicabilă, atâta timp cât la adresa societăţii citate figurează doar “Bucureşti, str. Aleea Dobrina nr. 4, sector 2”, adresa completă şi corectă a societăţii fiind “Bucureşti, Aleea Dobrina nr. 4, bl. 49B, sc. 2, et. 1, ap. 50, sector 2”.
Prin urmare, a mai arătat contestatoarea că procedura de citare a recurentei a fost viciată, în sensul că, nefiind înscrisă corect întreaga adresă, aceasta a fost citată la un număr unde figurează un bloc fără a fi individualizat apartamentul, scara, etajul.
Un alt aspect invocat de contestatoare a fost acela al soluţionării cauzei la primul termen de judecată, instanţa de recurs nefiind legal învestită pentru soluţionare, atâta timp cât recurenta nu a timbrat cererea în mod corespunzător şi nici instanţa nu a procedat la citarea acesteia cu menţiunea de a timbra, trecându-se peste sancţiunea administrativă prevăzută de lege.
în concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, casarea deciziei civile şi reţinerea cauzei spre rejudecarea recursului.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 317 pct. 1, art. 86 alin. 3, art. 88, art. 92 alin. 4 şi art. 100 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
La termenul fixat pentru judecată, Curtea a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, excepţie invocată din oficiu.
Curtea a constatat că această excepţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 321 din Codul de procedură civilă, nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
Astfel, prin contestaţia în anulare de faţă, contestatoarea a invocat motivul prevăzut de art. 317 pct. 1 din Codul de procedură civilă, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Acest motiv, respectiv soluţionarea recursului declarat de S.C. “A.” S.R.L. cu încălcarea normelor legale privind citarea părţilor, în sensul că această societate nu a fost legal citată, a existat şi la momentul formulării primei contestaţii în anulare, nefiind însă invocat, prima contestaţie fiind motivată pe dispoziţiile art. 318 din – greşeală materială care a condus la pronunţarea deciziei atacate.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 321 din Codul de procedură civilă, contestatoarea nu mai poate promova o nouă contestaţie întemeiată pe acest motjv, care a existat şi la data înregistrării primei contestaţii.
în considerarea celor arătate, Curtea a admis excepţia invocată şi, în consecinţă, a respins contestaţia în anulare care a format obiectul Dosarului nr. 863/2002, ca inadmisibilă.
