Potrivit art. 318 teza I din Codul de procedură civilă, “Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale …”. Dispoziţiile de mai sus au în vedere erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluţie greşită, iar nu greşeli de judecată, cum ar fi împrejurarea că instanţa de recurs nu a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
(Decizia nr. 868 din 6 iunie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Decizia civilă nr. 592 din 14.11.2001, pronunţată în Dosarul nr. 2176/2001, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a admis recursul declarat de recurenta S.C. “T.” S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 417/F, pronunţată la 24.07.2001 în Dosarul nr. 1308/2001 de către Tribunalul Ialomiţa, în contradictoriu cu intimatele S.C. “S.” S.A. Galaţi, S.C. “S.” S.A. Constanţa şi S.C. “K.” S.R.L. şi, în consecinţă, a modificat în parte sentinţa civilă atacată în sensul că a admis contestaţia la şi a anulat procesul-verbal de vânzare la licitaţie din data de 22.12.2000 al executorilor judecătoreşti din cadrul Tribunalului Constanţa în Dosarul nr. 2028/2000. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate şi a fost obligată intimata S.C. “K.” S.R.L. la 2.179.500 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurenta, solicitând să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară licitaţiei, cu obligaţia readucerii cantităţii de tablă sau a contravalorii acesteia în patrimoniul său.
în motivare, s-a arătat că decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul că instanţa de recurs a admis numai în parte recursul, dispunând în mod corect anularea Procesului-verbal din 22.12.2000, însă nu a dispus şi ca părţile să fie repuse în situaţia anterioară licitaţiei, în sensul reintrării contestatoarei în posesia mărfii şi a adjudecatarului licitaţiei în posesia filei cec depuse pentru plata preţului la registrul de valori al Tribunalului Constanţa, simpla anulare a procesului-verbal nefiind suficientă şi neavând efect juridic.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a respins contestaţia în anulare ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contestaţia în anulare este admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, iar textele care le prevăd sunt de strictă interpretare.
Contestatorul nu a indicat în mod expres temeiul juridic în baza căruia a formulat contestaţia în anulare, dar din formularea acesteia rezultă cu claritate că s-au avut în vedere prevederile art. 318 teza I din Codul de procedură civilă. Dispoziţiile legale menţionate au în vedere erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluţie greşită, iar nu greşeli de judecată. Contestatorul a considerat în mod greşit că ar constitui o greşeală materială faptul că instanţa de recurs nu a dispus prin decizia pronunţată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintrării mărfii în patrimoniul recurentei, respectiv restituirea preţului către adjudecatarul licitaţiei. Prin cererea de recurs formulată, S.C. “T.” S.A. nu a solicitat în mod explicit să se dispună, ca urmare a admiterii recursului, modificarea sentinţei civile recurate şi sub aspectul repunerii părţilor în situaţia anterioară. De altfel, în cazul formulării unei astfel de solicitări, nepronunţarea instanţei de recurs şi în sensul arătat ar putea fi apreciată ca o eroare materială sub aspectul prevăzut de art. 2811 sau 2822 din Codul de procedură civilă, cu care nu trebuie confundată însă greşeala materială la care se referă art. 318 teza I din Codul de procedură civilă, sau în sensul prevăzut de art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
în acelaşi context, trebuie avut în vedere şi că recurenta nu a formulat vreun motiv de recurs cu privire expresă la repunerea părţilor în situaţia anterioară, astfel că nu pot fi incidente sub aspect apreciativ nici prevederile art. 318 teza a ll-a din Codul de procedură civilă.
De asemenea, întrucât recursul a avut ca obiect o sentinţă civilă prin care s-a soluţionat o contestaţie la executarea silită, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 4042 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Alin. 3 al art. 4042 prevede că “Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii”, formulare care arată că restabilirea situaţiei anterioare se poate cere în mod separat.
