Contestaţie La Executare Cereri


Dată fiind complexitatea acestei cauze, cât şi valoarea foarte mare a imobilelor supuse executării în raport cu debitul adică 130.000 RON conform expertizei tehnice judiciare efectuate de ing. B.M., la solicitarea părţii creditoare.

A considerat că este necesar ca pentru această fază procesuală să-şi angajeze un apărător, aceasta şi datorită faptului că nu are pregătire juridică şi complexitatea cauzei impune acest lucru.

Licitaţia a fost organizată la data de 18 nov.2009, iar ea aflând din timp de aceasta a solicitat în scris pe data de 13 nov.2009 BEJ N.V. să amâne licitaţia, întrucât intenţiona să-şi angajeze un apărător, acesta având nevoie de timp, pentru a consulta dosarul de şi a formula o apărare corespunzătoare, precum s-a cădea la o învoială cu partea creditoare conform art.371/4 C.pr.civ.

Ignorând această cerere, BEJ N.V. a organizat licitaţia şi a vândut la un preţ de pornire, stabilit unilateral de judecătoresc în detrimentul său şi favorizând firmele SC A. P. – Teleorman şi SC R.P. cu sediul în comuna G., judeţ Giurgiu.

Potrivit art.1505 – preţul trebuie să fie serios şi determinat de părţi.

Executorul a vândut la un preţ derizoriu reprezentând doar 20% din valoarea imobilelor.

A solicitat să fie depus în original dosarul de executare nr.10/2007 conform art.172 – 175 c.pr.civ. pentru a fi consultat atât de instanţa de judecată cât şi de apărător.

În susţinerea acţiunii a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.

Intimata nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat administrarea de probe în apărare.

La solicitarea contestatoarei, faţă de împrejurarea că procedura de executare silită a vizat acte de executare anterioare modificărilor aduse codului de procedură civilă prin OUG nr.42/2009, instanţa a dispus ataşarea dosarului de executare silită,- cu adresa nr.80/08.02.2010, executorul judecătoresc comunicând instanţei dosarul de executare nr. 10/2007.

Examinând cererea formulată, atât prin prisma textelor de lege incidente în cauză cât şi a mijloacelor de probă administrate, instanţa o găseşte nefondată, pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, potrivit art.399 c.p.c., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

În cauză, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr.982/02.10.2006 a Tribunalului Teleorman, împotriva debitoarei – contestatoare a fost pornită executarea silită a acesteia.

Pa parcursul ,procedurii, debitoarea a formulat repetate cereri de amânare a licitaţiilor organizate, pentru a-şi angaja apărător, – cereri respinse de executorul judecătoresc -, fără însă ca debitoarea să se prezinte – nici personal şi nici însoţită de apărător ales – la vreun act de executare, deşi a semnat de primirea citaţiilor şi a somaţiilor emise de organul de executare cu acele ocazii. Mai mult, pentru termenele ulterioare, acordate în procedura executării silite, nici un apărător ales de către debitoare nu a formulat cereri la organul de executare.

Dacă în cauză actul de executare contestat şi cererea de amânare a procedurii de executare silită vizează licitaţia din 18 noiembrie 2009, cererile anterioare repetate ale debitoarei pentru acelaşi motiv califică atitudinea sa în procedura executării silite. Ignorarea acestor cereri o putea , eventual îndreptăţi pe contestatoare, în condiţiile art.401 c.p.c., la câte o contestaţie la executare distinctă pentru fiecare dintre aceste cereri şi pentru fiecare act de executare întreprins în aceste condiţii. Împrejurarea că debitoarea contestatoare a formulat în mod repetat astfel de cereri , fără ca pentru nici unul din actele de executare ulterioare să nu-şi angajeze apărător fundamentează convingerea instanţei în sensul că ele sunt formulate în scop şicanator şi de tergiversare a executării silite, cu atât mai mult cu cât procedura de executare silită datează din anul 2007, moment din care aceasta şi-ar fi putut angaja apărător.

Pe de altă parte, deşi normele de procedură consacră în materie de judecată că instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată, nu se poate susţine la adăpost de orice obiecţie că o astfel de cerere formulată de debitoare în procedura executării silite ar fi de plano inadmisibilă. În virtutea principiului dreptului la apărare care guvernează procesul civil în toate fazele sale, – judecata în primă instanţă în căile de atac, precum şi în faza ulterioară şi facultativă a executării silite a hotărârilor pronunţate -, cererea contestatoarei era admisibilă prin prisma art.24 din României.

Cum în cauză, contestatoarea nu a înţeles să sancţioneze, eventual continuarea procedurii de către organul de executare cu nesocotirea dreptului la apărare al contestatoarei pe calea contestaţiei la executare cu privire la fiecare act de executare întreprins în aceste condiţii, şi, mai mult, cu privire la nici unul din actele ulterioare contestatoarea nu s-a prezentat cu apărător ales, instanţa apreciază că aceasta nu şi-a exercitat drepturile procesuale cu bună credinţă, în condiţiile art.723 c.p.c., formulând astfel de cereri în scop şicanator şi de tergiversare a executării silite, situaţie faţă de care instanţa urmează să reţină ca nefondată contestaţia formulată şi întemeiată pe acest motiv.

Cu privire la motivul indicat de contestatoare şi constând în împrejurarea că acesta a vândut bunurile stabilind preţul de pornire în mod unilateral şi nu „ a cerut expertiză pentru evaluarea imobilelor la preţul pieţei, instanţa nu le poate de asemenea primi cu motivarea că în cauză a fost întocmit raport de expertiză pentru determinarea preţului imobilelor, în condiţiile art.500 şi 411 c.p.c. Mai mult, expertiza respectivă a fost efectuată la solicitarea contestatoarei din prezenta cauză în condiţiile art.399 şi următoarele c.p.c., în dosarul nr.258/339/2007 al acestei instanţe şi în acelaşi dosar de executare silită. Cum sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. 258/339/2007 a rămas definitivă prin nerecurare ,- contestatoarea însuşindu-i astfel valoarea determinată de expert, şi acest motiv al prezentei contestaţii apare cu atât mai mult neîntemeiat.

Cu argumentele expuse anterior, instanţa urmează să respingă ca nefondată cererea formulată.