Operator de date cu caracter personal 3192
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA
CIVIL
SENTINŢA CIVILĂ NR. 180/2015
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE Cornelia Pop
Grefier Monica Gligor
Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe contestatoarea J.A.I. şi pe intimatele SC E.K. ROMANIA SRL PRIN REPREZENTANT LEGAL, BRD GROUP SOCIETE GENERALE PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27.01.2015, iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată , care face parte integrantă din prezenta sentinţă , când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera , a amânat pronunţarea pentru azi 5 februarie 2015 , când s-a pronunţat următoarea sentinţă .
INSTANŢA
Prin contestaţia la executare înregistrată la 27 mai 2014, sub număr de Dosar 1064/308/2014, debitoarea contestatoare J.A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC EOS KSI ROMANIA SRL , B.R.D. GROUP SOCIETE GENERALE anularea actelor de executare emise în Dosar execuţional nr. 53/11.04.2014 a B.E.J. Kernosy Adrian Zoltan, respectiv somaţia din 8.05.2014, Încheierea nr. 53/11.04.2014 a executorului judecătoresc emisă în acelaşi dosar şi a Încheierii nr. 828/C/17.04.2014 de încuviinţare a executării silite , precum şi a tuturor actelor de executare silită din Dosar execuţional nr. 53 / 2014, iar pe calea excepţiei, să se constate ca fiind prescrisă executarea silită a creditului contractat prin contractul de credit nr. 2559262/30.03.2007 şi a tuturor accesoriilor , comisioanelor, penalităţilor şi dobânzilor aferente acestui credit , conform art. 6 din Decretul nr. 167/ 1958, raportat la art 7 al. 1 şi faţă de clauza de la pct. 6.9 privind declararea creditului scadent anticipat şi raportat la data încheierii contractului de cesiune de creanţă încheiat între SC E.K. ROMANIA SRL şi BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA – 15.11.2010.
În considerentele contestaţiei s-a arătat de către debitoarea contestatoare că în anul 2009 a încetat să mai achite ratele creditului contractat în 2007, contract de credit prevăzând la pct. 6.9 că banca poate declara scadent creditul în mod anticipat în vederea recuperării lui şi raportat la pct. 7.2.2 b) – garanţii şi limitele răspunderii – prin care se prevede că „creanţele cedate au la data limită valoarea nominală inclusă în anexa 1 la contract şi toată această sumă este exigibilă la data limită”, că raportat la data încheierii contractului de credit sunt aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/ 1958 privind prescripţia extinctivă care instituie, prin art. 6 un termen de 3 ani pentru executarea oricărui titlu executoriu , termen care , conform art. 7 al. 1 curge de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.
In privinţa Încheierii nr. 282/C/17.04.2014 contestatoarea susţine că aceasta ar trebui anulată întrucât suma solicitată nu coincide cu valoarea creditului contractat, încuviinţarea fiind pentr5u 21.409,56 lei , iar creditul este în cuantum de 16.765 lei ; în ce priveşte calitatea procesuală activă a SC E.K. ROMANIA SRL, instanţa o consideră dovedită prin înscrisurile de la filele 15-23 din dosar , deşi la aceste file sunt depuse doar extrase din Arhiva Electronică a Garanţiilor Reale Imobiliare, în contract neprecizându-se sume privitor la cesiunea creanţei contractul de credit fiind „ intuitu personae”; creanţa nu este certă pentru că nici din contract, nici din altă probă nu rezultă cum s-a ajuns la suma de 21.409,56 lei , structura acestei sume fiind indicată în mod diferit în cererea de pornire a executăr5ii silite depusă la Dosar nr. 776/308/2014 ( credit, dobândă şi comisioane eferente) , apoi „ credit restant, dobândă, comisioane aferente şi dobândă legală” , mai mult , se specifică că suma de 21.409,56 lei este echivalentul în lei din valuta creditului acordat, deşi creditul acordat a fost contractat în lei ; într-o decizie a Tribunalului Bucureşti privind un contract de credit încheiat cu Volksbank s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc, redevenit comision de administrare, precum şi cea privind modificarea unilaterală a contractului de credit , ceea ce este şi cazul în contactul de credit în discuţie, conform art.3.4 din condiţiile generale şi pct. 4.1.
S-a mai arătat că întrucât contractul de credit este un contract „ intuitu personae” astfel că , contractul de cesiune de creanţă nu îi este opozabil, iar pe de altă parte SC E.K. ROMANIA nu poate avea calitate procesuală activă.
Contestatoarea debitoare a concluzionat că actele de executare sunt nule, debitului fiind prescris, iar pe fond , creanţa nu este certă şi SC E.K. nu poate solicita executarea creditului.
S-au invocat în drept disp. art 665al. 1 NCPC, art 702 al. 1 , art 718 al. 4 şi 6 NCPC, art 711 al. 3 , art 719 al. 1 NCPC .
Au fost anexate în copie : contract de credit nr. 2559262/30.03.2007, grafic rambursare creanţe, somaţia executorului judecătoresc în Dosar 53 / 2014, înştiinţarea executorului judecătoresc, încheierea nr. 53 /11.04.2014 a executorului judecătoresc privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, Încheierea nr. 282/C/17.04.2014 de încuviinţare a executării silite pronunţată în Dosar nr. 776/308/2014 .
Prin întâmpinare intimata SC EOS KSI ROMANIA SRL ( filele 45-47 din dosar ) a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nelegală şi netemeinică.
În considerente intimata a arătat , referitor la excepţia prescripţiei extinctive invocată de debitoarea J.A.I., conform contractului de credit pct. 6.9 „creditul poate fi declarat scadent anticipat” ceea ce înseamnă că este un drept al creditorului şi nicidecum o obligaţie, iar mai departe, conform pct. 6.9 „ dacă banca nu exercită acest drept sau orice alt drept conferit de contractul de credit sau de lege, aceasta nu constituie o renunţare a băncii la drepturile sale” , debitorul neprimind nici o notificare în acest sens.
Termenul de 3 ani curge de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită , ori la contractul 2559262 /30.03. 2007, plata creditului şi a dobânzii de face lunar, conform graficului de rambursare, parte integrantă a contractului de credit şi pe care debitoarea şi le-a însuşit prin semnătură; plata ratei este o obligaţie succesivă , termenul de prescripţie curgând succesiv, pentru fiecare rată în parte , astfel că în ce priveşte ratele 49 – 120, începând cu 30.04.2011, fiecare rată este în termen pentru executarea silită .
Cu privire la încheierea de încuviinţare a executării silite, intimata arată că aceasta este temeinică şi legală , creanţa având caracter cert, este lichidă, valoarea ei fiind determinabilă la suma de 21.409, 56 lei, şi se compune din 14.727,88 lei credit restant, 2666,4 lei dobânzi restante, 583,22 lei comisioane restante , 162,63 lei prime de asigurare, însumând un total de 18.140,13 lei, la care se adaugă dobânda legală de 3269,43 lei, dobândă calculată de la data cesionării şi până la sfârşitul anului 2012 , astfel că suma pretinsă de 21409,56 lei este corectă, iar în cazul în care se apreciază că executarea silită poate di admisă doar pentru sumele de bani aferente ratelor 49 – 120 suma de executat este de 19410,11 lei debit restant reprezentând suma ratelor 40 – 120 , 6610,15 dobândă legală calculată de la 22.10.2010 până la 27.06.2014, precum şi a cheltuielilor de executare silită.
In privinţa calităţii procesuale active , această intimată , prin notarea cesiunii de creanţă în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare la nr. 210 – 00016688822574 condiţia de publicitate este îndeplinită, debitoarea fiind notificată la 17.11.2010 prin adresa de notificare cesiune de creanţe.
Prin cesionarea creanţei se schimbă doar titularul dreptului de a încasa creanţa şi nicidecum drepturile şi obligaţiile debitorului , a mai arătat intimata făcând trimitere la Decizia ICCJ – Secţia, a II-a civilă , nr. 12/17.01.2012, prin Decizia nr. 1664/23.03.2012 a aceleiaşi secţii a ICCJ s-a reţinut că „înţeleasă ca o convenţie prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane, cesiunea este un contract consensual, care se încheie valabil din momentul realizării acordului de voinţă „ ….., „ prin remiterea titlului contractul de cesiune de creanţă , valabil încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor”, cesiunea de creanţă neschimbând caracterul de titlu executoriu al contractului de credit.
In drept s-au invocat disp. art. 205 , 662, 665 şi următoarele, art. 705 al. 1 CPC.
Au fost anexate : notificare cesiune de creanţă din 17.11.2010, situaţie dosar , situaţia contului , împuternicire consilier juridic.
Intimata B.R.D. prin întâmpinare ( filele 54 – 57 din dosar ) a solicitat respingerea contestaţiei la executare promovată de J.A.I., menţinerea actelor de executare , cu obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată.
Pe calea excepţiei intimata B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive , arătând că nu are calitatea de creditor în Dosar execuţional nr. 53/2014 al BEJ Kenosy Adrian Zoltan , B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA cesionând creanţa izvorâtă din contractul de credit , prin Contractul de cesiune de creanţă nr. 5 / 15.11. 2010 .
In ce priveşte opozabilitatea cesiunii faţă de debitoarea cedată intimatele BRD şi E.K. au îndeplinit formalităţile prevăzute de lege privind publicitatea cesiunii de creanţă , atât prin publicarea acesteia în Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare, cât şi prin notificarea debitorilor efectuată de cesionara E.K. ROMANIA SRL , fiind lipsite de obiect aserţiunile contestatoarei vizând caracterul „ intuitu personae” al contractului de credit , câtă vreme obiectul contractului de cesiune de creanţă nr. 5 / 2010 l-a constituit soldul creditului restant la data cesiunii, respectiv creanţa băncii izvorâtă din contractul de credit , şi nu însăşi contractul de credit. Pe de altă parte , conform art 1391 Cod civil de la 1864 în vigoare la data perfectării contractului , nu condiţionează validitatea cesiunii de creanţă de existenţa acordului debitorului în acest sens; creanţa Băncii a devenit proprietatea societăţii comerciale E.K. ROMANIA SRL , astfel că aceasta din urmă a procedat la valorificarea drepturilor împotriva contestatoarei prin formularea cererii de executare silită , toate actele de executare făcându-se la cererea şi stăruinţa creditoarei cesionare SC E.K. ROMANIA SRL , astfel că raportul execuţional s-a născut între debitoarea contestatoare, pe de o parte , şi contestatoarea cesionară intimată de rând 1, pe de4 altă parte, doar aceste părţi având calitate procesuală în prezenta cauză şi , pe cale de consecinţă , banca B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei , intimata BRD arată că acţiunea în contestaţie la executare este neîntemeiată , susţinerile contestatoarei neputând atrage nulitatea actelor de executare ale BEJ Kenosy Adiran Zoltan, întregul demers judiciar al contestatoarei având ca scop sustragerea sa de la achitarea creanţei contractuale în 1007 , însăşi contestatoarea arătând în cuprinsul contestaţiei că a încetat să mai achite rate din anul 2009 , fără a ţine seama de principiul bunei-credinţe care ar trebui să guverneze executarea oricărei convenţii.
Au fost anexate: contractul de cesiune creanţe, extras din Arhiva Electronică de garanţii Reale Mobiliare.
Prin răspunsul la întâmpinările depuse la dosar de către contestatoare , aceasta a arătat, în ce priveşte declararea creditului ca fiind scadent anticipat , că termenul de 3 ani pentru executarea silită a debitelor se va calcula în urmă, începând cu 17.04.2014, data încuviinţării executării silite, celelalte rate nefiind scadente, termenul contractului de credit nefiind împlinit încă .
Dobânzile calculate până la 17.04.2011 sunt prescrise, arată contestatoarea, că suma solicitată prin cererea de exe4cutare silită nu a fost reală, deşi creditoarea cesionară recunoaşte prescripţia, astfel că susţine ,în continuare, că suma de 21.409,56 lei nu este certă şi exigibilă, încheierea de încuviinţare a executării silite fiind nulă.
Cu privire la opozabilitatea contractului de cesiune de creanţă, arată că notificarea cesiunii nu a fost însoţită de dovada comunicării, pe de o parte, iar pe de altă parte, cu privire la cesiunea creanţei nu şi-a dat acordul.
Relativ la calitatea procesuală activă a intimaţilor îşi menţine argumentaţia din cererea introductivă.
Prin notele scrise ( fila 127 din dosar ) SC E.K. ROMANIA SRL , a arătat că cesiunea de creanţă este opozabilă debitoarei , pe de o parte , pentru că a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare la nr. 2010 – 00016688822574 – EAH şi , pe de altă parte, la 17.11.2010 notificarea a fost trimisă prin poştă debitoarei.
Au fost anexate : extras din Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare, confirmare de primire a notificării , notificarea cesiunii de creanţă, plicul poştal din care rezultă comunicarea şi neridicarea plicului cu avizare şi reavizare a debitoarei .
În concluziile depuse la 30 septembrie 2014 B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA prin Sucursala Judeţeană Mureş a reluat argumentele invocate în întâmpinare, atât în ce priveşte lipsa calităţii sale procesuale pasive în cauză , cât şi în ce priveşte opozabilitatea cesiunii de creanţă.
Prin notele „concluzii scrise” ( filele 142 – 144 din dosar ) contestatoarea J.A.I. a reluat considerentele contestaţiei, menţinând excepţiile prescripţiei , a lipsei calităţii procesuale active – creditor al E.K. ROMANIA SRL , ca şi inopozabilitatea cesiunii de creanţă faţă ea, invocând din nou drept practică judiciară Decizia nr. 12 / 170/2012 .
Instanţa a pus din oficiu în discuţia părţilor caracterul abuziv al clauzelor contractului de credit în privinţa declarării scadenţei anticipate a creditului, comisionul de administrare a dobânzii ( fila 166 din dosar ).
Raportat la invocarea din oficiu a clauzelor abuzive , BRD a depus întâmpinare solicitând respingerea sesizării din oficiu în ce priveşte clauzelor abuzive menţionate arătând că , în ce priveşte comisionul de administrare a creditului şi declararea scadenţei anticipate a creditului sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv în lumina disp. art 4 al. 6 din legea nr. 193 /2000, acestea fiind parte componentă a preţului creditului, care transpune în legislaţia naţională dispoziţia comunitară prev. la art 4 al. 2 din Directiva 93 / 13/CEE.
In cazul contractului de credit încheiat cu debitoarea contestatoare clauzele privind comisionul de gestiune lunară a creditului şi cel de declarare a scadenţei anticipate a creditului au fost exprimate clar şi integral, arată intimata , făcându-se referire la Decizia nr. 4685/2012 a ICCJ – pe de o parte, iar pe de altă parte, ele sunt componente ale costului total al creditului , conform art 7 pct. 4 din OUG 50 / 2010 .
In ce priveşte clauza privind modificarea unilaterală a dobânzii, intimata BRD a arătat că debitoarea nu are avea interes în privinţa acestei clauze, analiza altor comisioane decât cel de administrare este de prisos , lipsită de interes şi finalitate , întrucât prin executarea silită s-a urmărit recuperarea ratelor de credit, dobânzi restante şi comisioane de administrare, nefiind incluse alte comisioane ; în ce priveşte dobânda, aceasta a fost fixă, de 14,90 % şi nu variabilă , nesuferind modificări .
În ce priveşte lipsa caracterului abuziv al clauzelor contractuale s-a arătat că instanţa va trebui să se raporteze la forma în vigoare a contractului încheiat între părţi, în forma în vigoare la data sesizării instanţei , modificat ca urmare a intrării în vigoare a OUG 50 / 2010 privind contractele de credit pentru consumatori , că pentru respectarea acestui din urmă act normativ banca a notificat-o pe contestatoare să se prezinte la BRD pentru încheierea actului adiţional, că a trimis prin SMS la numărul de telefon indicat la contractarea creditului invitaţia şi informând-o că în cazul nesemnării actului adiţional este considerată o acceptare tacită a acestuia, debitoarea neprezentându-se , astfel că actul adiţional a intrat in vigoare , conform disp. art 95 al. 5 din OUG 50 / 2010 şi art 11 al. 2 din Legea nr. 288 / 2010 .
Cu privire la clauza privind scadenţa anticipată a creditului prevăzută la pct. 6.9 din Condiţiile de creditare , banca intimată a arătat că aceasta reprezintă un re mediu firesc în condiţiile în care restituirea creditului se realizează în rate lunare, în perioade îndelungate de timp , de ordinul anilor, ori în lipsa posibilităţii de a declara scadenţa anticipată , banca ar fi obligată să deschidă dosare de executare odată la 3 ani , iar lunar ar fi necesară majorarea sumei urmărite silit, pentru evitarea intervenirii prescripţiei dreptului de a recupera ratele; nu ar fi echitabil ca debitorului să i se pună la dispoziţie întreaga sumă solicitată , iar în caz de insolvabilitate a acestuia banca să nu poată recupera întreaga sumă decât după expirarea perioadei de creditare.
Această clauză nu creează un dezechilibru între părţile contractante în detrimentul consumatorului în condiţiile în care posibilitatea declarării scadenţei anticipate urmăreşte restabilirea situaţiei în care împrumutatul este în imposibilitatea să mai achite creditul , iar banca are posibilitatea să recupereze ratele restante aferente creditului într-un termen rezonabil .
Cu referire la comisionul de gestionare/ administrare a creditului, banca a arătat că singura modificare intervenită asupra comisionului de referă la redenumirea lui, cuantumul de 0,30 % din soldul creditului şi scopul perceperii comisionului rămânând identice, perceperea comisionului realizându-se în mod legal, el reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat de bancă în favoarea împrumutatului şi este reglementat în OUG nr. 50 / 2010 sub denumirea de comision de administrare, echivalent noţiunii de gestionare. De altfel perceperea acestui comision nu era interzisă nici la data încheierii con tractului de credit. Acest comision nu reprezintă un comision de risc . pe de altă parte , comisionul de administrare a fost exprimat clar şi expres pe toată durata de desfăşurare a contractului de credit , fiind cunoscut de împrumutată, arată intimata.
Neîndeplinirea condiţiilor pentru calificarea clauzelor contractului de credit, menţionate ca fiind abuzive rezultă şi din faptul că clauzele din contractul de credit au fost negociate, acestea încheindu-se pe etape: analiza ofertei complete de creditare, completarea cererilor de creditare,m analiza condiţiilor generale aplicabile contractelor de credit, particularizarea condiţiilor de creditare.
In privinţa „ dezechilibrului semnificativ” acest echilibru nu există , întrucât banca a prestat în favoarea contestatoarei servicii , s-a stabilit dobânda ca preţ al utilizării creditului, astfel că obligaţia de acordare a creditului de către bancă, care s-a şi executat deja, se corelează cu obligaţia împrumutatului de a achita dobândă până la restituirea sumei pr5imite cu titlu de credit, banca urmărind şi monitorizarea creditului acordat , servicii pentru care percepe comision de administrare .
A fost anexată practică judiciară.
Si din partea contestatoarei s-au depus note scrise – filele 279 – 283, practică judiciară internă şi a CJUE.
În vederea soluţionării cauzei instanţa a solicitat şi copia certificată a Dosarului execuţional nr. 53/2014 a BEJ Kenosy Adrian Zoltan.
Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei se reţin de către instanţă următoarele :
La data de 30.03.2007 între B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA – bancă – şi J.A.I. – împrumutat – s-a încheiat contractul de credit nr. 2559262/2007 având ca obiect acordarea de către bancă a creditului pentru nevoi personale nenominalizate, în valoare de 16.765 lei, pe o perioadă de 120 luni , începând cu 30.03. 2007 şi până la 30.03.2017, cu o dobândă de 14,19 % pe an ( fila 17 din dosar) .
In condiţiile generale ale contractului de credit nr. 2559262 din 30.03.2007 la pct. 3.4 privind dobânda s-a menţionat modul de calcul al dobânzii lunare , precum şi dobânda variabilă , stipulându-se că banca poate indexa procentul de dobândă, în funcţie de costurile resurselor sale. Noul procent al dobânzii va fi afişat la sediul băncii la data intrării în vioare a modificării şi se va aplica la soldul creditului existent la data modificării dobânzii. Împrumutatul va lua cunoştinţă de modificarea dobânzii prin afişările făcute la sediul băncii, împrumutatul având posibilitatea de a fi informat , la cerere, prin extrasul de cont care va fi pus la dispoziţie în mod gratuit .
In ce priveşte comisioanele, la pct. 4 din Condiţiile generale ale contractului, printre comisioanele menţionate , la lit. d) este prevăzut comisionul de administrare a creditului, iar la punctul 6 „ Rambursarea” , la pct. 6.9 se prevede clauza de declarare a scadenţei anticipate a creditului, în cazul în care împrumutatul nu plăteşte la scadenţă ratele şi dobânzile aferente creditului acordat sau nu respectă vreuna din clauzele şi obligaţiile contractului , banca fiind în drept să solicite de îndată rambursarea creditului şi a dobânzilor şi să procedeze la recuperarea creanţelor sale prin orice mijloace prevăzute de lege ( filele 18 – 20 din dosar ) .
In cauză s-au invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi excepţia lipsei calităţii de creditoare a SC E.K. , de către contestatoare , iar excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive în cauză de către intimata B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA, instanţa trebuind să se pronunţe mai întâi cu privire la aceste excepţii , conform art. 248 NCPC.
Pentru a se putea pronunţa cu privire la calitatea procesuală de creditoare a SC E.K. ROMANIA SRL , instanţa va trebui să analizeze mai întâi cesiunea de creanţă ca şi convenţie intervenită între Bacă şi SC E.K. ROMANIA SRL .
Cesiunea de creanţă constituie din punct de vedere juridic o convenţie prin care un creditor – creditorul cedent – transmite în mod voluntar dreptul său de creanţă unei alte persoane numită cesionar, care va deveni creditor în locul său şi care va putea încasa creanţa cedată de la debitor.
Prin contractul de cesiune de creanţe nr. 5 din 15 noiembrie 2010 încheiat între B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA (cedentul) şi E.K. ROMANIA SRL ( cesionarul ) , cedentul a transmis creanţele sale provenite din creditele acordate şi nerecuperate de la debitorii săi, în condiţiile stabilite în contract .
Cesiunea de creanţă a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii mobiliare pe de o parte, iar pe de altă parte s-a făcut dovada că debitoarea Joiţa Ionela Alexandra a fost notificată cu privire la această cesiune la 17.11.2010 cu scrisoare recomandată , cu confirmare de primire , la adresa de domiciliu comunicată băncii cu ocazia încheierii contractului de credit, însă nu a ridicat corespondenţa, fiind avizată şi reavizată ( filele 128 – 134 din dosar ) şi de asemenea şi telefonic ( fila 182) .
Faţă de această stare de fapt, instanţa constată că SC E.K. ROMANIA SRL , în calitate de cesionar, preluând creanţele băncii a devenit creditorul împrumutaţilor băncii , implicit şi al debitoarei contestatoare Joiţa Ionela Alexandra , acordul acesteia cu privire la cesiunea de creanţă nefiind necesar, contractul de credit nemodificându-se în esenţa lui. Titlul executoriu este acelaşi , contractul de credit nr. 2559262/30.03.2007 prin cesiunea de creanţă preschimbându-se doar titularul dreptului de a încasa creanţa şi nu şi dreptul şi obligaţiile debitoarei.
Astfel, în raportul juridic execuţional cesionara SC E.K. ROMANIA SRL are calitatea de creditor şi era îndreptăţită să solicite executarea silită a creanţelor pe care le-a preluat în proprietate de la de la cedenta bancă , excepţia lipsei calităţii de creditor al cesionarei urmând a fi respinsă.
In privinţa excepţiei prescripţiei dreptului creditoarei SC EOS KSI SRL de a solicita executarea silită , instanţa apreciază că aceasta este întemeiată în ce priveşte ratele , dobânzile şi costurile aferente creditului anterior datei de 11.04.2014, dată când s-a înregistrat la executorul judecătoresc Kenosy Adrian Zoltan cererea de executare silită ( filele 84 – 85 din dosar), având în vedere şi termenul general de prescripţie de 3 ani în ce priveşte executarea silită , prev. de art 6,7 din Dosar nr. 167/ 1958 privind prescripţia extinctivă, ale cărei dispoziţii sunt incidente în cauză, precum şi data efectuării ultimei plăţi de către contestatoarea debitoare – la 5.08.2009 ( fila 50 din dosar) .
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SA, aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă în cauză , faţă de invocarea de către instanţă a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, contractul de credit fiind încheiat între bancă şi împrumutata contestatoare J.A.I. , raportul contractual luând naştere între cele două părţi contractante, astfel că instanţa va analiza clauzele contractuale în raport de cele două părţi.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii analizării clauzelor contractuale abuzive de către instanţă se reţine de către instanţă că în cauza Sanchez Moreillo şi Abril Garcia , Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reamintit că instanţa naţională este obligată să analizeze, din oficiu , caracterul abuziv al unei clauze contractuale, de îndată ce dispune de elementele de drept şi de fapt în acest scop.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii invocată de banca intimată este nefondată, instanţa urmând să o respingă, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene fiind obligatorie pentru instanţele româneşti , conform dispoziţiilor constituţionale şi ale tratatelor de aderare a României la Uniunea Europeană .
Instanţa va analiza caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda variabilă , declararea scadenţei anticipate şi cea privind comisionul de administrare a creditului restant, prin prisma Legii nr. 193 / 2000 care transpune în legislaţia română prevederile Directivei nr. 93 / 13 / CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 2 al directivei defineşte noţiunile de „ condiţii inechitabile”, „consumator , vânzător sau furnizor”, iar la art 3 se arată că o condiţie contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă în contradicţie cu condiţia de bună-credinţă , provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Se consideră întotdeauna că o clauză care nu s-a negociat individual este clauza care a fost redactată în prealabil şi din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea influenţării conţinutului clauzei, în special în cazul unui contract standard, formulat în avans, consumatorul neputând să intervină , putând doar să adere sau nu la el.
In ce priveşte a doua condiţie ce atrage caracterul abuziv al clauzelor , crearea unui dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului , aprecierea îndeplinirii ei se va face în cadrul fiecărei cauze.
Instanţa va reţine ca principiu general disp. art 4 al. 1 teza a II- a din Legea nr. 93/2000 conform cu care clauza este abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului.
Clauzele al căror caracter a fost apreciat de instanţă ca fiind abuziv, pe de o parte nu au fost negociate direct cu consumatorul , banca neputând face dovada negocierii lor, printr-o dovadă scrisă, art 4 al. 3 din legea 193/ 2000 instituind o prezumţie relativă, care poate fi înlăturată numai prin dovadă scrisă , contractul de credit fiind unul preformulat de bancă , standardizat.
In privinţa comisionului de administrare ( redenumit din comision de gestiune ), se reţine de către instanţă că această clauză este abuzivă în sensul art 4 al. 1 şi 6 din Legea nr. 139 / 2000 rep., întrucât pentru acordarea creditului se percep două costuri, iar pe de altă parte, faţă de valoarea comisionului de administrare pe toată durata contractului , s-a creat în detrimentul împrumutatei ( consumatoarei ) şi contrar cerinţelor bunei – credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Şi în ce priveşte clauza privind dobânda variabilă , instanţa constată că este o clauză abuzivă , oferind pârâtei dreptul discreţionar de a revizui rata dobânzii în funcţie de costurile resurselor sale , fără ca noua rată să fie negociată cu împrumutata, aceasta urmând doar a fi înştiinţată , ridicând probleme sub aspectul echilibrului contractual, clauza nefiind clară şi nenegociată.
Nu se poate susţine că în ce priveşte clauza privind dobânda variabilă contestatoarea nu ar avea interes, întrucât a beneficiat de o dobândă fixă şi nu variabilă , cât timp ea este stipulată în contract , poate fi pusă în aplicare , banca nefăcând dovada că pe parcursul derulării contractului (valabil până la 30.03.2017) nu va pune în aplicare această clauză şi nu va revizui dobânda în folosul său.
Instanţa reţine că este abuzivă şi clauza menţionată la pct. 6.9 din condiţiile generale ale contractului de credit privind declararea scadenţei anticipate a creditului , rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată şi toate celelalte costuri datorate băncii , conform convenţiei de credit.
Pe de altă parte nu s-a dovedit că această clauză ar fi fost negociată , iar pe de altă parte , se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor . Astfel , consumatorul se vede în situaţia în care ar trebui să ramburseze imediat creditul obţinut , în cazul neplăţii unei rate, chiar şi în situaţia în care neplata s-ar datora contestării datoriei sau altor cauze, într-o astfel de situaţie împrumutata s-ar afla într-o poziţie defavorabilă faţă de banca împrumutătoare, care are la discreţie stabilirea momentului scadenţei anticipate , inclusiv în situaţii care exced culpei debitorului său în sens contractual.
Relativ la efectele constatării caracterului abuziv al clauzelor în lipsa unor prevederi exprese în legea specială ( Legea nr. 193/2000 ) în practică s-a reţinut nulitatea clauzelor abuzive, întrucât stipularea lor constituie încălcarea unei norme imperative exprese: „ interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii ( art 1 al. 3 din lege ) .
Pe de altă parte, un contract cu titlu oneros va fi nul , dacă nu există o proporţionalitate între contraprestaţii cum, este şi cazul contractului de credit ce face obiectul cauzei deduse judecăţii.
Cauza unui contract este o condiţie de fond , existenţială , de validitate a actului juridic.
Conform art 966 Cod civil vechi ( sub imperiul căruia s-a încheiat contractul ) , cauza trebuie să fie licită şi morală , conţinutul acestei cerinţe fiind precizat de art 968 Cod civil, potrivit căruia cauza este nelicită când este prohibită de legi , este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice .
Clauza abuzivă privează contractul, parţial sau total, de cauză mediată şi implicit compromite grav echilibrul contractual.
Sancţiunea care intervine în acest caz este nulitatea absolută, care poate fi invocată oricând pe cale de excepţie , chiar şi din oficiu , recunoscându-se în jurisprudenţa CJUE, judecătorului naţional puterea de a declara din oficiu clauzele abuzive ale unui contract, arătându-se totodată că această putere se încadrează pe deplin în contextul general al protecţiei speciale pe care directiva 93/3/CEE tinde să o recunoască în interesul colectivităţii , care, făcând parte din ordinea publică economică depăşeşte interesele specifice ale unor părţi. Există un interes public ca aceste clauze prejudiciatoare pentru consumatori, să nu-şi producă efectele ( cauza C – 241/98 – Salvat Editores SA versus Joze M Sanches Alcon Prades).
Aşadar, natura interesului protejat este unul general şi nu unul individual, legea ocrotind o categorie generică , dispoziţiile directivei Uniunii Europene menţionată 193/13/CEE, fiind de ordine publică ( cauza Mostaza Clauro versus Centro Mobil Milenium ) .
In acelaşi sens sunt şi cauza C76/10 Pohotovost s.r.o versus Ineta Corckovska în care s-a precizat în considerentul 50 , că „ dată fiind natura şi importanţa interesului public pe care se întemeiază protecţia pe care Directiva nr. 93/13/CEE o asigură consumatorilor, art 6 din aceasta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naţionale, care ocupă, în cadrul normelor interne, rangul de ordine publică”.
In consecinţă instanţa constată , cu referire la clauzele menţionate, că contractul de credit ce face obiectul prezentei cauze, este unul de adeziune , clauzele cuprinse în el fiind prestabilite de bancă , fără să se fi dat posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna din clauze, urmând a constata caracterul abuziv al clauzelor invocate privind dobânda variabilă , comisionul de administrare a creditului restant şi cel privind declararea scadenţei anticipate a creditului .
In urma constatării nulităţii parţiale a titlului executoriu, constând în contractul de credit menţionat ,condiţii particulare şi condiţii generale ca şi a constatării prescripţiei dreptului de a cere executarea silită pentru ratele, dobânzile şi costurile creditului anterioare datei de 14.04.2011 , contestaţia la executare a debitoarei este admisibilă în parte , în temeiul art 712 şi următoarele NCPC cu privire la creanţa rezultată urm are a anulării clauzelor abuzive şi a constatării intervenirii prescripţiei pentru sumele arătate , urmând a se dispune anularea în parte a actelor de executare în sensul arătat.
Se va respinge pentru rest contestaţia la executare.
În temeiul art. 453 al. 1 NCPC intimatele vor fi obligate la 2151 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoarea J.A.I. , în ce priveşte ratele, dobânzile şi costurile aferente creditului , anterioare datei de 11.04.2011.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA ca şi excepţia inadmisibilităţii invocării din oficiu a nulităţii clauzelor abuzive ridicate de intimata BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA .
Respinge excepţiile lipsei calităţii de creditoare (calităţii procesuale active) a intimatei SC E.K. ROMANIA SRL invocată de contestatoare.
Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea debitoare J.A.I., domiciliată în S. , str Corneşti nr. 24, jud Mureş , formulată în contradictoriu cu intimatele SC E.K. SRL, cu sediul în Bucureşti , b-dul Dimitrie Pompei nr. 10 A, Clădirea C 3 , et. 7 , sector 2 , şi BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA cu sediul în Bucureşti , b-dul Ion Mihalache nr. 1-7 sector 1 şi în consecinţă:
Constată caracterul abuziv al clauzelor din Contractul de credit nr. 2559262/30.06.2007 – Condiţii generale- pct. 3.4, 4.1 d şi 6.9 şi Condiţii particulare, privind declararea scadenţei anticipate a creditului , comisionul de administrare a creditului restant şi dobânda variabilă ( modificarea unilaterală a dobânzii) şi dispune anularea clauzelor menţionate din contractul de credit arătat.
Dispune anularea în parte a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 53/2014 al BEJ Kenosy Adrian în ce priveşte creanţa rezultată ca urmare a anulării clauzelor abuzive enumerate.
Respinge pentru rest contestaţia la executare a debitoarei contestatoare.
Obligă intimatele la 2151 lei cheltuieli de judecată către debitoarea contestatoare.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi 5.02.2015.
Preşedinte,
Cornelia Pop
Grefier,
Monica Gligor
