Contestaţie la executare împotriva deciziei privind accesoriile debitului principal; inadmisibilitate


Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul instanţei la data de 03.06.2014 contestatorul S. N. a solicitat în contradictoriu cu intimat A. – D. B. – A. S. anularea tuturor formelor de executare silită din dosarul execuţional nr. 1620523322241/32/30/2/2014/323020023705519, respectiv: decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 3230238994489 din 31.12.2013, somaţia nr. 32/30/2/2014/ 323020023705519 din 09.05.2014 şi titlul executoriu nr. 323020020061595 din 09.05.2014, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatorul a arătat că la data de 30.05.2014 i-au fost comunicate somaţia şi titlul executoriu de către S. F. M., în prezent fără personalitate juridică. Titlul executoriu este nelegal întocmit, întrucât nu realizează venituri din activităţi independente, explicaţia oferită de S. M. fiind că aşa figurează în calculator. Susţine că nu i-a fost comunicată nicio decizie de impunere, deşi se face referire la aceasta în titlul executoriu, fiind astfel privat de posibilitatea contestării pe cale administrativă.
În drept, a invocat prevederile art. 172-173 din OG nr. 92/2003, art. 711 al. 1 şi 2 şi art. 712 al. 2 şi art. 453 al. 1 NCPC.
Alăturat contestaţiei a depus copia cărţii de identitate ( f. 8 ), somaţia ( f. 9 ), titlul executoriu ( f. 10 ).
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestaţiei, obligaţia de plată fiind stabilită în baza declaraţiei personale depusă la C.N.A.S., din care rezultă că ar fi realizat venituri din dividende.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 NCPC şi art. 43 al. 3, art. 172 şi urm. din OG nr. 92/2003.
La solicitarea instanţei intimatul a comunicat copii certificate după actele din dosarul execuţional ( f. 51-64 ).
Analizând actele dosarului constat că intimatul a comunicat contestatorului somaţia nr. 32/30/2/2014/323020023705519 din 09.05.2014 şi titlul executoriu nr. 323020020061595 din 09.05.2014.
Aceste forme de executare au la bază decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 3230238994489 din 31.12.2013. Aceasta a fost întocmită prin raportare la un document purtând nr. 2008001780 din 26.03.2008 şi reprezintă dobândă pentru perioada 31.12.2012 – 31.12.2013 ( f. 58 ). Acel document a fost comunicat legal contestatorului la data de 02.04.2008 ( f. 59 ).
Decizia de impunere din 31.12.2013 nu a fost comunicată contestatorului.
Între actele de executare există şi o comunicare făcută către contestator la data de 19.02.2014, cu confirmare de primire, însă neîndeplinită ( f. 55 ). Nu rezultă din acest înscris ce documente s-au intenţionat a fi comunicate petentului, comunicarea nu a fost realizată, iar expeditorul apare D. V. Instanţa este în imposibilitate să stabilească ce acte s-a intenţionat a fi comunicate şi dacă au legătură cu cauza.
Decizia accesorie din 31.12.2013 a fost comunicată doar prin publicitate, prin publicarea unui anunţ colectiv în data de 25.03.2014 ( f. 56 ).
Procedând în această modalitate, intimatul a încălcat prevederile art. 44 din OG 92/2003, realizând o comunicare prin publicitate ( lit. d ), deşi avea obligaţia să procedeze la comunicare conform lit. a-c ( prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal, remiterea de către împuternicitul organului fiscal sau prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ), întrucât dispoziţiile NCPC referitoare la comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător ( art. 44 al. 4 din OG nr. 92/2003 ).
În consecinţă, decizia de impunere nu a fost legal comunicată contestatorului, acesta fiind lipsit de posibilitatea atacării acesteia în procedura contenciosului administrativ.
Prin urmare, în temeiul art. 172-173 din OG nr. 92/2013, instanţa va anula toate formele de executare din dosarul execuţional nr. 162052332224 /32/30/2/2014 / 323020023705519 întocmite ulterior emiterii deciziei de impunere, respectiv: somaţia nr. 32/30/2/2014/323020023705519 din 09.05.2014 şi titlul executoriu nr. 323020020061595 din 09.05.2014.
În privinţa deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 3230238994489 din 31.12.2013 instanţa nu poate dispune anularea pe calea contestaţiei la executare, controlul urmând să fie exercitat pe calea contenciosului administrativ, după ce intimatul va proceda la comunicarea legală a acesteia, cu respectarea prevederilor art. 44 din OG nr. 92/2003.
Aşadar cererea contestatorului de anulare a acestei decizii în procedura contestaţiei la executare va fi respinsă de instanţă ca inadmisibilă.
În temeiul art. 453 NCPC, instanţa va obliga intimatul la plata integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 20 de lei, reprezentând taxa de timbru. Chiar dacă cererea a fost admisă doar în parte, instanţa apreciază că intimatul trebuie să suporte integral cheltuielile de judecată, taxa de timbru fiind aceeaşi, chiar dacă nu s-ar fi solicitat şi anularea deciziei de impunere.