Măsurile întreprinse de către A.V.A.B. în scopul recuperării de la debitori a creanţelor neperformante pot fi contestate de către aceştia numai cu condiţia prealabilă a înregistrării cererii şi a depunerii unei cauţiuni, egală cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, potrivit art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001.
(Sentinţa nr. 21 din 22 februarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 28.09.2001, reclamanţii T.V. şi T.G. au chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 841 din 21.02.1997 la notarul public M.F. şi să se dispună radierea ipotecii înscrise în Registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni imobiliare.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că Banca X a acordat un credit de 500.000 USD S.C. “V.” S.R.L. prin Contractul nr. 24150/1996, credit pentru care s-a garantat cu mai multe imobile, printre care şi cu apartamentul proprietate personală.
Reclamanţii au mai arătat că acest contract de ipotecă, pentru care au solicitat constatarea nulităţii, a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale şi anume:
– ipoteca nu este specificată cu privire la suma pentru care a fost constituită;
– inscripţia ipotecară nu este valabilă, întrucât mandatarul creditoarei nu a avut autentică;
– dreptul de ipotecă nu se poate constitui decât în cazurile şi cu formele prescrise de lege.
în concluzie, reclamanţii au solicitat admiterea cererii, constatarea nulităţii contractului de ipotecă autentificat sub nr. 841 din 21.02.1997 la notarul public M.F. şi radierea ipotecii din Registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, transcrisă sub nr. 742 din 14.02.1997.
Totodată, reclamanţii au solicitat suspendarea executării până la judecarea cauzei.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1747, 1776 şi 1781 din Codul civil, în baza art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamanţii au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
în dovedirea cererii, legal timbrată, reclamanţii au depus acte în copie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta A.V.A.B. a invocat următoarele excepţii:
1. Excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, faţă de dispoziţiile art. 1919 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, solicitând trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
2. Excepţia nedepunerii cauţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001.
în susţinerea acestei excepţii, pârâta a arătat că acţiunea formulată de reclamanţi urmează să fie calificată drept o contestaţie la executare, deoarece reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă, act care alături de contractul de credit reprezintă titluri executorii, potrivit prevederilor art. 1913 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001.
Pârâta a mai arătat că se impune obligarea reclamanţilor la depunerea cauţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, cu atât mai mult cu cât aceştia au solicitat şi suspendarea executării silite iniţiate de A.V.A.B.
3. Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, procedură prevăzută de art. 1920 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că susţinerile reclamanţilor sunt nefondate, deoarece în cuprinsul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 841 din 21.02.1997 se menţionează expres convenţia de credit pentru care se constituie garanţie, cât şi valoarea imobilului adus în garanţie, încheierea contractului de ipotecă fiind făcută cu respectarea prevederilor art. 1776 din Codul civil.
Pârâta a mai arătat că nu pot fi luate în considerare nici susţinerile reclamanţilor că ar fi fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 1747 şi 1772 din Codul civil, deoarece forma autentică priveşte, în special, pe proprietarul imobilului, ce face obiectul ipotecii, care, dacă nu se prezintă personal la pentru constituirea ipotecii în formă autentică, mandatarul său va trebui să prezinte tot o procură autentică.
A mai arătat că lipsa consimţământului autentic al creditorului nu poate fi invocată de debitorul ipotecar şi de creditorii chirografari, întrucât nu a fost cauza unui prejudiciu şi nu e nici substanţială.
în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite iniţiate de A.V.A.B., s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes, invocându-se dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001.
în concluzie, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală.
în susţinerea întâmpinării, pârâta a depus practică judiciară în materie şi Legea nr. 409/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 10869 din 23.11.2001, pronunţată în Dosarul nr. 10763/2001, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
După declinarea competenţei, la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială, s-a format Dosarul nr. 67/2002, iar la termenul din 15.02.2002 pârâta A.V.A.B. a depus la dosar un act reprezentând structura creanţelor faţă de debitoarea S.C. “V.” S.R.L., precizând că valoarea activului supus valorificării este de 676.965,27 USD, solicitând obligarea reclamanţilor la plata cauţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001.
La termenul din 15.02.2002, Curtea, faţă de prevederile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, a respins cererea de suspendare a executării silite iniţiate de A.V.A.B., cerere formulată de reclamanţi.
La acelaşi termen, Curtea a apreciat că acţiunea formulată de reclamanţi apare ca o contestaţie la executare, fiind contestat contractul de ipotecă (act prin care s-a constituit o garanţie reală), aceasta fiind titlu executoriu în accepţiunea art. 1913 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, şi faţă de capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării silite.
în aceste condiţii, Curtea a apreciat că se impune depunerea cauţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, sens în care s-a dispus citarea reclamanţilor cu menţiunea de a depune o cauţiune în sumă de 4.332.576.000 lei, reprezentând 20% din valoarea activului supus valorificării.
Deşi au fost legal citaţi cu menţiunea depunerii acestei cauţiuni, reclamanţii nu s-au prezentat şi nici nu au făcut dovada depunerii acesteia, situaţie în care cererea formulată de reclamanţi va fi respinsă, ca nefondată.
Astfel, potrivit art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de A.V.A.B. şi pot face contestaţie la numai după depunerea unei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că dovada privind plata cauţiunii va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată.
Prin urmare, art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, instituie o condiţie prealabilă şi obligatorie pentru exercitarea drepturilor procesuale, de natură să împiedice abuzul de drept şi, în acelaşi timp, să asigure celeritatea procedurii de realizare a creanţelor prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998.
Ca atare, în lipsa cauţiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din această ordonanţă, cererea formulată de reclamanţi nici nu poate fi analizată, fiind nefondată.
NOTĂ:
Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială prin Sentinţa civilă nr. 21 din 22.02.2002 a rămas definitivă prin nerecurare.
