Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 23.09.2014, sub nr. 43219/299/2014, contestatorul M.B. a formulat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. BUCUREŞTI contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare şi a executării silite însăşi, pornită de intimată în dosarul de executare nr. 1878/13.08.2014 aflat pe rolul B.E.J. Asociaţi A.G., solicitând: repunerea în termenul de formulare a contestaţiei la executare; anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite însăşi; anularea încheierii de încuviinţare a executării pronunţată la data de 13.05.2014 în dosarul nr. 1878/2014 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a învederat că s-a aflat în imposibilitatea de a cunoaşte procesul-verbal de contravenţie, întrucât nu locuieşte la adresa indicată în acesta, începând cu data de 21.01.2014, aflând despre actele de executare la data de 19.09.2014, când i s-a comunicat de o fostă vecină că încă sosesc documente pe numele său. A susţinut că executarea silită este prescrisă în conformitate cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001, întrucât sancţiunea pentru fapta pretins săvârşită la data de 7.12.2010 i-a fost aplicată la data de 3.06.2011 şi comunicată la data de 19.09.2014, odată cu somaţia de executare. A mai considerat că executarea silită este efectuată în temeiul unui înscris care nu este titlu executoriu, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal nu i-a fost comunicat în modalitatea prevăzută de art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10 din 10.06.2013. A arătat că încheierea de încuviinţare a executării a fost dată cu încălcarea art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă. A învederat că amenda a fost achitată la data de 31.03.2014 şi că contestatorul este pensionar şi are un certificat de încadrare în grad de handicap.
În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 14, art. 19, art. 27 şi art. 37 din O.G. nr. 2/2001 şi ale art. 665, art. 706 şi art. 711 Cod de procedură civilă şi ale.
În dovedirea contestaţiei la executare, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 32 lei (fila 23).
La data de 20.11.2014, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nelegală şi netemeinică, precum şi menţinerea tuturor actelor şi formelor de executare contestate.
În motivarea întâmpinării, intimata a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, afirmând că procesul-verbal a fost comunicat în data de 22.06.2011, la domiciliul pe care debitorul îl avea la momentul săvârşirii faptei contravenţionale, aspect confirmat de semnătura martorului prezent, considerând că nu are relevanţă faptul că acesta nu mai domiciliază la acea adresă, cu atât mai mult cu cât acesta avea cunoştinţă de procesul-verbal, întrucât a achitat amenda contravenţională. A susţinut că emiterea şi comunicarea procesului-verbal de contravenţie au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de art. 13 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001. A menţionat că, de la data comunicării procesului-verbal şi până la data încuviinţării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună-voie plata creanţei stabilite în procesul-verbal, acesta reprezentând titlu executoriu, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001. A învederat că executarea silită a fost încuviinţată, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă titlul executoriu nu putea fi pus în executare, fiind lipsit de puterea executorie. A considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum se aflau în vigoare înainte de apariţia Deciziei nr. 10/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modalitatea de comunicare fiind la latitudinea expeditorului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-art. 208 Cod procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 12.12.2014, în conformitate cu art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat faptul că procesul-verbal nu reprezintă titlu executoriu, întrucât intimata nu a încercat comunicarea procesului-verbal prin poştă şi nu a fost întocmit cu respectarea art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
La solicitarea instanţei, în temeiul art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 1878/2014.
Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată, la solicitarea ambelor părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0118900 din 3.06.2011, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat şi la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro, la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
Procesul-verbal de contravenţie a fost afişat la domiciliul contravenientului, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare încheiat în data de 22.06.2011 de reprezentantul intimatei, acesta fiind semnat de martor D.A., ale cărui date de identificare nu au fost menţionate.
La data de 5.05.2014, creditoarea-intimată C.N.A.D.N.R. S.A., reprezentată de D.R.D.P. Bucureşti, a formulat împotriva contestatorului cerere de executare a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0118900 din 3.06.2011, pentru realizarea creanţei în cuantum de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin Încheierea din 13.05.2014 emisă de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G. a fost deschis dosarul de executare silită nr. 1878/2014, executarea silită fiind încuviinţată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ….
Prin Încheierea din 30.06.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 270,48 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, onorariul său fiind în cuantum de 14,88 lei, iar suma de 235,6 lei (T.V.A. inclus) reprezentând cheltuieli necesare desfăşurării executării silite în conformitate cu dispoziţiile art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin somaţia emisă la data de 13.08.2014, executorul judecătoresc a pus în vedere contestatorului ca, în termen de o zi de la primirea sau afişarea somaţiei, să achite creditorului suma de 28 Euro, la cursul de schimb comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării şi suma de 270,48 lei. Somaţia a fost depusă la cutia poştală de la adresa din …, conform procesului-verbal de înmânare din 14.08.2014, însă adresa la care s-a făcut comunicarea nu reprezenta domiciliul debitorului, acesta figurând cu domiciliul în …, astfel cum reiese din copia cărţii de identitate aflată la fila 7
Aceasta fiind situaţia de fapt, instanţa reţine că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.
În speţă, instanţa constată că executarea silită contestată a fost pornită cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 şi art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23 iulie 2013.
Astfel, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate. Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor. Prin Decizia nr. 10/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.
Având în vedere că executarea silită contestată a fost începută după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problemei de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Intimata-creditoare nu a efectuat comunicarea prin poştă, cu aviz de primire, a procesului-verbal de contravenţie pus în executare silită, astfel încât procedura de afişare a acestuia este nelegală, contravenind caracterului subsidiar al acestei modalităţi de comunicare. Având în vedere că procesul-verbal de contravenţie nu a fost înmânat sau comunicat în mod legal persoanei sancţionate contravenţional, acesta nu reprezintă titlu executoriu conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu a expirat termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, în care se putea formula plângerea contravenţională. Totodată, având în vedere că procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancţionată contravenţional în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, au devenit incidente prevederile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, intervenind prescripţia executării sancţiunii contravenţionale.
În consecinţă, este întemeiat motivul invocat prin contestaţia la executare constând în necomunicarea, în mod legal, a procesului-verbal de contravenţie înainte de începerea executării silite a despăgubirilor stabilite prin acesta.
Susţinerile intimatei privind inaplicabilitatea Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că, la momentul realizării procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie, prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 erau susceptibile de două interpretări cu privire la caracterul alternativ sau subsidiar al modalităţilor de comunicare reglementate. Având în vedere că problema comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0118900 din 3.06.2011 a fost dedusă judecăţii după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7/2013, în speţă, singura interpretare valabilă a dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este cea stabilită de instanţa supremă, aceasta fiind obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Mai mult, instanţa constată că nici măcar comunicarea prin afişare nu s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu cuprinde numele complet şi datele minime de identificare ale martorului (domiciliu sau numărul şi seria cărţii de identitate), astfel încât acesta nu ar putea fi audiat de instanţă pentru a confirma realitatea afişării actului constatator.
Faptul că debitorul a achitat amenda contravenţională nu face dovada comunicării procesului-verbal, întrucât legea contravenţională nu reglementează un asemenea caz de echipolenţă, iar persoana sancţionată contravenţional putea lua cunoştinţă de obligaţia de achitare a obligaţiei fiscale din comunicările Administraţiei Financiare.
De asemenea, sunt vădit neîntemeiate susţinerile intimatei privind stabilirea caracterului executoriu al procesului-verbal de contravenţie prin încheierea de încuviinţare a executării silite. În acest sens, instanţa reţine că procedura încuviinţării executării silite, astfel cum era reglementată de art. 665 Cod procedură civilă, avea caracter necontencios, instanţa de executare verificând din punct de vedere formal caracterul executoriu al înscrisului în baza căruia s-a solicitat efectuarea executării şi neputând invoca, din oficiu, nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal. Faţă de prevederile art. 535 şi art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, soluţia pronunţată în procedura necontencioasă nu are putere de lucru judecat în cadrul contestaţiei la executare, urmând a se dispune şi anularea Încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. …, întrucât aceasta a fost pronunţată în baza unui înscris care nu reprezenta titlu executoriu, cu încălcarea prevederilor art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că executarea silită contestată se realizează în baza unui înscris care nu reprezintă titlu executoriu, întrucât procesul-verbal de contravenţie nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancţionată contravenţional, în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 şi art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7/2013, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va anula procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 1878/2014 deschis la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G., precum şi Încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ….
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va lua act de declaraţia contestatorului în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 23.09.2014, sub nr. 43219/299/2014, contestatorul M.B. a formulat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. BUCUREŞTI contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare şi a executării silite însăşi, pornită de intimată în dosarul de executare nr. 1878/13.08.2014 aflat pe rolul B.E.J. Asociaţi A.G., solicitând: repunerea în termenul de formulare a contestaţiei la executare; anularea tuturor actelor de executare şi a executării silite însăşi; anularea încheierii de încuviinţare a executării pronunţată la data de 13.05.2014 în dosarul nr. 1878/2014 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a învederat că s-a aflat în imposibilitatea de a cunoaşte procesul-verbal de contravenţie, întrucât nu locuieşte la adresa indicată în acesta, începând cu data de 21.01.2014, aflând despre actele de executare la data de 19.09.2014, când i s-a comunicat de o fostă vecină că încă sosesc documente pe numele său. A susţinut că executarea silită este prescrisă în conformitate cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001, întrucât sancţiunea pentru fapta pretins săvârşită la data de 7.12.2010 i-a fost aplicată la data de 3.06.2011 şi comunicată la data de 19.09.2014, odată cu somaţia de executare. A mai considerat că executarea silită este efectuată în temeiul unui înscris care nu este titlu executoriu, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal nu i-a fost comunicat în modalitatea prevăzută de art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10 din 10.06.2013. A arătat că încheierea de încuviinţare a executării a fost dată cu încălcarea art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă. A învederat că amenda a fost achitată la data de 31.03.2014 şi că contestatorul este pensionar şi are un certificat de încadrare în grad de handicap.
În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 14, art. 19, art. 27 şi art. 37 din O.G. nr. 2/2001 şi ale art. 665, art. 706 şi art. 711 Cod de procedură civilă şi ale.
În dovedirea contestaţiei la executare, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 32 lei (fila 23).
La data de 20.11.2014, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nelegală şi netemeinică, precum şi menţinerea tuturor actelor şi formelor de executare contestate.
În motivarea întâmpinării, intimata a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, afirmând că procesul-verbal a fost comunicat în data de 22.06.2011, la domiciliul pe care debitorul îl avea la momentul săvârşirii faptei contravenţionale, aspect confirmat de semnătura martorului prezent, considerând că nu are relevanţă faptul că acesta nu mai domiciliază la acea adresă, cu atât mai mult cu cât acesta avea cunoştinţă de procesul-verbal, întrucât a achitat amenda contravenţională. A susţinut că emiterea şi comunicarea procesului-verbal de contravenţie au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de art. 13 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001. A menţionat că, de la data comunicării procesului-verbal şi până la data încuviinţării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună-voie plata creanţei stabilite în procesul-verbal, acesta reprezentând titlu executoriu, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001. A învederat că executarea silită a fost încuviinţată, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă titlul executoriu nu putea fi pus în executare, fiind lipsit de puterea executorie. A considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum se aflau în vigoare înainte de apariţia Deciziei nr. 10/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, modalitatea de comunicare fiind la latitudinea expeditorului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-art. 208 Cod procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 12.12.2014, în conformitate cu art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat faptul că procesul-verbal nu reprezintă titlu executoriu, întrucât intimata nu a încercat comunicarea procesului-verbal prin poştă şi nu a fost întocmit cu respectarea art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
La solicitarea instanţei, în temeiul art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în dosarul de executare nr. 1878/2014.
Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată, la solicitarea ambelor părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0118900 din 3.06.2011, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat şi la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro, la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
Procesul-verbal de contravenţie a fost afişat la domiciliul contravenientului, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare încheiat în data de 22.06.2011 de reprezentantul intimatei, acesta fiind semnat de martor D.A., ale cărui date de identificare nu au fost menţionate.
La data de 5.05.2014, creditoarea-intimată C.N.A.D.N.R. S.A., reprezentată de D.R.D.P. Bucureşti, a formulat împotriva contestatorului cerere de executare a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0118900 din 3.06.2011, pentru realizarea creanţei în cuantum de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin Încheierea din 13.05.2014 emisă de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G. a fost deschis dosarul de executare silită nr. 1878/2014, executarea silită fiind încuviinţată prin Încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ….
Prin Încheierea din 30.06.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 270,48 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, onorariul său fiind în cuantum de 14,88 lei, iar suma de 235,6 lei (T.V.A. inclus) reprezentând cheltuieli necesare desfăşurării executării silite în conformitate cu dispoziţiile art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin somaţia emisă la data de 13.08.2014, executorul judecătoresc a pus în vedere contestatorului ca, în termen de o zi de la primirea sau afişarea somaţiei, să achite creditorului suma de 28 Euro, la cursul de schimb comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării şi suma de 270,48 lei. Somaţia a fost depusă la cutia poştală de la adresa din …, conform procesului-verbal de înmânare din 14.08.2014, însă adresa la care s-a făcut comunicarea nu reprezenta domiciliul debitorului, acesta figurând cu domiciliul în …, astfel cum reiese din copia cărţii de identitate aflată la fila 7
Aceasta fiind situaţia de fapt, instanţa reţine că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.
În speţă, instanţa constată că executarea silită contestată a fost pornită cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 şi art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23 iulie 2013.
Astfel, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate. Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor. Prin Decizia nr. 10/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.
Având în vedere că executarea silită contestată a fost începută după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problemei de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Intimata-creditoare nu a efectuat comunicarea prin poştă, cu aviz de primire, a procesului-verbal de contravenţie pus în executare silită, astfel încât procedura de afişare a acestuia este nelegală, contravenind caracterului subsidiar al acestei modalităţi de comunicare. Având în vedere că procesul-verbal de contravenţie nu a fost înmânat sau comunicat în mod legal persoanei sancţionate contravenţional, acesta nu reprezintă titlu executoriu conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu a expirat termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, în care se putea formula plângerea contravenţională. Totodată, având în vedere că procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancţionată contravenţional în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, au devenit incidente prevederile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, intervenind prescripţia executării sancţiunii contravenţionale.
În consecinţă, este întemeiat motivul invocat prin contestaţia la executare constând în necomunicarea, în mod legal, a procesului-verbal de contravenţie înainte de începerea executării silite a despăgubirilor stabilite prin acesta.
Susţinerile intimatei privind inaplicabilitatea Deciziei în interesul legii nr. 10/2013 sunt vădit neîntemeiate, având în vedere că, la momentul realizării procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie, prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 erau susceptibile de două interpretări cu privire la caracterul alternativ sau subsidiar al modalităţilor de comunicare reglementate. Având în vedere că problema comunicării procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0118900 din 3.06.2011 a fost dedusă judecăţii după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7/2013, în speţă, singura interpretare valabilă a dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este cea stabilită de instanţa supremă, aceasta fiind obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Mai mult, instanţa constată că nici măcar comunicarea prin afişare nu s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu cuprinde numele complet şi datele minime de identificare ale martorului (domiciliu sau numărul şi seria cărţii de identitate), astfel încât acesta nu ar putea fi audiat de instanţă pentru a confirma realitatea afişării actului constatator.
Faptul că debitorul a achitat amenda contravenţională nu face dovada comunicării procesului-verbal, întrucât legea contravenţională nu reglementează un asemenea caz de echipolenţă, iar persoana sancţionată contravenţional putea lua cunoştinţă de obligaţia de achitare a obligaţiei fiscale din comunicările Administraţiei Financiare.
De asemenea, sunt vădit neîntemeiate susţinerile intimatei privind stabilirea caracterului executoriu al procesului-verbal de contravenţie prin încheierea de încuviinţare a executării silite. În acest sens, instanţa reţine că procedura încuviinţării executării silite, astfel cum era reglementată de art. 665 Cod procedură civilă, avea caracter necontencios, instanţa de executare verificând din punct de vedere formal caracterul executoriu al înscrisului în baza căruia s-a solicitat efectuarea executării şi neputând invoca, din oficiu, nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal. Faţă de prevederile art. 535 şi art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, soluţia pronunţată în procedura necontencioasă nu are putere de lucru judecat în cadrul contestaţiei la executare, urmând a se dispune şi anularea Încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. …, întrucât aceasta a fost pronunţată în baza unui înscris care nu reprezenta titlu executoriu, cu încălcarea prevederilor art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că executarea silită contestată se realizează în baza unui înscris care nu reprezintă titlu executoriu, întrucât procesul-verbal de contravenţie nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancţionată contravenţional, în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 şi art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 7/2013, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va anula procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 1878/2014 deschis la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G., precum şi Încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ….
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va lua act de declaraţia contestatorului în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul M.B., având C.N.P. …, cu domiciliul în …, şi cu domiciliul ales la avocat A.M., în …, în contradictoriu cu intimata CNADNR – DRDP BUCURESTI, , cu sediul în ….
Anulează procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 1878/2014 deschis la Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G., precum şi Încheierea din camera de consiliu din data de 30.06.2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. ….
Ia act de declaraţia contestatorului în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A.G., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, conform art. 717 alin. 1 şi art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă.
Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16.12.2014.
