Contract de achizitie publica. Natura obligatiilor asumate de catre prestator.
– OUG nr.34/2006, art. 286 si urm.
– (1864), art. 1066 si urm.
Din modalitatea de redactare a contractului si a caietului de sarcini, rezulta ca obligatia asumata de recurenta are doua componente: una de servicii de consultanta cadastrala (întocmirea documentatiei cadastrale), înteleasa ca o obligatie de rezultat si una care este practic asimilata unui mandat (obtinerea încheierilor de intabulare si a extraselor de carte funciara si/sau a documentelor cadastrale).
Din modalitatea de redactare a contractului si a caietului de sarcini, rezulta ca obligatia asumata de recurenta are doua componente: una de servicii de consultanta cadastrala (întocmirea documentatiei cadastrale), înteleasa ca o obligatie de rezultat si una care este practic asimilata unui mandat (obtinerea încheierilor de intabulare si a extraselor de carte funciara si/sau a documentelor cadastrale).
Cum pronuntarea încheierilor de intabulare si, derivat din acestea, obtinerea extrasele de carte funciara si/sau documentele cadastrale nu se constituie într-o prestatie a recurentei, ci a unor terti – Birourile de si Publicitate Imobiliara ale Sectoarelor, care urmau a examina cererile din perspectiva îndeplinirii tuturor cerintelor legale -, recurenta, actionând în calitate de mandatar al intimatului, avea obligatia depunerii la Birourile de Cadastru si Publicitate Imobiliara ale Sectoarelor a documentatiei cadastrale si titlurilor de proprietate, dar nu putea garanta obtinerea unui rezultat, sub forma unor încheieri de admitere a cererilor, ci doar sa se oblige sa depuna toata diligenta necesara, pentru ca acest rezultat sa fie realizat.
Asa fiind, aceste din urma obligatii sunt unele de diligenta, asa ca neobtinerea rezultatului nu este o proba a culpei recurentei, revenind intimatului sarcina de a dovedi ca recurenta nu a depus, pentru atingerea rezultatului preconizat, diligenta obligatorie.
Asa fiind, aceste din urma obligatii sunt unele de diligenta, asa ca neobtinerea rezultatului nu este o proba a culpei recurentei, revenind intimatului sarcina de a dovedi ca recurenta nu a depus, pentru atingerea rezultatului preconizat, diligenta obligatorie.
Daca respingerea cererilor de avizare a documentatiei cadastrale si de intabulare nu s-a datorat vreunei erori tehnice care sa poata fi imputata recurentei, ci conduitei intimatului, recurenta, care a actionat ca un mandatar al acestuia din urma atunci când a depus cererile la Birourile de Cadastru si Publicitate Imobiliara ale Sectoarelor, nu poate fi în culpa pentru ceea ce nu a putut executa din vina mandantului însusi si este îndreptatita sa primeasca plata pretului serviciilor sale.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 1204 din 10.05.2012) – Domeniu – Contracte economice.
Prin sentinta civila nr. 21458/18.11.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila a respins cererea formulata de reclamanta S.C. TC S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca a fost sesizata cu judecata unei cereri prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 74.799,99 lei, din care 43.152 lei, inclusiv T.V.A., reprezinta pret al serviciilor contractate, 10.399,63 lei reprezinta penalitati de întârziere, de 0,1% pe zi de întârziere, calculate pentru perioada 24.12.2010 – 22.08.2010, 1.745 lei reprezinta garantia de buna executie, 38,84 lei reprezinta dobânda legala aferenta garantiei de buna executie, 3.200 lei reprezinta costul serviciilor de depunere si ridicare extrase de carte funciara pentru informare, 130,95 lei reprezinta dobânda legala aferenta costului serviciilor de depunere si ridicare extrase de carte funciara pentru informare, 6.000 lei reprezinta cheltuieli suplimentare efectuate de catre reclamanta în perioada 24.12.2010 – 15.04.2010, pentru salarii, autorizatii, combustibil, 133,56 lei reprezinta dobânda legala aferenta sumei cheltuielilor suplimentare solicitate, iar 10.000 lei se constituie în despagubiri pentru prejudiciu de imagine.
În continuare, prima instanta a constatat ca între pârât, în calitate de achizitor si reclamanta, în calitate de prestator, s-a încheiat la data de 13.08.2010 contractul nr. 5/965/31, în baza caruia reclamanta s-a obligat sa presteze în beneficiul pârâtului servicii cadastrale pentru imobilele din patrimoniul acestuia, în conformitate cu cerintele din caietul de sarcini, contra sumei de 43.276 lei (T.V.A. inclus). A notat si ca potrivit caietului de sarcini, obiectul achizitiei consta în întocmirea cadastrului si obtinerea încheierii de intabulare, a extrasului de carte funciara si a documentelor cadastrale pentru alte imobile expres enumerate. De asemenea, instanta de fond a consemnat ca prin actul aditional nr. 1/29.12.2010, s-a stabilit obligatia S.C. TC S.R.L. de a finaliza lucrarea pâna la data de 24.12.2010.
Tribunalul a citat clauzele cuprinse în art. 10.2, 10.4, 10.5 si 11.2 din contract si a notat ca, în vederea efectuarii lucrarilor la care s-a obligat, reclamanta a emis în luna august 2010 adrese catre mai multe persoane juridice care îsi desfasoara activitatea în imobilele în care urmau a se efectua lucrarile cadastrale (Asociatia Magistratilor din România, Institutul National de Expertize Criminalistice, Institutul National al Magistraturii, Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Bucuresti si Scoala Nationala de Grefieri – filele 24-29 din dosarul de fond), iar pârâtul a comunicat reclamantei la 22.10.2010 datele la care se poate prezenta la locuintele de serviciu din patrimoniul sau, în vederea efectuarii lucrarilor de cadastru, deplasarile fiind ulterior reprogramate, pentru datele de 04.11.2010 si 05.11.2010.
De asemenea, în luna noiembrie 2010, reclamanta a adus la cunostinta pârâtului existenta unor diferente între suprafata masurata pe teren si suprafata indicata în actele care atesta intrarea unor imobile în patrimoniul Ministerului Justitiei, precum si alte dificultati întâlnite în executarea contractului, cum ar fi: inexistenta unui rol fiscal, inexistenta certificatelor de atestare fiscala, necesitatea unor acte suplimentare (de ex., proces-verbal de vecinatate) – filele 28-42 din dosarul de fond sau caracterul incomplet al actelor de proprietate pentru unele dintre imobile, acestea necuprinzând cotele-parti din spatiile comune (filele 48-49 din dosarul de fond).
Tribunalul a constatat ca o parte dintre documentele solicitate, respectiv documente cadastrale si certificate de atestare fiscala au fost predate reclamantei la datele de 29.11.2010, 03.12.2010 si 23.12.2010 (filele 43, 44 si 55 din dosarul de fond), iar la 03.12.2010 s-a încheiat procesul-verbal de vecinatate pentru imobilul în care îsi desfasoara activitatea Curtea de Apel Bucuresti. În luna ianuarie 2011, partile au purtat o corespondenta electronica, din analiza careia prima instanta a retinut ca reclamanta a solicitat pârâtului si alte documente necesare aducerii la îndeplinire a obiectului conventiei – în principal certificate fiscale, dar si un certificat de la Primaria Sector 4 în care sa se indice numarul de niveluri ale imobilului în care Curtea de Apel Bucuresti îsi desfasoara activitatea, pârâtul predând o parte dintre acestea la data de 02.02.2011 (filele 96 si 97 din dosarul de fond).
În continuare, Tribunalul a notat ca pentru cererile de intabulare a imobilelor care formeaza obiectul contractului, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti a formulat note de completare, solicitând prezentarea unor titluri de proprietate, autorizatii de construire si procese verbale de receptie (filele 102-103 din dosarul de fond).
Prima instanta a luat act ca cererea de intabulare formulata cu privire la imobilul din Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta, nr. 53, sector 5, în care îsi desfasoara activitatea Institutul National al Magistraturii, a fost admisa prin încheierea de carte funciara din data de 24.02.2011 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara al Sectorului 5 (filele 126 – 128 din dosarul de fond). De asemenea, a constatat ca au fost admise si cererile depuse cu privire la imobilele situate în str. Schitului, nr. 16, ap. 23, str. Alexandru Moruzzi, nr. 4, ap. 38, str. Patriotilor, nr. 3, bl. PM17, ap. 104, str. Motoc, nr. 9, bl. P54, ap. 91, str. Vlaicu Voda, nr. 21, ap. 83, str. Serg. Pene Dumitru, nr. 12, ap. 10, str. Vlaicu Voda, nr. 23, bl. V38, ap. 84 si B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 35, bl. L14, ap. 256.
Pe de alta parte, prima instanta a consemnat ca cererea de avizare a documentatiei cadastrale si a înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Splaiul Independentei, nr. 5, sector 4, în care îsi desfasoara activitatea Curtea de Apel Bucuresti a fost respinsa prin încheierea din 24.02.2011 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara a Sectorului 4, ca urmare a existentei unei neconcordante între numarul de niveluri ale constructiei înscrise în protocol si numarul de niveluri din documentatia cadastrala, dar si a neconcordantei între suprafata indicata în act si cea rezultata de relevee (filele 161 – 163 din dosarul de fond).
De asemenea, au fost respinse, prin încheierile date la 28.12.2010 de Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara a Sectorului 3, cererile de intabulare a apartamentelor situate în Bucuresti, str. Nerva Traian, nr. 6, bl. M39, întrucât s-a constatat ca din acte nu s-a putut determina cota indiviza de teren aferenta fiecarui apartament si nici procentul din partile comune întregului imobil, care corespunde fiecarui apartament.
Au fost respinse si cererile de avizare a documentatiei cadastrale si de intabulare a apartamentului din imobilul situat în Bucuresti, Calea 13 Septembrie, nr. 224, bl. V53, deoarece nu s-a acordat numar cadastral pentru întregul imobil V53, în ansamblul sau si nu s-a deschis carte funciara pentru acesta, asa încât nu se poate proceda la dezmembrarea pe apartamente, care este o operatiune ulterioara.
În continuare, prima instanta a notat ca prin adresa nr. 51965/47 din data de 15.04.2011, pârâtul a adus la cunostinta reclamantei ca a reziliat contractul, potrivit art. 11.3, deoarece cererea de deschidere a cartii funciare pentru imobilul din Bucuresti, Splaiul Independentei, nr. 5, sector 4 a fost respinsa.
Examinând cererea de chemare în judecata, Tribunalul a constatat ca pentru a obtine obligarea pârâtului la plata pretului stabilit prin contractul de achizitie publica, reclamanta trebuia sa dovedeasca faptul îndeplinirii propriilor obligatii, respectiv ca a adus la îndeplinire obiectul conventiei pâna la termenul agreat, 24.12.2010. A luat act ca ambele parti au fost de acord ca reclamanta nu si-a îndeplinit întocmai obligatiile asumate în contract si, în acest context, a subliniat ca raportat la art. 10.2 din contract, îndeplinirea de catre reclamanta a obligatiilor asumate ar fi trebuit sa se materializeze în depunerea procesului-verbal de predare-primire, a încheierilor de intabulare, a extraselor de informare, a planurilor de amplasament si delimitare, precum si a releveelor cladirilor.
Totodata, prima instanta a recunoscut ca reclamanta a probat îndeplinirea unora dintre aceste obligatii, dar a apreciat ca o partiala a obligatiilor echivaleaza cu o neexecutare a lor, care da partii îndreptatite posibilitatea de a aplica sanctiunea rezilierii/rezolutiunii.
Subliniind ca în cazul contractului dintre parti, sanctiunea care ar fi putut fi aplicata este cea a rezolutiunii – deoarece contractul este unul cu executare uno ictu -, iar nu cea a rezilierii, asa cum eronat a considerat pârâtul, prima instanta a notat ca partile au inserat în art. 11.3 din contract un pact comisoriu de gradul II, asa încât a verificat masura în care a operat rezolutiunea. Si, în evaluarea acestei situatii, a constatat ca rezolutiunea contractului nu a operat, deoarece partea care o invoca, respectiv pârâtul, nu si-a îndeplinit obligatiile care-i reveneau.
Astfel, a observat ca, desi pârâtului îi revenea, potrivit art. 10.4 din contract, obligatia de a pune la dispozitia reclamantei documentele pe care aceasta i le solicita pentru aducerea la îndeplinire a obiectului conventiei, pârâtul nu a fost în masura sa-i ofere certificatele de rol fiscal si nici contractele de construire pentru imobilul situat în Bucuresti, str. Nerva Traian, nr. 6. În plus, actele pe baza carora imobilele intrasera în patrimoniul pârâtului nu corespundeau cu situatia de fapt stabilita prin masuratorile efectuate de reclamanta (în cazul imobilului în care îsi are sediul Curtea de Apel Bucuresti) ori erau incomplete (în cazul imobilelor-apartament din Bucuresti, str. Nerva Traian, nr. 6, sau din Calea 13 Septembrie, nr. 224). Pe de alta parte, instanta de fond a notat si ca o parte dintre aceste acte, respectiv certificatele fiscale pentru policlinica CMDTA si pentru cladirea în care îsi are sediul Ministerul Justitiei, au fost puse la dispozitia reclamantei la data de 02.02.2011, ulterior expirarii termenului în care aceasta din urma trebuia sa-si execute obligatiile.
Asa fiind, Tribunalul a apreciat ca fiind culpabila conduita pârâtului, motiv pentru care a considerat ca acesta nu are dreptul sa se prevaleze de pactul comisoriu cuprins în art. 11.3 din contract pentru a invoca rezolutiunea contractului.
Pe de alta parte, a notat ca, în considerarea argumentelor expuse mai sus, nici reclamanta nu si-a îndeplinit obligatiile asumate – apreciind ca executarea partiala a lor echivaleaza cu o neexecutare -, asa încât a respins cererea de obligare a pârâtului la plata pretului, dar si cererea accesorie, vizând obligarea aceluiasi pârât la plata penalitatilor (context în care a subliniat ca interpretarea coroborata a art. 11.2 si 10.2 din contract conduce catre concluzia ca partile au inserat o clauza penala pentru ipoteza neîndeplinirii obligatiilor de catre prestator, iar nu de catre achizitor, asa cum în mod eronat au consemnat).
Totodata, în raport de clauza prevazuta la art. 12.3 din contract, a apreciat ca reclamanta nu este îndreptatita sa obtina nici restituirea garantiei de buna executie, deoarece aceasta este posibila numai dupa trecerea a 14 zile de la aducerea la îndeplinire a obligatilor asumate – moment care, în considerarea a ceea ce s-a retinut deja, nu s-a împlinit. Iar datorita caracterului sau accesoriu, a fost respins si capatul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculate prin raportare la suma retinuta cu titlu de garantie de buna executie.
În continuare, prima instanta a respins si capatul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata costului serviciilor de depunere si ridicare extrase de carte funciara pentru informare, a cheltuielilor suplimentare efectuate în perioada 24.12.2010 – 15.04.2010, pentru salarii, autorizatii, combustibil, a despagubirilor pentru prejudiciu de imagine si a accesoriilor, notând ca reclamanta nu a depus înscrisuri care sa ateste realitatea si întinderea cheltuielilor si nici nu a administrat alte dovezi în sprijinul afirmatiei sale vizând producerea unui prejudiciu de imagine, de natura sa-i altereze reputatia pe piata, ca urmare a notificarii de catre pârât a rezolutiunii contractului, care i-a fost transmisa prin posta electronica.
Împotriva acestei sentinte, S.C. TC S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea sa si, în fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulata.
În motivare, recurenta a aratat ca în mod eronat a apreciat prima instanta ca nu si-a îndeplinit obligatiile contractuale; dimpotriva, a afirmat ca a parcurs toate etapele, care presupuneau efectuarea masuratorilor de teren, prelucrarea datelor, întocmirea documentatiilor cadastrale si depunerea lor la O.C.P.I. Bucuresti, dar motivele pentru care unele cereri au fost respinse tin de actele detinute de intimat (titluri de proprietate, autorizatii de construire, procese-verbale de receptie), ele nefiind unele de ordin tehnic, care sa-i poata fi imputate. Recurenta a precizat ca a comunicat intimatului problemele pe care le întâmpina, dar acesta nu a facut nici un demers pentru a corecta datele; în acest context, a mai aratat ca nu recurentei îi revenea obligatia de a le corecta, dar si ca nu ar fi avut pârghiile pentru a o putea face; cu titlu de exemplu, a precizat ca pentru imobilul în care îsi desfasoara activitatea Curtea de Apel Bucuresti, exista neconcordante între H.G. nr. 866/2003 si documentatia cadastrala, cu privire la suprafata si la numarul de nivele si a aratat ca era doar în puterea intimatului sa obtina modificarea Hotarârii de Guvern.
De aceea, recurenta a afirmat ca este îndreptatita la plata pretului, la restituirea garantiei de buna executie si a accesoriilor, dar si la plata serviciilor de depunere si ridicare extrase de carte funciara pentru informare, cu toate ca acestea trebuiau obtinute de intimat, a cheltuielilor suplimentare efectuate în perioada 24.12.2010 – 15.04.2010, pentru salarii, autorizatii, combustibil; recurenta a sustinut ca printr-o expertiza tehnica de specialitate se va putea stabili valoarea acestor cheltuieli.
La data de 25.04.2012, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta a solicitat administrarea probei cu expertiza, dar Curtea a respins aceasta cerere, ca inadmisibila, în raport cu art. 305 C.proc.civ.
Analizând actele dosarului, precum si sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a retinut urmatoarele:
Partile au încheiat la data de 13.08.2010 contractul nr. 5/965/31, în baza caruia recurenta, în calitate de prestator, s-a obligat sa presteze în beneficiul intimatului, în calitate de achizitor, servicii cadastrale pentru imobilele din patrimoniul acestuia, în conformitate cu cerintele din caietul de sarcini.
Potrivit caietului de sarcini, obiectul achizitiei consta în întocmirea cadastrului si obtinerea încheierii de intabulare si a extrasului de carte funciara pentru o serie de imobile, indicate în tabelul nr. 1 (fila 20 din vol. I al dosarului de fond) si obtinerea încheierii de intabulare, a extrasului de carte funciara si a documentelor cadastrale pentru alte imobile expres enumerate în tabelul nr. 2 (filele 21 si 22 din vol. I al dosarului de fond).
Pretul achizitiei a fost stabilit la 43.276 lei (T.V.A. inclus), dar prin actul aditional nr. 1, partile l-au diminuat la 43.152 lei cu T.V.A. – în urma exceptarii unui apartament din obiectul contractului – si s-a stabilit obligatia S.C. TC S.R.L. de a finaliza lucrarea pâna la data de 24.12.2010.
Prima instanta a retinut în mod corect situatia de fapt existenta, dar în evaluarea temeiniciei cererii reclamantei-recurente, a apreciat ca aceasta nu si-a îndeplinit decât partial obligatiile asumate, ceea ce echivaleaza cu o neexecutare a obligatiilor.
Dupa cum în mod judicios a retinut si prima instanta, cererea de intabulare formulata cu privire la imobilul din Bucuresti, B-dul Regina Elisabeta, nr. 53, sector 5, în care îsi desfasoara activitatea Institutul National al Magistraturii, a fost admisa prin încheierea de carte funciara din data de 24.02.2011 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara al Sectorului 5 (filele 126 – 128 din dosarul de fond). De asemenea, au fost admise si cererile depuse cu privire la imobilele situate în str. Schitului, nr. 16, bl. 43, ap. 23, str. Alexandru Moruzzi, nr. 4, bl. B1, ap. 38, str. Patriotilor, nr. 3, bl. PM17, ap. 104, str. Motoc, nr. 9, bl. P54, ap. 91, str. Vlaicu Voda, nr. 21, bl. V38, ap. 83, str. Serg. Pene Dumitru, nr. 12, bl. J11, ap. 10, str. Vlaicu Voda, nr. 23, bl. V38, ap. 84 si B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 35, bl. L14, ap. 256.
Pe de alta parte, cererea de avizare a documentatiei cadastrale si a înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Splaiul Independentei, nr. 5, sector 4, în care îsi desfasoara activitatea Curtea de Apel Bucuresti a fost respinsa prin încheierea din 24.02.2011 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara a Sectorului 4, ca urmare a existentei unei neconcordante între numarul de niveluri ale constructiei înscrise în protocol si numarul de niveluri din documentatia cadastrala, dar si a neconcordantei între suprafata indicata în act si cea rezultata de relevee (filele 161 – 163 din dosarul de fond).
Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara a Sectorului 3 a respins si cererile de intabulare a apartamentelor situate în Bucuresti, str. Nerva Traian, nr. 6, bl. M39, întrucât s-a constatat ca din acte nu s-a putut determina cota indiviza de teren aferenta fiecarui apartament si nici procentul din partile comune întregului imobil, care corespunde fiecarui apartament.
Au fost respinse si cererile de avizare a documentatiei cadastrale si de intabulare a apartamentelor din imobilul situat în Bucuresti, Calea 13 Septembrie, nr. 224, bl. V53, sector 5, deoarece nu s-a acordat numar cadastral pentru întregul imobil V53, în ansamblul sau si nu s-a deschis carte funciara pentru acesta, asa încât s-a apreciat ca nu se poate proceda la dezmembrarea pe apartamente, operatiunea fiind ulterioara.
Prima instanta a apreciat ca neobtinerea încheierilor de intabulare, echivaleaza cu neîndeplinirea obligatiei, însa o asemenea concluzie nu corespunde realitatii.
În acest sens, Curtea a subliniat ca obligatia asumata de catre recurenta în art. 4.1 din contract, care face trimitere expresa la cerintele din caietul de sarcini, este aceea de a întocmi cadastrul si de a obtine încheieri de intabulare si extrasul de carte funciara pentru o serie de imobile, indicate în tabelul nr. 1, respectiv de a obtine încheieri de intabulare, extrasul de carte funciara si documente cadastrale pentru alte imobile, expres enumerate în tabelul nr. 2.
Prima instanta si intimatul au apreciat ca si obligatiile care vizau obtinerea încheierilor de intabulare si a extraselor de carte funciara si/sau a documentelor cadastrale au caracterul unora de rezultat.
Aceste din urma obligatii au fost puse în sarcina recurentei prin contractul partilor, sub forma unui veritabil mandat; Curtea a subliniat ca ele urmau a se executa de catre S.C. TC S.R.L., dar în numele Ministerului Justitiei.
În acest context, Curtea a apreciat ca sustinerile intimatului vizând interpretarea clauzelor contractuale referitoare la obiectul prestatiilor nu exprima vointa reala a partilor la încheierea contractului.
Cum pronuntarea încheierilor de intabulare si, derivat din acestea, obtinerea extrasele de carte funciara si/sau documentele cadastrale nu se constituie într-o prestatie a recurentei, ci a unor terti – Birourile de Cadastru si Publicitate Imobiliara ale Sectoarelor, care urmau a examina cererile din perspectiva îndeplinirii tuturor cerintelor legale -, recurenta, actionând în calitate de mandatar al intimatului, avea obligatia depunerii la Birourile de Cadastru si Publicitate Imobiliara ale Sectoarelor a documentatiei cadastrale complete si titlurilor de proprietate (pe care urma sa i le puna la dispozitie în timp util intimatul, potrivit art. 10.4 din contract), acestea fiind necesare pentru obtinerea încheierilor de intabulare si a extraselor de carte funciara.
Recurenta nu putea însa sa garanteze obtinerea unui rezultat, sub forma unor încheieri de admitere a cererilor, ci doar sa se oblige sa depuna toata diligenta necesara, pentru ca acest rezultat sa fie realizat.
Însa, nu recurenta este culpabila pentru neatingerea rezultatului, ci intimatul.
Curtea a notat ca respingerea cererilor de avizare a documentatiei cadastrale si de intabulare nu s-a datorat vreunei erori tehnice care sa poata fi imputata recurentei, ci actelor detinute de intimat (titluri de proprietate, autorizatii de construire, procese-verbale de receptie), care din cauza fie a unor lipsuri, fie a unor neconcordante cu situatia rezultata din masuratori, s-au constituit în veritabile impedimente la intabulare.
De aceea, motivele pentru care nu au fost admise toate cererile formulate de catre recurenta, în numele intimatului, nu sunt imputabile decât acestuia din urma, care a prezentat fie acte din care rezultau neconcordante între numarul de niveluri ale constructiei înscrise în protocol si numarul de niveluri din documentatia cadastrala, dar si între suprafata indicata în act si cea rezultata de relevee (în cazul imobilului din Bucuresti, Splaiul Independentei, nr. 5, sector 4), fie acte în care nu era indicata cota indiviza de teren aferenta fiecarui apartament si nici procentul din partile comune întregului imobil, care corespunde fiecarui apartament (în cazul celor situate în Bucuresti, str. Nerva Traian, nr. 6, bl. M39), fie acte de proprietate pentru apartamentele situate în Bucuresti, Calea 13 Septembrie, nr. 224, bl. V53, sector 5, în conditiile în care nu era acordat numar cadastral pentru imobilul V53, în ansamblul sau, iar recurenta nu si-a asumat obligatia efectuarii documentatiei cadastrale pentru întregul imobil.
Toate aceste piedici la înscriere sunt în mod exclusiv imputabile intimatului, iar recurenta, care a actionat ca un mandatar al intimatului atunci când a depus cererile de intabulare la Birourile de Cadastru si Publicitate Imobiliara ale Sectoarelor, nu poate fi în culpa pentru ceea ce nu a putut executa din vina mandantului însusi.
Din acest motiv, nu se pune nici problema suportarii riscului contractului, deoarece aceasta intervine doar atunci când una dintre parti este împiedicata sa-si îndeplineasca obligatiile contractuale din cauza aparitiei unui caz fortuit sau de forta majora, deci independent de culpa.
Mai mult decât atât, prima instanta a retinut si ca recurenta nu si-a îndeplinit obligatiile pâna la termenul stabilit, însa în egala masura nu a dat eficienta rezolutiunii contractului – pe care intimatul o comunicase recurentei -, apreciind ca intimatul însusi nu si-a executat o serie de obligatii asumate, fara de care obtinerea rezultatului devenea imposibila.
Trebuie subliniat în acest context ca nu formeaza obiect al analizei Curtii considerentele primei instante, neatacate, care privesc motivele pentru care nu a operat rezolutiunea contractului.
Asa cum s-a aratat mai sus, recurenta, actionând si în calitate de mandatar al intimatului, avea obligatia depunerii la Birourile de Cadastru si Publicitate Imobiliara ale Sectoarelor a documentatiei cadastrale necesare pentru obtinerea încheierilor de intabulare si a extraselor de carte funciara, iar Curtea a retinut ca depunerea acestor documentatii s-a realizat, în toate cazurile, cel mai târziu la data de 28.12.2010, cu o zi întârziere fata de termenul agreat (luni, 26.12.2010 fiind zi nelucratoare).
În considerarea acestor argumente, a impus concluzia ca toate obligatiile asumate de catre recurenta au fost îndeplinite, asa încât a apreciat ca aceasta este îndreptatita sa primeasca plata pretului serviciilor sale.
De aceea, sentinta atacata a fost considerata ca fiind în parte nelegala, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 3, rap. la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cu aplicarea art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea a admis recursul si a modificat în parte sentinta atacata, în sensul ca a admis cererea, în parte si a obligat pârâtul la plata catre reclamanta a sumei de 43.152 lei, reprezentând c/val. servicii.
Interpretând coroborat clauzele cuprinse în art. 10.2 si 11.2 din contract, în sensul în care ele pot sa produca efecte, prima instanta a considerat, în mod just, ca art. 11.2 contine o clauza penala stipulata în favoarea prestatorului, pentru cazul în care achizitorul nu-si îndeplineste obligatia de plata a pretului.
O asemenea interpretare este corecta, iar Curtea a dat eficienta acestei clauze si, în aplicarea art. 1066 si urm. C.civ., a obligat pârâtul si la plata catre reclamanta a sumei de 14.197,008 lei, cu titlu de penalitati calculate pâna la data de 18.11.2011.
Stabilind ca reclamanta-recurenta si-a îndeplinit obligatiile asumate contractual, au devenit incidente prevederile art. 12.3 din contract, asa încât în urma modificarii sentintei, Curtea a obligat pârâtul si la restituirea sumei de 1.745 lei, achitata cu titlu de garantie de buna executie si, în baza art. 43 C.com., si la plata sumei de 65,14 lei, constând în dobânda legala aferenta garantiei de buna executie, calculata pâna la 18.11.2011.
Celelalte dispozitii ale sentintei atacate urmeaza sa fie pastrate, întrucât recurenta nu a dovedit realitatea si întinderea cheltuielilor de depunere si ridicare extrase de carte funciara pentru informare, nici a cheltuielilor suplimentare efectuate în perioada 24.12.2010 – 15.04.2010, pentru salarii, autorizatii, combustibil – care, daca ar fi reale, au fost în orice caz facute în afara contractului – si nici nu a administrat alte dovezi în sprijinul afirmatiei sale vizând producerea unui prejudiciu de imagine, de natura sa-i altereze reputatia pe piata, ca urmare a notificarii de catre intimat a rezolutiunii contractului, transmisa prin posta electronica.
În temeiul art. 274 alin. 1, rap. la art. 298, cu aplicarea art. 316 C.proc.civ., a obligat intimatul la plata catre recurenta a sumei de 639 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în fond si recurs, calculate în limita pretentiilor admise.
