Contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule încheiat în baza Legii 136/1995


Contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule încheiat în baza Legii 136/1995

Dosar nr. 766/268/2008 – decizia civilă nr.28/R din 22.01.2009

Acordarea de către asigurător, a  despăgubirilor  pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţele persoane păgubite prin accidente de vehicule, conform art. 49 din Legea 136/1995. Excepţii de la această regulă, prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995.

Prin sentinţa civilă nr. 1319 din 06 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc s-a admis acţiunea reclamantei SC C SA împotriva pârâtului UF şi în consecinţă:

A fost obligat pârâtul să plătească pe seama reclamantei suma de 15.142,56 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii achitată păgubitului SC F SRL în baza poliţei de asigurare seria FG nr. 00572160(dos. daună RCA 112  ODH6).

A fost obligat pârâtul să plătească pe seama reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pârâtul, la data de 14.10.2006, conducând sub influenţa băuturilor alcoolice autoturismul, a produs un accident de circulaţie, avariind autovehiculul proprietatea lui KD. Întrucât a deţinut poliţa de asigurare obligatorie RCA seria FG nr.00572160, s-au acordat despăgubiri civile firmei SC F SRL, în valoare de 15.142,56 lei.

Pârâtul a depus la dosar copia ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, arătând că a achitat amenda administrativă şi cheltuielile de urmărire penală, considerând că el nu poate fi obligat la contravaloarea despăgubirilor, nefiind răspunzător de producerea accidentului de circulaţie.

Din studierea ordonanţei de scoatere de sub urmărirea  penală din dosarul nr.1274/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu-Secuiesc, rezultă clar că pârâtul a consumat băuturi alcoolice, având o concentraţie de 1/13 mg/l alcool pur în sânge, el fiind răspunzător pentru producerea evenimentului rutier.

În baza art.18/1 Cod penal, s-a considerat că, având în vedere atingerea minimă, precum şi urmările reduse ale săvârşirii faptei, acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în baza art.91 Cod penal fiind-i aplicată o amendă cu caracter administrativ.

Argumentarea pârâtului că a fost scos de sub urmărirea penală şi a achitat amenda penală nu înseamnă că nu el este răspunzător pentru fapta comisă. Prin urmare, în speţă sunt aplicabile prevederile art.58 lit.d din Legea nr.136/1995, iar în baza art.998 Cod civil, instanţa de fond a considerat că acţiunea reclamantei este întemeiată şi legală, şi astfel a admis-o.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul UF solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul arată că nu poate accepta hotărârea instanţei de fond datorită faptului că aceasta s-a bazat practic doar pe un aparat care nu are nici o valabilitate şi un proces verbal întocmit de un agent de poliţie şi că, el nu se consideră răspunzător de producerea accidentului rutier şi că nu a consumat băuturi alcoolice.

În drept recursul nu este motivat.

Intimata SC C SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, în cazul de faţă fiind aplicabile prevederile art. 22 din Legea 136/1995, asigurătorul subrogându-se în drepturile asiguratului sau al beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei şi art. 998 Cod civil, pârâtul fiind vinovat de producerea pagubei.

 În drept invocă prevederile art. 22 din Legea 136/1995, art. 115, 301 Cod procedură civilă, art. 998 Cod civil.

 Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi sub toate aspectele, tribunalul reţine următoarele:

 Recurentul UF este asiguratul intimatei SC C SA în baza unui contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule încheiat în baza Legii 136/1995.

Conform art. 49 din Legea 136/1995, în baza contractului, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţele persoane păgubite prin accidente de vehicule.

În cazul acestui gen de asigurări, asiguratul, după plata despăgubirilor către persoana păgubită, nu-şi poate recupera sumele plătite drept despăgubiri de la asiguratul său, care este şi persoana vinovată de producerea accidentului, deoarece chiar în acest scop sunt plătite primele de asigurare, de a despăgubi terţele persoane atunci când asiguratul produce din vina sa un accident de circulaţie.

De la această regulă există şi excepţii, prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995, când asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei atunci când accidentul a fost produs cu intenţie sau în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumuri publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie.

Recurentul, în urma accidentului de circulaţie din data de 14.10.2006 a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 79 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind conducere autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, dar prin Ordonanţa din dosarul 1274/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu-Secuiesc a fost scos de sub urmărire penală, aplicându-i-se o sancţiune administrativă.

Întrucât fapta sa nu a fost incriminată ca infracţiune, iar accidentul nu a fost produs cu intenţie şi în cauză nu se întâlnesc nici celelalte condiţii prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995, asigurătorul nu poate să se îndrepte împotriva celui vinovat de producerea pagubei şi care este şi asiguratul său.

Raportat celor reţinute tribunalul constată că recursul este fondat, în baza art. 304 pct.9 urmând a-l admite şi a modifica în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului.