Prin cererea adresată instanţei la data de 12.12.2002, reclamanta Banca Comercială „R.B.” S.A., Sucursala Constanţa, în calitate de creditoare, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună învestirea cu formula a contractului de credit, precum şi a contractelor accesorii: actul adiţional şi contractul de garanţie reală imobiliară din 16.04.2002 încheiate cu debitoarea sa S.C. „L.S.” S.R.L.
In motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că a declarat exigibilitatea anticipată a contractului de credit în condiţiile art. 6.1. din contract, deoarece debitoarea nu a permis accesul reprezentanţilor băncii în incinta depozitului unde se aflau mărfurile gajate, pentru efectuarea inventarului, existând riscul înstrăinării stocurilor de marfă gajate în favoarea băncii.
Prin încheierea nr. 8977/COM/19.12.2002, Tribunalul Constanţa a respins cererea de învestire cu formulă executorie formulată de reclamanta creditoare Banca Comercială „R.B.”, Sucursala Constanţa, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „L.S.” S.R.L. Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că cererea creditoarei nu este întemeiată, deoarece în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 335 Cod procedură civilă, potrivit cărora „dacă cererea prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge”.
Natura necontencioasă a procedurii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit cu garanţiile aferente este incontestabilă, în cadrul ei instanţa urmând a analiza numai îndeplinirea condiţiilor referitoare la existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, fără să emită judecăţi de fond. Aceasta, întrucât procedura necontencioasă se caracterizează prin absenţa oricărui conflict de interese între părţi, şi de câte ori însă, în cursul procedurii^ se invocă un drept potrivnic, procedura necontencioasă se transformă într-una contencioasă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 335 Cod procedură civilă. Cum în cauză, debitoarea a contestat exigibilitatea anticipată a contractelor de credit, declarată unilateral de bancă, susţinând că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile, s-a reţinut că raportul dintre părţi este unul conflictual, pentru a cărui soluţionare sunt necesare cercetări de fond, incompatibile cu procedura necontencioasă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta-creditoare Banca Comercială „R.A.” S.A., Sucursala Constanţa, criticând-o ca fiind nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 Cod procedură civilă.
în motivarea recursului, se arată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că susţinerile debitoarei pârâte sunt întemeiate, fără a se ţine seama de probele esenţiale rezolvării cererii creditoarei care justificau exigibilitatea anticipată a creanţelor, ce rezultă din înscrisuri, fapta culpabilă a debitoarei, conform căreia aceasta a înstrăinat şi a diminuat stocul gajat, refuzul verificării existenţei faptice a stocului de către bancă şi introducerea la 11.12.2002 a debitoarei în centrala incidentelor de plăţi, prin neonorarea din lipsă de disponibil în cont a 2 file CEC către alţi creditori. Acestea făceau dovada riscului majorării prejudiciului suferit şi în situaţia convenţională a exigibilităţii anticipate a creanţei.
Se mai arată că cererea sa era pe deplin admisibilă, în raport de dispoziţiile art. 376 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, art. 372 Cod procedură civilă şi art. 379 alin. (1) Cod procedură civilă, condiţiile creanţei fiind îndeplinite, conform convenţiei părţilor [art. 6.1. lit. f)-i) din contractul de credit].
Recursul este fondat. învestirea cu formulă executorie nu face parte dintre „cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei, fără să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire sau asigurare”, astfel cum sunt reglementate de Cartea III, Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase, din Codul de procedură civilă, art. 331 şi următoarele, ci sunt cereri care au de urmat o procedură specială reglementată de legiuitor. Dispoziţiile legale care reglementează învestirea cu formulă executorie a altor înscrisuri sunt cuprinse în art. 376 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 379, precum şi art. 373 Cod procedură civilă.
învestită cu soluţionarea cererii creditorului în acest sens, instanţa trebuie să verifice dacă înscrisul îndeplineşte cerinţa de a fi învestit cu formula executorie, deci dacă sunt îndeplinite cazurile „anume prevăzute de lege” (art. 376) şi, respectiv, dacă urmărirea se va face pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Că este aşa (o procedură diferită de cea necontencioasă), o demonstrează şi rezbltă din dispoziţiile art. 379 Cod procedură civilă, care reglementează calea de atac împotriva „încheierii prin care preşedintele instanţei judecătoreşti respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris” şi care „poate fi atacată cu recurs de către creditor”, termenul fiind de 5 zile de la pronunţare pentru cel prezent şi de la comunicare pentru cel lipsă.
Or, calea de atac la procedura necontencioasă este apelul, iar termenul este de 15 zile. Este, deci, indubitabil că legiuitorul a prevăzut alte dispoziţii pentru judecarea acestor cereri şi care nu pot fi nicidecum cele reglementate de art. 331 şi următoarele Cod procedură civilă, dispoziţii speciale cu căi de atac diferite şi termene diferite.
Este adevărat că nu s-a prevăzut şi dreptul debitorului de a ataca învestirea, ceea ce demonstrează caracterul special, deosebit şi derogatoriu de la judecarea altor cereri, legiuitorul prevăzând numai dreptul creditorului de a ataca respingerea cererii, deoarece debitorul are la dispoziţie alte căi procedurale de a contesta executarea, contestaţia la executare, reglementată de art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă.
în raport de cele sus expuse, temeiul legal reţinut de instanţă în judecare, cu Consecinţa respingerii cererii de învestire cu formulă executorie, e greşit (art. 331 şi art. 335 Cod procedură civilă). Prin urmare, având în vedere că cererea creditorului îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 376 şi art. 379 Cod procedură civilă, actele depuse în susţinerea cererii făcând dovada temeiniciei acesteia, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul a fost admis şi a fost modificată în tot sentinţa recurată, în sensul admiterii cererii creditoarei reclamante.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 379/COM din 7 aprilie 2003
