Potrivit dispoziţiilor art. 1436 din Codul civil, locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine, cu trecerea termenului, fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare.
Refuzul pârâtei de a mai prelungi înţelegerea contractuală, comunicat în scris, urmat de împlinirea termenului pentru care a fost încheiată convenţia au ca efect încetarea de drept a acesteia.
(Decizia nr. 1012 din 28 septembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2001, reclamanta S.C. “L.” S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “C.” S.A., solicitând ca aceasta să fie obligată la respectarea Contractului de locaţie de gestiune nr. 3508 din 27.03.1996.
în fond, după casare pe aspectul competenţei materiale în rezolvarea litigiului la Tribunalul Giurgiu, s-a format Dosarul nr. 174/2002 în care, prin Sentinţa civilă nr. 50 din 01.02.2002, acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată.
Tribunalul a reţinut în esenţă că, prin Adresa nr. 7133 din 05.06.2001, pârâta şi-a manifestat voinţa denunţării unilaterale a contractului devenit pe perioadă nedeterminată, această modalitate de încetare a efectelor fiind caracteristică oricărei convenţii de acest fel.
împotriva sentinţei, în termen şi legal timbrat, reclamanta S.C. “L.” S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că, deşi s-a menţionat prin hotărâre că afirmaţia tacitei relocaţiuni este exactă, fiind confirmată de situaţia de fapt, în mod inexplicabil, instanţa a ignorat obligativitatea faţă de părţi a contractului care a fost prelungit prin voinţa părţilor până la data de 01.04.2006.
Examinând recursul declarat în raport de actele şi lucrările cauzei, Curtea a constatat că acesta este nefondat.
Probele cauzei relevă că între părţi s-a încheiat Contractul de locaţie de gestiune nr. 3508 din 27.03.1996, având ca obiect predarea, respectiv preluarea gestiunii suprafeţei situată în Giurgiu, str. P. – punct vamă.
în art. 4 din contract, termenul locaţiei a fost stabilit la 5 ani cu începere de la 01.04.1996, cu drept de prelungire cu acordul ambelor părţi.
Potrivit art. 1436 din Codul civil, “Locaţiunea făcută pe un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare.”
în cauză, contractul dintre părţi, fiind încheiat pe o perioadă determinată (5 ani), a încetat de drept la expirarea termenului prevăzut în acesta, nefiind prelungit prin acordul părţilor.
Pe acest aspect, în mod corect, s-a reţinut de instanţa de fond că, prin Adresa nr. 7133 din 05.06.2001, intimata şi-a manifestat în mod neechivoc voinţa de a nu mai prelungi acest contract, comunicând recurentei încetarea contractului de locaţie, precum şi faptul că nu mai este de acord cu prelungirea acestuia.
în considerarea celor arătate, constatând că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
