Potrivit art. 67.2, art. 82.1 şi art. 82.5 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, pentru lipsurile constatate la destinaţie, în cazul preluării de către cărăuş a vagoanelor fără obiecţiuni, răspunderea revine acestuia.
(Decizia nr. 1809 din 12 decembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa înregistrată la 27.05.2002 la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, reclamanta “X” a chemat-o în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 62.927.993 lei, contravaloarea cantităţii de 3.700 kg produse petroliere, constatate lipsă la destinaţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 10709 din 10.09.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la vagoanele în cauză s-a constatat la dană lipsa unui sigiliu aplicat de predător. Dat fiind că danele vagoanelor erau asigurate cu 3 sigilii, lipsa doar a unuia dintre acestea nu poate antrena răspunderea cărăuşului.
împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs.
Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 62.927.933 lei daune şi 4.450.680 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit reglementărilor privind operaţiunile de predare a vagoanelor, li s-au aplicat 3 sigilii la dane, subînţelegându-se a fi necesare toate sub aspectul asigurării suficiente a transportului.
Pârâtul transportator a preluat vagoanele fără obiecţiuni.
Având în vedere lipsa celui de-al treilea sigiliu (care se prezumă că a fost înlăturat în timpul transportului), pentru lipsurile de marfă constatate la destinaţie, care nu se pot justifica, responsabilitatea revine pârâtului, ca executant al transportului, în condiţiile art. 67.2 şi 82.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România.
în materie de transport pe căile ferate, în situaţia în care transportul ajunge la destinaţie cu lipsuri şi cu urme de violare, răspunderea revine cărăuşului, care este răspunzător de integritatea transportului din momentul încredinţării de către expeditor şi până când destinatarul aderă la contractul de transport prin semnarea de primire pe scrisoarea de trăsură – documentul de transport încheiat la expedierea mărfii.
