Prin sentinţa civilă nr. 4544 din 30.09.2002, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. „P.” Sucursala Bihor împotriva pârâtei SNTF – CFR MARFĂ Agenţia Teritorială Cluj, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 110.613.181 lei despăgubiri şi 7.331.791 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut faptul că pârâta, în calitate de cărăuş, a transportat pe adresa reclamantei o cantitate de produs petrolier de 8.650 kg. benzină şi că, pe timpul transportului, s-au produs o serie de nereguli şi lipsuri cantitative ale produsului petrolier, ce au fost consemnate în procesul-verbal de constatare din 2 mai 2000 de la Staţia Marghita, de care se face vinovată pârâta.
De asemenea, s-a reţinut că neregulile produse în timpul transportului, precum şi lipsa cantitativă a produsului petrolier, sunt de felul celor enumerate la pct. 8 din Reglementările nr. 3135/19.07.2000 referitoare la transportul pe căile ferate, potrivit art. 82-83 din regulament pârâta răspunzând de executarea transportului şi de integritatea mărfii pe căile ferate.
Instanţa de fond a reţinut şi faptul că pretenţiile reclamantei, în calitate de comerciant, sunt întemeiate, acestea fiind vânzătorul final, deci plătitorul de accize, potrivit dispoziţiei obligatorii nr. 1749 din 29.03.2002 emise de S.N.P. „P” S.A. Bucureşti.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta. în motivarea recursului, a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că reclamanta nu a făcut dovada predării cantităţii de produs petrolier transportatorului, iar scrisoarea de trăsură nu conţine modul şi mijloacele de determinare a cantităţii predat^ cărăuşului. De asemenea, nu s-a ţinut cont nici de faptul că nu s-a întocmit nici un proces-verbal de constatare CFR şi că nu a avut loc nici un eveniment în timpul transportului, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Reclamanta prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor normative incidente, precum şi a probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că acesta este îrţtemeiat, admiţându-1 în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Conform Regulamentului de transport pe căile ferate, în cazul unor lipsuri cantitative constatate la destinaţie, există o prezumţie de culpă a cărăuşului, însă aceasta nu operează şi în condiţiile în care lipsa constatată este datorată altor cauze şi nu modalităţii în care cărăuşul a înţeles să-şi execute obligaţiile asumate prin contractul de transport.
Prin reglementările comune nr. 3135 din 19 iulie 2000 au fost stabilite în mod clar responsabilităţile fiecărei părţi contractante în derularea contractului de transport. Astfel, în situaţia în care transportul soseşte la destinaţie cu sigiliile intacte, fără urme de violare sau scurgeri din conţinut, cu un joc la capacul domei sub 5 mm, prezumţia de culpă a cărăuşului este înlăturată. Lipsurile trebuie constatate printr-un proces-verbal de constatare tip CFR, întocmit de o comisie legal constituită. Deşi nu există un astfel de proces-verbal şi nici urme de violare la vagonul cisternă, totuşi instanţa de fond a reţinut în mod nejustificat culpa cărăuşului pentru lipsurile cantitative de produs petrolier constatate la destinaţie.
Fiind exclusă răspunderea cărăuşului pentru lipsa cantitativă a produsului petrolier, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Curtea de Apel Cluj, decizia civilă nr. 77 din 16 ianuarie 2003
