In lipsa convenţiei părţilor asupra datei scadenţei plăţii, cumpărătorul este dator a plăti preţul la locul şi timpul la care se face predarea lucrului, conform art. 1361 – 1362 din Codul civil, neavând relevanţă forma în care s-a încheiat contractul.
Termenul de scadenţă este, în conformitate cu art. 1024 din Codul civil, presupus totdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, numai dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este şi în favoarea creditorului.
(Decizia nr. 606 din 18 aprilie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, sub nr. 9718 din 19.10.2001, reclamanta S.C. “R.R.” S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “R.” S.A. Piteşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 22.532.452 lei dobândă legală pentru achitarea cu întârziere a Facturii nr. 160149 din 18.02.2000, de la data scadenţei, 18.03.2000, până la data plăţii integrale a acesteia, respectiv 18.06.2001.
în motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în temeiul raporturilor contractuale simplificate stabilite între părţi, a livrat pârâtei produse în valoare de 56.742.722 lei, emiţând la plată Factura nr. 160149 din 18.02.2000 pentru încasarea contravalorii, factura fiind scadentă la 18.03.2000.
Pârâta, cu toate că a primit marfa livrată, nu a achitat la scadenţă preţul acesteia, contravaloarea produselor livrate fiind achitată în etape şi cu mare întârziere.
Pentru achitarea cu întârziere a preţului mărfii livrate, pârâta datorează dobânda legală calculată de la data scadenţei, 18.03.2000, până la data achitării integrale a creanţei, respectiv 18.06.2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 8674 din 07.11.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 22.532.452 lei cu titlu de dobândă legală pe perioada 18.03.2000 – 18.06.2001.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, între părţi derulându-se raporturi contractuale în formă simplificată şi emiţându-se de reclamant Factura nr. 160149 din 18.02.2000 fără a se conveni asupra datei scadenţei plăţii, cumpărătorul este dator a plăti preţul la locul şi timpul la care se face predarea lucrului, conform art. 1361 – 1362 din Codul civil.
Pentru neplata preţului la data scadenţei, pârâta datorează conform art. 43 din Codul comercial dobânda legală până la data plăţii.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. “R.” S.A., criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
în esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei competenţei teritoriale a instanţei, ignorând dispoziţiile art. 5 din Codul de procedură civilă, faţă de care competent era Tribunalul Argeş, şi nu Tribunalul Bucureşti.
Al doilea motiv de recurs s-a referit la greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1361 – 1362 din Codul civil, care se referă numai la situaţia în care există contract.
în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 1024 din Codul civil, care prevăd că termenul este presupus întotdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului.
Analizând recursul declarat în raport de actele şi lucrările cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că este nefondat.
Primul motiv de recurs nu a fost primit având în vedere că dispoziţiile art. 10 pct. 4 din stabilesc o competenţă teritorială alternativă, astfel că reclamantul alege instanţa la care înţelege să se judece, în speţă Tribunalul Bucureşti, ca instanţă a locului plăţii.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs a fost respins, pe considerentul că dispoziţiile art. 1361 – 1362 din Codul civil sunt pe deplin aplicabile, având în vedere că o comandă urmată de sau o ofertă urmată de acceptare echivalează cu un contract valabil încheiat, în conformitate cu art. 36 din Codul comercial, textul legal nereferindu-se strict la forma scrisă a raporturilor juridice dintre părţi.
De altfel, factura comunicată pârâtei şi achitată de aceasta cu întârziere poartă menţiunea termenului de scadenţă din 18.03.2000, termen pe care cumpărătoarea nu l-a contestat, acceptându-l fără rezerve.
Prin urmare, dispoziţiile art. 1024 din Codul civil nu sunt aplicabile în speţă, câtă vreme termenul a rezultat din stipulaţia menţionată în Factura nr. 160149 din 18.02.2000, ce nu a fost contestată de debitoare.
Cum datoria a devenit exigibilă la data de 18.03.2000, rezultă că de la această dată reclamanta are dreptul la dobândă, conform dispoziţiilor art. 43 din Codul comercial.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat recursul nefondat şi, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, l-a respins.
