Prin sentinţa civilă nr. 530/E din 4.03.2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a admis în parte acţiunea introdusă de reclamanta S.C. „M.C.” S.R.L. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul C.M., şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei 20.000.000 lei daune şi 1.570.000 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contract, reclamanta s-a obligat să asigure pârâtului vizionarea mai multor apartamente din Iaşi, în vederea cumpărării unuia dintre acestea, obligaţie executată de reclamantă, aşa cum rezultă din fişa de vizionare anexată, pârâtul confirmând prin semnătură situaţia de fapt prezentată. Din cele şapte imobile vizionate, pârâtul 1-a cumpărat pe cel situat în Iaşi, al cărui proprietar a fost I.R.
Faptul vizionării aceluiaşi apartament asigurat prin S.C. „M.” Iaşi la 10.07.2001, nu îl exonerează pe pârât de efectele răspunderii contractuale, iar apelul la serviciile reclamantei ulterior primei vizionări, prezumă imposibilitatea dobândirii respectivului imobil la acel moment din cauze neimputabile reclamantei. Apoi, pârâtul nu justifica necesitatea vizionării celor 6 apartamente prin intermediul reclamantei, dacă oferta primului agent imobiliar l-ar fi satisfăcut.
Pe cale de consecinţă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 20.000.000 lei daune pentru neexecutarea obligaţiei contractuale asumate, dâi]idu-se eficienţă dispoziţiilor art. 969, 970 şi 1073 Cod civil, potrivit cărora, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi trebuie executate cu bună-credinţă, creditorul având dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, în caz contrar având dreptul la dezdăunare. Nu este întemeiată cererea privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor pe care reclamanta nu le-a cuantificat, existenţa în contract a clauzei penale fiind insuficientă pentru a obliga pârâtul la plata acestora.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.M., care a considerat sentinţa netemeinică şi nelegală, motivând că nu a semnat fişa de vizionare a imobilului şi apartamentele propuse spre vizionare nu au fost efectiv vizionate, deoarece potenţialii vânzători nu erau acasă. în concluzie, recurentul a arătat că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia din contract, respectiv aceea de a prezenta diferite apartamente.
Intimata a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, recurentul formulând o plângere penală împotriva numitului D.B., administratorul societăţii intimate.
Instanţa, verificând actele dosarului, sentinţa recurată, motivul de recurs şi întâmpinarea a constatat că recursul este întemeiat pentru considerentele care urmează.
Prin contractul de prestări servicii tranzacţii imobiliare încheiat între părţile din prezenta cauză, la pct. 4 „Obligaţiile Agenţiei” se prevede „să prezinte spre vizionare imobilul solicitat de client, individualizat prin contractul de intermediere a vizionării încheiat între Agenţie şi Client, urmând ca pentru fiecare vizionare să se întocmească o fişă de vizionare (care face parte integrantă din prezentul contract), unde Clientul va confirma prin semnătura sa faptul că Agenţia a intermediat vizionarea respectivului imobil”. în art. 5 lit. e) din acelaşi contract, se prevede obligaţia clientului „să semneze fişele de vizionare înainte ca Agenţia să prezinte imobilul solicitat de client”.
La dosarul de fond s-au depus, în copie, două fişe de vizionare care, la „semnătura cumpărător” au o semnătură indescifrabilă, care nu corespunde cu semnătura din contract („client”). Recurentul nu a recunoscut acele semnături, iar acele fişe de vizionare nu sunt, nici una, pentru apartamentul cumpărat de acesta. De altfel, recurentul a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, o plângere penală împotriva numitului D.B., administratorul societăţii intimate, cu privire la acea fişă de vizionare ce a făcut obiectul acestei cauze.
în conlcluzie, recurentul nu poate fi obligat la plata acelor daune, deoarece intimata, aşa cum s-a menţionat mai sus, nu a întocmit şi nu a dat spre semnare fişa de vizionare a imobilului ce a fost cumpărat de recurentă conform clauzelor contractuale. Pentru aceste considerente şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 Cod procedură civilă, s-a admis recursul, modificându-se sentinţa instanţei de fond şi respingându-se acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Iaşi, decizia comercială nr. 1085 din 27 octombrie 2003
