Contract. Nulitate absolută. Lipsa acordului de voinţă


Prin acţiunea formulată de R.A.D.R.A. Vâlcea, în contradictoriu cu S.C. „A” Vâlcea, s-a cerut să se constate nulitatea absolută a contractului, motivat de faptul că acesta s-a semnat cu obiecţiuni de către pârâtă, obiecţiuni pe care reclamanta nu şi le-a însuşit, aşa încât condiţia acordului de voinţă nu s-a realizat, iar convenţia este nulă absolut.

Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea, reţinând că lipsa consimţământului, constând în neacceptarea obiecţiunilor formulate de pârâtă la contractul de livrare a apei potabile, este o chestiune ce ţine de formarea acestuia în condiţiile art. 39 Cod comercial şi nu constituie o cauză de nulitate absolută echivalentă cu eroarea obstacol. Recursul reclamantei a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Piteşti.

Această instanţă a apreciat că între părţi nu s-a născut un raport juridic în ce priveşţe clauzele contractuale pentru care părţile nu au realizat un acord de vo)inţă. Reclamanta a emis contractul, în care s-au inserat alte clauze decât cele din convenţiile anterioare, clauze pe care pârâta le-a apreciat ca dezavantajoase, aşa încât a formulat obiecţiuni, neacceptate de către reclamantă,; aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Pentru a opera sancţiunea nulităţii absolute, se impune să existe un act juridic căruia să i se aplice, în tot sau în parte, această sancţiune, dar în condiţiile în care contractul nu s-a realizat, deci el nu este în fiinţă, nu se poate constata nulitatea lui.

Curtea de Apel Piteşti, decizia nr. 655 din 21 mai 2003