Ordinul M.E.N. nr.3546/1998, ca act normativ subsecvent, de punere în aplicare a Legii nr.128/199,, pentru executarea căreia a fost emis, stabileşte tocmai criteriile de diferenţiere, astfel că acesta este pe deplin aplicabil, nefiind abrogat expres sau implicit de vreun act normativ ori căzut în desuetitudine.
În concluzie, reclamanta la stabilirea şi acordarea indemnizaţiei de conducere pentru funcţiile ce fac obiect de dispută în prezenta cauză trebuia să aplice dispoziţiile Ordinului M.E.N. nr. 3546/1998, hotărârea instanţei de fond ce constată o asemenea stare de lucruri fiind temeinică şi legală.
În concluzie, reclamanta la stabilirea şi acordarea indemnizaţiei de conducere pentru funcţiile ce fac obiect de dispută în prezenta cauză trebuia să aplice dispoziţiile Ordinului M.E.N. nr. 3546/1998, hotărârea instanţei de fond ce constată o asemenea stare de lucruri fiind temeinică şi legală.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 2424/27 septembrie 2011
Constată că pe rolul Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ s-a înregistrat sub nr. 6139/85/2010 acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta U.L.B. Sibiu în contradictoriu cu pârâta C.C. a României solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea în parte a încheierii nr. 25/09.12.2010 emisă de această autoritate publică şi menţinerea indemnizaţiilor de conducere în cuantumul stabilit.
În fapt, reclamanta motivează că în urma controlului efectuat de către auditorii publici externi din cadrul C.J.C. Sibiu, prin procesul verbal de constatare nr. 1659/07.06.2010 s-a constatat că au fost acordate indemnizaţii de conducere în cuantum mai mare decât cel legal, pentru un număr de 18 angajaţi. În valorificarea actelor de audit, prin decizia nr. 31/15.07.2010, pct. 3, s-a dispus identificarea tuturor situaţiilor de acordare a indemnizaţiei de conducere în cuantum mai mare decât cel legal şi recuperarea sumelor plătite nejustificat precum şi regularizarea obligaţiilor cu bugetul de stat pentru contribuţiile dobândite suplimentar.
Instituţia auditată a formulat contestaţie împotriva pct. 3 din decizie iar prin încheierea nr. 25/09.12.2010 – C.C. a României – Departamentul IX a admis în parte contestaţia, în ceea ce priveşte măsura referitoare la indemnizaţia şefului catedrei V, menţinând celelalte măsuri dispuse prin pct. 3 din decizia contestată, pentru restul de 17 angajaţi.
Autoritatea de şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor au interpretat eronat dispoziţiile Legii nr. 128/1997, ale O.G. nr.15/2008 şi ale Ordinului M.E.N. nr. 3546/1998 atunci când au dispus, respectiv menţinut măsurile de recuperare a sumelor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 108 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii specifice C.C. şi ale art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru susţinerea acţiunii, au fost anexate încheierea nr. 25/09.12.2010 a C.C. a României, decizia nr. 31/15.07.2010 a C.C. a Judeţului Sibiu, procesul verbal de constatare.
Pârâta C.C. a României a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii reclamatei, susţinând că încheierea nr.25/2010 emisă de C.C. a României este temeinică şi legală. Pentru stabilirea corectă a indemnizaţiei, în aplicarea O.G. nr.15/2008, se impune şi respectarea criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 3546/1998, respectiv încadrarea pe trepte de indemnizaţie, cu limite minime şi maxime şi încadrarea pe trepte a şefilor de catedră prin asimilarea cu indemnizaţia prevăzută pentru sectorul ştiinţific al Universităţii.
Prin dispoziţiile O.G. nr. 15/2008 s-a modificat cuantumul indemnizaţiei de conducere pentru funcţia de şef de catedră însă calcularea acesteia trebuie să respecte prevederile Legii nr. 128/1997 şi ale Ordinului M.E.N. nr. 3546/1998.
Prin sentinţa administrativă nr. 215/CA/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta U.L.B. Sibiu în contradictoriu cu pârâta C.C. a României
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi a Judeţului Sibiu au efectuat un control în perioada 19.04.2010-07.06.2010, la U.L.B. Sibiu privind modul de utilizare a resurselor acordate unităţilor de învăţământ superior şi a veniturilor proprii realizate din taxele încasate de la studenţi.
Prin pct. B din procesul verbal de control s-a constatat că în anul 2009 au fost acordate unui număr de 18 angajaţi cu funcţii de conducere (decan, prodecan, lector ştiinţific facultate, şef catedră), indemnizaţie de conducere în cuantum mai mare decât cel legal implicit fiind majorată şi baza de calcul pentru contribuţiile sociale. Prin acordarea nejustificată a acestor sporuri au fost încălcate dispoziţiile art. 71 şi 91 din Legea nr. 28/1997 şi a criteriilor de diferenţiere.
Valorificându-se actul de control, a fost emisă de către C.C. Sibiu decizia nr. 31/15.07.2010, care la pct. 3 a dispus identificarea tuturor situaţiilor de acordare a indemnizaţiilor de conducere acordate în alt cuantum decât cel legal şi recuperarea sumelor plătite nejustificat precum şi regularizarea obligaţiilor pentru contribuţiile sociale.
U.L.B. Sibiu a formulat contestaţie împotriva pct. 3 din decizie iar C.C. a României – Departamentul IX- prin încheierea nr. 25/09.12.2010 a admis în parte contestaţia, în ceea ce priveşte indemnizaţia şefului catedrei V, fiind respinsă pentru celelalte indemnizaţii.
Împotriva încheierii nr. 25/2010 a C.C. a României a formulat acţiune în contencios administrativ reclamanta şi a solicitat anularea acesteia în ceea ce priveşte celelalte 17 persoane şi neobligarea instituţiei la recuperarea sumelor dispuse.
Deliberând asupra acţiunii reclamantei, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Încheierea nr. 25/09.12.2010 a C.C. a României a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor O.u.G. nr. 15/2008, raportate la dispoziţiile Legii nr. 128/1997 şi ale Ordinului MEN nr. 3546/1998.
Prin dispoziţiile O.G. nr.15/2008 privind creşterile salariale care se vor acorda în anul 2008 şi 2009 personalului din învăţământ se reglementează majorările salariale cu referire la coeficienţii de multiplicare şi indemnizaţiile pentru persoanele care ocupă funcţiile de conducere. În cuprinsul actului normativ nu sunt prevăzute condiţiile de acordare a indemnizaţiilor de conducere, iar în anexa 4 se precizează să indemnizaţiile de conducere se calculează potrivit art. 91 alin. 1 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, în forma de la data acordării drepturilor salariale, stabilirea cuantumului indemnizaţiilor se face în funcţie de specificul instituţiei de învăţământ superior, de numărul posturilor didactice şi de numărul studenţilor. Criteriile de diferenţiere între instituţiile de învăţământ superior, precum şi în interiorul acestora se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Criteriile de diferenţiere au fost stabilite prin Ordinul M.E.N. nr. 3546/1998.
Aşa fiind, pentru acordarea indemnizaţiilor de conducere stabilite prin anexa nr. 4 la O.G. nr. 15/2008, era necesar ca instituţia publică să procedeze la aplicarea criteriilor prevăzute în Ordinul nr. 3546/1998 şi să acorde indemnizaţiile diferenţiat în funcţie de treapta de încadrare a facultăţilor, departamentelor şi catedrelor, numărul de studenţi şi numărul de posturi didactice ocupate de personal didactic titular, inclusiv având în vedere numărul de cel puţin 12 posturi didactice ocupate pentru a fi acordate indemnizaţiile de conducere.
Constatările auditorilor externi care au apreciat că acordarea indemnizaţiei este condiţionată de încadrarea pe trepte a funcţiilor de şef de catedră a fost apreciată că este conformă cu legea.
Aceasta a fost şi poziţia C.S.C., care a admis contestaţia împotriva măsurii referitoare la indemnizaţia şefului Catedrei V, pentru această catedră fiind îndeplinite condiţiile de acordare a indemnizaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 şi a criteriilor de diferenţiere.
Susţinerile pârâtei potrivit cu care Ordinul 3546/1998 a fost abrogat nu au fost primite, întrucât nici prin dispoziţiile O.G. nr.15/2008 şi nici prin alt act normativ nu s-a dispus abrogarea acestui ordin.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta susţine că senatul universităţii a aprobat şi acordat în mod legal cuantumul indemnizaţiei de conducere, dar instanţa de fond a interpretat în mod eronat legislaţia aplicabilă în speţă. Până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 15/2008, reclamanta prin forul său decizional a stabilit şi acordat indemnizaţii de conducere pentru persoanele în aceste funcţii în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, normă explicitată prin Ordinul M.E.N. nr. 3546/1998, ce conţine norme de strictă interpretare şi aplicare, ce se raportează exclusiv la prevederile art. 91 din Legea nr. 128/1997, ordin ce nu reglementează un mecanism de stabilire pe trepte a cuantumului indemnizaţiei de conducere.
În anul 2009, cuantumul indemnizaţiei pentru funcţiile de prodecan, secretar ştiinţific şi de şef de catedră s-a stabilit pe baza anexei 4 la O.u.G. nr. 15/2008, act normativ care după intrare sa în vigoare nu a mai beneficiat de o reglementare secundară din partea Ministerului Educaţiei care să adopte alte criterii de diferenţiere, astfel că Ordinul M.E.N. nr. 3546/1998 şi-a încetat aplicabilitatea.
Asimilarea funcţiei de şef de catedră cu cea de secretar ştiinţific al senatului, făcută de auditorii externi este considerată abuzivă, în condiţiile în care toată legislaţia ulterioară în domeniu lasă la latitudinea fiecărei instituţii de învăţământ superior condiţiile de constituire şi funcţionare a structurilor academice şi, implicit, a funcţiilor de conducere a acestora.
La stabilirea cuantumului indemnizaţiilor de conducere Senatul universitar a avut în vedere numărul total de studenţi înmatriculaţi la toate ciclurile şi formele de învăţământ, şi nu cum au luat în considerare auditorii numai studenţii pentru locuri subvenţionate de la buget.
În drept se invocă art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 C.p.civ.
Prin întâmpinare pârâta C.C. a României a solicitat respingerea recursului reclamantei apreciind hotărârea instanţei de fond drept temeinică şi legală.
Analizând sentinţa atacată sub toate aspectele cauzei conform art. 3041 C.p.civ., cât şi prin prisma criticilor formulate prin recurs, Curtea a costat că recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Sintetizând criticile reclamantei, Curtea observă că reclamanta se plânge în esenţă de inaplicabilitatea dispoziţiilor Ordinului M.E.N. nr.3546/1998, susţinând că forul decizional al reclamantei la stabilirea indemnizaţiilor de conducere pentru persoanele ce ocupă aceste funcţii, nu era obligat de a aplica criteriile de diferenţiere stabilite de ministrul educaţiei prin acest ordin.
Sub acest aspect este de observat că ambele părţi acceptă că pentru anul universitar 2009 pentru funcţiile de conducere de şef de catedră, indemnizaţiile de conducere sunt cele prevăzute în anexa 4 din O.G. nr.15/2008, indemnizaţia de conducere pentru această categorie de funcţii fiind majorată de la 10-15% la 20-25%.
Însă aşa cum a susţinut pârâta, şi a fost însuşit în mod corect de instanţa de fond, anexa IV din O.G. nr. 15/2008 care reglementează în mod detaliat aceste majorări ale indemnizaţiilor de conducere, stabileşte că indemnizaţia se calculează conform art. 91 alin. (1) din Legea nr. 128/1997. Această normă de trimitere dispune la rândul ei că „Stabilirea cuantumului indemnizaţiilor între limitele prevăzute la alin. (1) (modificate, aşa cum s-a arătat, prin O.G. nr. 15/2008) se face în funcţie de specificul instituţiei de învăţământ superior, de numărul posturilor didactice şi de numărul studenţilor. Criteriile de diferenţiere între instituţiile de învăţământ superior, precum şi în interiorul acestora se stabilesc de Ministerul Învăţământului.
Ori, Ordinul M.E.N. nr. 3546/1998, ca act normativ subsecvent, de punere în aplicare a acestei din urmă norme, pentru executarea căreia a fost emis, stabileşte tocmai criteriile de diferenţiere, astfel că acesta este pe deplin aplicabil, nefiind abrogat expres sau implicit de vreun act normativ ori căzut în desuetitudine.
De asemenea, aşa cum rezultă din actele administrativ fiscale contestate, pârâta la elaborarea acestora şi luarea măsurilor contestate a luat în considerare la calculul indemnizaţiei pentru prodecan şi secretar ştiinţific, care prevede drept criteriu nr. de studenţi, situaţia tuturor studenţilor din evidenţele reclamantei la data de 01.01.2009, indiferent de ciclul şi forma de învăţământ. Pârâta care contestă această susţinere, n-a făcut proba contrară nici în faţa instanţei de fond nici în recurs, astfel că şi această critică este apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate de reclamantă, astfel că în temeiul art. 312 C.p.civ. a fost respins recursul acesteia ca nefondat.
