Legea nr. 554/2004, republicată, art. 11 alin. 1
O.U.G. nr. 119/2007
Termenele de introducere a acţiunii în contencios administrativ sunt reglementate de art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 6 luni este diferit în funcţie de obiectul acţiunii în contencios administrativ. Pentru cererile având ca obiect contractele administrative este incident textul art. 11 alin. 1 lit. „e”, momentul de referinţă fiind data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, deoarece potrivit art. 7 alin. 6, plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative, are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale.
Pentru a constata momentul finalizării proceduri concilierii, trebuie avut în vedere şi faptul că, utilizarea procedurii sumare a somaţiei de plată întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 119/2007, fiind vorba despre contracte administrative care se includ în sintagma „contracte comerciale” prin voinţa legiuitorului, absolvă reclamantul de parcurgerea în prealabil a etapei concilierii directe prevăzut de art. 720 C. proc. civ.
Dacă după notificarea debitorului, creditorul a formulat o cerere de emitere a somaţiei de plată, fără ca debitorul să răspundă concilierii directe înainte de iniţierea acestei proceduri sumare, în cadrul căreia debitorul se opune plăţii, nu se poate lua ca termen de referinţă pentru aplicarea textului art. 11 alin. 1 lit. „e” din Legea nr. 554/2004, republicată decât cel al datei la care s-a pronunţat o sentinţă irevocabilă în baza art. O.U.G. nr. 119/2007.
Prin sentinţa nr. 1400 din 15 decembrie 2010, Tribunalul Mureş, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins ca prescrisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. M.S. S.R.L. Cristeşti în contradictoriu cu pârâta Comuna Sântana – Primăria Sântana de Mureş.
Instanţa de fond a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei la plata sumei de50.043,94 lei contravaloarea a 500 m3 material pietros livrat, nivelat şi compactat de societatea reclamantă, în baza actului adiţional 4162/29 mai 2008 la contractul de furnizare nr. 3291 din 30 aprilie 2008 şi TVA aferent, obligarea pârâtei la plata sumei de 7276,03 lei, reprezentând dobânda legală, plata în continuare a dobânzii până la achitarea sumei pretinse a fi datorată, cu cheltuieli de judecată.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că reclamanta a formulat la data de 7 august 2008 o notificare prin care a solicitat plata debitelor şi a apreciat că acesta este actul faţă de care trebuie să aprecieze dacă acţiunea a fost formulată în termen, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004 republicată.
Faţă de data notificării pretenţiilor – 7 august 2008 -, acţiunea a fost înregistrată la instanţa de contencios administrativ la data de 18 noiembrie 2009, cu mult peste termenul de prescripţie de 6 luni în care reclamanta putea exercita acţiunea sa, termen care, potrivit calculelor primei instanţe s-ar fi îndeplinit la 8 aprilie 2009.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de reclamantă care a solicitat casarea şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru judecarea pe fond, motivând că, instanţa de recurs trebuie să analizeze dată notificarea nr. 56 din 6 august 2008 poate fi asimilată unei invitaţii la conciliere, respectiv unei plângeri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 republicată, ţinându-se cont de faptul că prin hotărâre judecătorească, de declinare, s-a statuat că suma de bani solicitată la plată este datorată în baza unui contract de furnizare care este un contract administrativ de achiziţie publică.
Recurenta a precizat că a iniţiat primul demers juridic împotriva pârâtei la data de 1 septembrie 2008 când a înaintat Judecătoriei Târgu Mureş o cerere de somaţie de plată, cerere declinată prin sentinţa nr. 6676 din 12 decembrie 2008 în favoarea Tribunalului Mureş , iar această din urmă instanţă a respins-o pe motiv că nu s-a îndeplinit caracterul cert al creanţei. Faţă de data pronunţării sentinţei nr. 497 din 29 iunie 2009, recurenta a considerat că era îndreptăţită să introducă cererea în contencios administrativ în termen de 6 luni, termen ce s-ar fi împlinit la 29 decembrie 2009.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului invocat şi sub aspectul modului în care prima instanţă a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în contextul în care acţiunea nu a fost soluţionată pe fondul ei, instanţa de recurs reţine următoarele:
La data de 18 noiembrie 2009 reclamanta a înregistrat la Judecătoria Târgu Mureş o cerere de obligare a pârâtei la plata unor sume rezultate din executarea unui contract de furnizare încheiat cu Primăria comunei Sântana, contract de achiziţii publice, atribuit în baza O.U.G. nr. 34/2006 republicată, aspect ce rezultă din actul aflat la filele 7-13 dosar nr. 12801/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureş . La acest contract s-a încheiat actul adiţional nr. 4162 din 29 mai 2008, obiectul acţiunii constituindu-l tocmai valoarea actului adiţional – 50.043,94 lei.
La data de 7 august 2008 reclamanta a notificat Primăria comunei Sântana de Mureş referindu-se la relaţiile contractuale dintre părţi, la factura fiscală nr. 039 din 30 mai 2008 şi la debitul de 50.043,94 lei, notificare în raport de care prima instanţă a calculat termenul de prescripţie de 6 luni.
Fiind vorba despre pretenţii rezultate din executarea unui contract administrativ, devin incidente prevederile art. 7 alin. 6 lit.”e” din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit cărora plângerea prealabilă are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, caz în care ea trebuie făcută în termen de 6 luni de la data încălcării obligaţiei contractuale, în cazul de faţă, de la data scadenţei facturii 039 din 30 mai 2008. Reclamanta a notificat pârâta mult mai repede, la data de 7 august 2008.
În ceea ce priveşte respectarea termenului prevăzut de art. 11 din Legea contenciosului administrativ, prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a termenului legal, deoarece a calculat pur şi simplu termenul începând cu data până la care pârâta trebuia să soluţioneze plângerea şi anume 8 septembrie 2008, ignorând faptul că reclamanta a formulat la Judecătoria Târgu Mureş o cerere de emitere a somaţiei de plată privind aceeaşi sumă, la data de 15 septembrie 2008, soluţia pronunţându-se la data de 29 iunie 2009 prin sentinţa nr. 497, fiind respinsă cererea reclamantei.
În cazul dedus judecăţii, nu se aplică prevederile art. 11 lit.”c” din Legea nr. 554/2004 republicată, ci prevederile art. 11 lit. „e” care reglementează drept dată de referinţă cea a încheierii procesului verbal de finalizare a procesului concilierii în cazul contractelor administrative. Un asemenea proces verbal nu există dar poziţia procesuală a pârâtei de refuz de plată rezultă clar din motivarea sentinţei nr. 497 din 29 iunie 2009.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 este un termen de prescripţie potrivit art. 11 alin. 5, prin urmare, este susceptibil de întrerupere sau suspendare.
Relevant este însă faptul că reclamanta a ales să uziteze de prevederile O.U.G. nr. 119/2007, iar potrivit art. 5 alin. 2, în cazul litigiilor privitoare la obligaţii de plată rezultând din contracte comerciale, nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzută de art. 7201 Cod procedură civilă. La art. 1 pct. şi 2 legiuitorul a definit termenii de „contract comercial” şi „autoritate contractuală”, rezultând că şi contractele de achiziţie publică se circumscriu practic în termenul generic de „contract comercial” în aplicarea O.U.G. nr. 119/2007. În această situaţie, fiind vorba despre dispoziţii speciale derogatorii de la dreptul comun în materie şi coroborând prevederile O.U.G. nr. 119/2007 cu cele ale Legii nr. 554/2004 republicată, termenul de 6 luni de introducere a acţiunii în contencios administrativ în vederea recuperării sumelor rezultate din executarea contractelor de furnizare încheiat între părţile din litigiu, se calculează începând cu data de 24 iunie 2009, aşa cum corect a invocat recurenta şi nu în raport de data notificării din 7 august 2008. Reclamanta nu poate fi sancţionată pentru faptul că a încercat să recupereze datoria pe calea ordonanţei de somaţie de plată şi să fie privată de dreptul de a i se verifica pretenţiile pe calea dreptului comun.
Faţă de cele ce preced, data la care acţiunea în pretenţii a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, ulterior fiind declinată competenţa la Tribunalul Mureş, s-a aflat în interiorul termenului de 6 luni reglementat de art. 11, lit.”e” din Legea contenciosului administrativ, în raport de datele concrete aflate la dosar. Prin urmare, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare primei instanţe, pentru ca aceasta să pronunţe o hotărâre pe fond.
