In obligaţiile comerciale, daunele moratorii, sub forma dobânzii, au menirea de a repara prejudiciul cauzat prin simpla întârziere în executarea obligaţiei ce are ca obiect plata unei sume de bani.
Conform art. 43 din Codul comercial, datoriile lichide şi plătibile în bani produc, de drept, dobânzi din ziua când devin exigibile.
(Decizia nr. 1676 din 2 decembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată la 2.11.2001 la Tribunalul Bucureşti, reclamanta “X” a chemat-o în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 28.979.378 lei daune-interese moratorii, calculate la nivelul taxei de scont a Băncii Naţionale a României, pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite reclamantei “X” pentru anii 1996 şi 1997.
Prin Sentinţa civilă nr. 5674 din 22.04.2002, s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că înscrisurile care emanau exclusiv de la reclamantă nu probau, în condiţiile art. 1169 din Codul civil, pretenţiile.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta “X”, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin criticile invocate, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
Pretenţiile au fost dovedite cu înscrisurile depuse: tabloul privind modul de calcul al daunelor, repartizarea profitului şi a dividendelor, fişele de raportare, bilanţul contabil.
Recurenta a susţinut că, în cazul întârzierii în executarea unei obligaţii băneşti, debitorul datorează dobânzi, care sunt daune moratorii, având rolul de a repara prejudiciul suferit prin întârzierea executării obligaţiei.
Recursul este admis pentru următoarele considerente:
în obligaţiile comerciale, daunele moratorii, sub forma dobânzii, au menirea de a repara prejudiciul cauzat prin simpla întârziere în executarea obligaţiei ce are ca obiect plata unei sume de bani.
în asemenea obligaţii, creditorul nu trebuie să facă dovada că întârzierea în i-a provocat vreo pagubă, aceasta fiind prezumată de lege.
Conform art. 43 din Codul comercial, datoriile lichide şi plătibile în bani produc, de drept, dobânzi din ziua când devin exigibile.
Nu se cere notificarea expresă a debitorului, aceasta fiind de drept în întârziere din momentul scadenţei obligaţiei comerciale.
în mod corect, recurenta s-a raportat la nivelul taxei de scont a Băncii Naţionale a României, aceasta fiind baza de calcul a dobânzii legale.
Dobânda comercială nu trebuie prestabilită de părţi printr-o clauză penală sancţionatorie, în practică fiind echivalentă cu dobânda practicată de instituţiile bancare specializate pentru depozitele constituite.
Pentru considerentele învederate, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 şi art. 312 din Codul de procedură civilă, a fost admis recursul, modificată sentinţa şi admisă acţiunea, pârâta fiind obligată la suportarea daunelor-interese moratorii.
