Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 04.09.2015, sub numar dosar 28520/212/2014, reclamanta G.E.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.E., ca instanta sa dispuna:
-desfacerea casatoriei partilor, prin acordul acestora;
-revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv Manda;
-exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului G.L.M., în comun, de catre ambii parinti;
-stabilirea locuintei minorului la domiciliul mamei sale;
-obligarea pârâtului la plata pensiei de întretinere, în cuantum de 25% din veniturile obtinute, începând cu data introducerii actiunii;
-obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, se arata ca partile s-au casatorit la data de 11.11.2007, iar din casatorie a rezultat minorul G.L.M., în vârsta de 5 ani, însa relatia dintre soti s-a deteriorat continuu, astfel ca în prezent aceasta nu mai poate continua.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 451 si 928 din Codul de procedura civila, art. 373 lit. a), art. 383 alin. 3, art. 397, art. 400 si art. 529 alin. 2 din Codul civil, iar în sustinere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 200 lei.
La data de 27.10.2014, pârâtul a depus la dosar o cerere scrisa (f. 18-19), prin care a aratat ca este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecata, solicitând totodata ca instanta sa încuviinteze si programul de vizita asupra caruia partile s-au înteles.
La rândul sau, reclamanta a depus cerere aditionala (f. 21-22), prin care a solicitat ca instanta sa stabileasca programul de vizita convenit de parti.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, în cadrul careia s-a depus la dosar si referatul de ancheta psihosociala întocmit de catre functionarii Primariei Constanta (f. 36).
La termenul de judecata din data de 12.12.2014, reclamanta a renuntat la capatul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata. la acelasi termen, precum si la termenul din data de 09.01.2015, instanta a verificat existenta consimtamântului partilor cu privire la desfacerea casatoriei si tuturor cererilor accesorii divortului.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
G.E. si G. (fosta M.) E.A. s-au casatorit la data de 11.11.2007, casatoria lor fiind înregistrata sub nr. (…)- 11.11.2007 în registrul de stare civila al Primariei Municipiului Constanta, astfel cum reiese din certificatul de casatorie.
Din casatoria partilor a rezultat un copil, respectiv minorul G.L.M., nascut la data de 28.11.2009.
În ceea ce priveste desfacerea casatoriei
Potrivit art. 374 din Codul civil „(1) Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie. (2) Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis daca unul dintre soti este pus sub interdictie. (3) Instanta este obligata sa verifice existenta consimtamântului liber si neviciat al fiecarui sot.
Conform art. 930 alin. 1 din Codul de procedura civila, referitor la solutionarea cererii de divort prin acordul sotilor: „La termenul de judecata, instanta va verifica daca sotii staruie în desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, în caz afirmativ, va pronunta divortul, fara a face mentiune despre culpa sotilor. Prin aceeasi hotarâre, instanta va lua act de învoiala sotilor cu privire la cererile accesorii, în conditiile legii.”
În cauza, instanta constata ca partile si-au exprimat în mod valabil consimtamântul pentru desfacerea casatoriei prin acord, personal în fata instantei.
Raportând cererea partilor la prevederile legale anterior enuntate, instanta urmeaza a o admite, cu consecinta desfacerii casatoriei prin acordul sotilor.
În ceea ce priveste numele pe care reclamanta îl va purta dupa divort, sunt avute în vedere dispozitiile art. 383 din Codul civil, precum si faptul aceasta parte nu a solicitat încuviintarea pastrarii numelui dobândit prin casatorie; de asemenea, nu ne gasim în prezenta vreunui acord al sotilor în aceasta privinta, reclamanta însasi cerând instantei sa dispuna revenirea sa la numele purtat înaintea casatoriei.
Referitor la exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului G.L.M., Judecatoria retine incidenta urmatoarelor dispozitii din Codul civil:
? art. 396 alin. 1 – „Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de învoiala parintilor, pe care îi asculta.”
? art. 483 – „ (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana, cât si bunurile copilului si apartin în mod egal ambilor parinti. (2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si îl asociaza pe copil la toate deciziile care îl privesc, tinând cont de vârsta si de gradul sau de maturitate. (3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.”
? art. 484 – „Autoritatea parinteasca se exercita pâna la data când copilul dobândeste capacitatea deplina de exercitiu.”
? art. 504 – „Daca parintii sunt divortati, autoritatea parinteasca se exercita potrivit dispozitiilor referitoare la efectele divortului în raporturile dintre parinti si copii.”
? art. 397 – „Dupa divort, autoritatea parinteasca revine în comun ambilor parinti, afara de cazul în care instanta decide altfel.”
? art. 398 – „(1) Daca exista motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti. (2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.”
La rândul sau, art. 263 din acelasi cod consacra principiul interesului superior al copilului în luarea oricarei masuri privitoare la acesta.
În raport de aceste prevederi legale invocate, precum si de referatul de ancheta psihosociala si de învoiala partilor, instanta apreciaza ca este justificata solicitarea acestora ca autoritatea parinteasca asupra copilului sa fie exercitata în comun, de catre ambii parinti, urmând a se da eficienta dispozitiilor art. 397 alin. 1 din Codul civil.
În ceea ce priveste locuinta minorului, se retine incidenta dispozitiilor art. 400 alin. 1 din Codul civil – „În lipsa întelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste în mod statornic” si, vazând întelegerea partilor, instanta va stabili locuinta minorului la domiciliul reclamantei.
Referitor la stabilirea, în sarcina pârâtului si în favoarea minorului, a obligatiei de plata a pensiei de întretinere, Judecatoria retine incidenta urmatoarelor prevederi din Codul civil:
? Art. 499 – „(1) Tatal si mama sunt obligati, în solidar, sa dea întretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, învatatura si pregatirea sa profesionala. (2) Daca minorul are un venit propriu care nu este îndestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala. (3) Parintii sunt obligati sa îl întretina pe copilul devenit major, daca se afla în continuarea studiilor, pâna la terminarea acestora, dar fara a depasi vârsta de 26 de ani. (4) În caz de neîntelegere, întinderea obligatiei de întretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala.”
? Art. 524 – „Are drept la întretinere numai cel care se afla în nevoie, neputându-se întretine din munca sau din bunurile sale.”
? Art. 527 – „(1) Poate fi obligat la întretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datoreaza întretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligatii ale sale.”
? Art. 528 – „Starea de nevoie a persoanei îndreptatite la întretinere, precum si mijloacele celui care datoreaza întretinere pot fi dovedite prin orice mijloc de proba.”
? Art. 529 – „(1) Întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati. (2) Când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii. (3) Cuantumul întretinerii datorate copiilor, împreuna cu întretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.”
? Art. 530 – „(1) Obligatia de întretinere se executa în natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, învatatura si pregatire profesionala. (2) Daca obligatia de întretinere nu se executa de bunavoie, în natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de întretinere, stabilita în bani. (3) Pensia de întretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza întretinere. Dispozitiile art. 529 alin. (2) si (3) ramân aplicabile.”
? Art. 531 – „ (1) Daca se iveste o schimbare în ceea ce priveste mijloacele celui care presteaza întretinerea si nevoia celui care o primeste, instanta de tutela, potrivit împrejurarilor, poate mari sau micsora pensia de întretinere sau poate hotarî încetarea platii ei. (2) Pensia de întretinere stabilita într-o suma fixa se indexeaza de drept, trimestrial, în functie de rata inflatiei.”
? Art. 532 – „(1) Pensia de întretinere se datoreaza de la data cererii de chemare în judecata. (2) Cu toate acestea, pensia poate fi acordata si pentru o perioada anterioara, daca introducerea cererii de chemare în judecata a fost întârziata din culpa debitorului.”
? Art. 533 – „(1) Pensia de întretinere se plateste în rate periodice, la termenele convenite de parti sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarâre judecatoreasca. (2) Chiar daca creditorul întretinerii a decedat în perioada corespunzatoare unei rate, întretinerea este datorata în întregime pentru acea perioada. (3) De asemenea, partile pot conveni sau, daca sunt motive temeinice, instanta de tutela poate hotarî ca întretinerea sa se execute prin plata anticipata a unei sume globale care sa acopere nevoile de întretinere ale celui îndreptatit pe o perioada mai îndelungata sau pe întreaga perioada în care se datoreaza întretinerea, în masura în care debitorul întretinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligatii.”
? Art. 534 – „Daca, din orice motiv, se dovedeste ca întretinerea prestata, de bunavoie sau ca urmare a unei hotarâri judecatoresti, nu era datorata, cel care a executat obligatia poate sa ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligatia sa o presteze, în acest din urma caz, pe temeiul îmbogatirii fara justa cauza.”
În baza acordului partilor, dat fiind ca reclamantei îi va fi încredintat minorul spre crestere si educare în exercitarea autoritatii parintesti, având în vedere si dispozitiile art. 529 alin.2 coroborat cu art. 530 alin. 3 din Codul civil, instanta îl va obliga pe pârât sa plateasca reclamantei, în favoarea minorului o pensie de întretinere în cota de 25% din venitul lunar net, efectiv realizat, dar nu mai putin decât salariul minim pe economie, începând cu data cererii de chemare în judecata (04.09.2014) si pâna la data când copilul va împlini vârsta de 18 ani, respectiv 28.11.2027.
Instanta apreciaza ca dispozitia data în sensul raportarii la venitul efectiv realizat (net), este de natura sa produca cele mai eficiente efecte practice, întrucât suma urmeaza a fi individualizata la momentul punerii în executare, fapt ce scuteste partea de necesitatea efectuarii de noi demersuri în justitie ori de câte ori se schimba cuantumul veniturilor realizate.
De asemenea în masura în care partea obligata nu mai realizeaza venituri, atât interesul creditorului cât si al debitorului sunt puse la adapost prin faptul ca minimul de întretinere este asigurat prin raportare la venitul minim pe economia nationala.
Raportarea la venitul minim pe economia nationala are în vedere capacitatea pârâtului de a presta munca remunerata, iar nu încadrarea efectiva în munca într-o forma legala.
În ceea ce priveste cuantumul obligatiei stabilite de instanta (25%), se are în vedere faptul ca pârâtul nu are în întretinere alti copii.
Totodata, vazând dispozitiile art. 533 din Codul civil si retinând ca între parti nu exista un acord cu privire la termenele de plata a pensiei de întretinere, instanta va stabili ca plata sa se faca de catre pârât pâna cel mai târziu la data de 05 ale lunii pentru luna anterioara.
Referitor la pastrarea legaturilor pârâtului cu minorul G.L.M., Judecatoria retine incidenta urmatoarelor prevederi din Codul civil:
? art. 262 – „(1) Copilul nu poate fi separat de parintii sai fara încuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. (2) Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decât în conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.”
? art. 401 alin. 1 – „În cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.”
? art. 496 alin. 5 – „Parintele la care copilul nu locuieste în mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este în interesul superior al copilului.”
Fata de aceste dispozitii legale si vazând întelegerea partilor si în ceea ce priveste programul de vizitare, Judecatoria îi va încuviinta tatalui dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, cu posibilitatea de a-l lua la domiciliul sau, dupa urmatorul program:
-de doua ori pe luna, în prima si în a treia saptamâna a fiecarei luni, începând de vineri – ora 1800 si pâna duminica – ora 1800;
-în a doua zi de Craciun si în a doua zi de Pasti a fiecarui an;
-trei zile, la începutul fiecarei prime vacante scolare anuale;
-10 zile, în timpul fiecarei vacante scolare de iarna, incluzând cea de-a doua zi de Craciun;
-câte doua saptamâni, în vacanta scolara de vara, respectiv o saptamâna în luna iulie si o saptamâna în luna august, cu preluarea minorului din prima zi – ora 1000 pâna în ultima zi a intervalului – ora 1600;
-în fiecare an, în data de 29 noiembrie (ziua urmatoare zilei de nastere a copilului).
Instanta apreciaza ca programul încuviintat este de natura a satisface atât nevoia tatalui de a fi în prezenta fiului sau, cât mai ales buna desfasurare a programului minorului, specific copiilor de vârsta acestuia, având în vedere faptul ca trebuie urmate cursurile scolare.
În conformitate cu prevederile art. 927 alin. 4 Cod procedura civila, prezenta hotarâre se va comunica din oficiu, în termen de 10 zile de la data ramânerii definitive, catre Serviciul de Stare Civila din cadrul Primariei Municipiului Constanta, precum si Registrului national al regimurilor matrimoniale, în vederea înscrierii mentiunilor corespunzatoare
