Obligaţia de plată a dividendelor cuvenite reclamantei în calitate de acţionar devine scadentă, de regulă, la momentul aprobării în adunarea generală a acţionarilor a bilanţului contabil, inclusiv în ceea ce priveşte repartizarea dividendelor, pentru că de la acel moment dreptul la dividende devine dintr-un drept societar, un drept de creanţă individual al acţionarilor.
în speţă, însă, prin actul constitutiv al societăţii, la care reclamanta are calitatea de acţionar majoritar, s-a stabilit că plata dividendelor urmează să se facă în cel mult trei luni de la momentul aprobării bilanţului pe anul financiar pentru care se acordă dividendele.
(Decizia nr. 702 din 13 mai 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată în data de 23.03.2001, la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “G.” S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9.514.326 lei, reprezentând dobânzi datorate pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1997.
Prin Sentinţa civilă nr. 3152, pronunţată la 14.06.2001, în Dosarul nr. 3964/2001, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 9.514.326 lei, reprezentând dobânzi pentru perioada 16.04.1998 – 14.07.1998.
Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, prima instanţă a reţinut că în adunarea generală a acţionarilor din 31.03.1998 s-a aprobat bilanţul contabil al societăţii pârâte pentru anul 1997, inclusiv în ceea ce priveşte repartizarea către reclamantă a dividendelor în sumă de 73.480.824 lei, a căror plată a fost efectuată de pârâtă la 14.07.1998. Deşi legea, statutul societăţii pârâte sau adunarea generală a acţionarilor de la 31.03.1998 nu au prevăzut expres un termen de plată a dividendelor, prin aprobarea repartizării dividendelor, dreptul reclamantei cu privire la acestea a devenit un drept de creanţă, iar obligaţia corelativă a pârâtei are natură comercială şi îi sunt aplicabile prevederile art. 43 din Codul comercial.
împotriva acestei sentinţe civile, pârâta S.C. “G.” S.A. a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.
în motivarea recursului s-a arătat în esenţă că în adunarea generală a acţionarilor de la 31.03.1998, la care a participat şi reclamanta, în calitate de acţionar majoritar, nu s-a stabilit nici un termen limită de plată a dividendelor către aceasta, termen care nu este prevăzut nici de lege.
Actul constitutiv al societăţii pârâte, autentificat la 7.04.1998, a prevăzut prin art. 23 alin. 2 că dividendele se vor achita în cel mult 3 luni de la aprobarea bilanţului în adunarea generală a acţionarilor. Prin urmare, în mod greşit, judecătoria a admis acţiunea acordând dobânzile pretinse, deşi obligaţia de plată a dividendelor nu era exigibilă.
în dovedirea recursului formulat, recurenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Faţă de aceasta, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, Curtea constată şi reţine următoarele:
Obligaţia de plată a dividendelor devine scadentă, de regulă, de la momentul aprobării în adunarea generală a acţionarilor a bilanţului contabil, inclusiv în ceea ce priveşte repartizarea dividendelor, pentru că de la acel moment dreptul la dividende devine dintr-un drept societar un drept de creanţă individual al acţionarilor. Prin urmare, în cazul întârzierii la plată, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 43 din Codul comercial în sensul plăţii dobânzilor.
în speţă, însă, prin actul constitutiv al societăţii pârâte, la care reclamanta a avut calitatea de acţionar majoritar, s-a stabilit că plata dividendelor urmează să se facă în cel mult trei luni de la momentul aprobării bilanţului contabil pe anul financiar pentru care se acordă dividendele.
Având în vedere că aprobarea bilanţului contabil pentru anul financiar 1997 s-a realizat la 31.03.1998, rezultă că societatea pârâtă avea posibilitatea de a achita integral dividendele cuvenite reclamantei până la 31.06.1998, însă s-a conformat obligaţia în acest sens numai la 14.07.1998, astfel că numai perioada dintre 31.06.1998- 14.07.1998 reprezintă perioada de întârziere la plată, în raport de care pot fi calculate dobânzi, care, astfel cum a indicat de altfel şi recurenta, prin calculul prezentat în acest sens la dosarul cauzei, se ridică pentru intervalul de timp menţionat la suma de 1.234.478 lei.
în consecinţă, având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va admite recursul formulat şi va modifica sentinţa civilă atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantei şi obligării pârâtei la plata sumei de 1.234.478 lei, dobândă pentru perioada 31.06.1998-14.07.1998.
