Prin actiunea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata sub nr.2052/88/2007 reclamanta SC A.C.H. SA Tulcea, prin lichidator judiciar R.I. IPURL Tulcea a chemat în judecata pe pârâta Consiliul Local al Municipiului Tulcea, solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna anularea HCL nr.73/2003 privind concesionarea prin licitatie publica a suprafetei de 114.954 m.p. teren situat în Municipiul Tulcea, Sos. A., cu destinatia Exploatare cariera „Bididia I si II”.
Motivând actiunea reclamanta învedereaza în esenta ca, este beneficiara contractului de concesiune nr.23064/02.09.2003 încheiat pe o perioada de 15 ani, privind suprafata de 114.954 m.p. teren situat în Municipiul Tulcea, Sos. A., cu destinatia Exploatare cariera „Bididia I si II”, contractul fiind încheiat în urma adjudecarii catre aceasta a licitatiei publice organizate, în baza HCL nr.73/28.03.2003 emisa de pârâta.
Se arata ca, prin încheierea nr.645 din 08 aprilie 2005 pronuntata de Tribunalul Tulcea s-a dispus în temeiul art.38 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de SC A.C.H. SA Tulcea, la cererea debitoarei, iar prin încheierea pronuntata la data de 14 noiembrie 2005, s-a dispus falimentul si dizolvarea societatii debitoare, fiind numit lichidator judiciar .
La data de 25 iunie 2007, Consiliul Local Tulcea a adoptat Hotarârea nr.180 pentru modificarea si completarea HCL nr.73/2003 privind concesionarea prin licitatie publica a suprafetei de 114.954 m.p. teren situat în Municipiul Tulcea, Sos. A., cu destinatia Exploatare cariera „Bididia I si II”, prin care a modificat si completat art.2 si art.5 în sensul reducerii termenului de concesiune la 5 ani, majorarii cuantumului redeventei minime de pornire a licitatiei si a garantiei de participare, stabilirea unei noi comisii de evaluare a ofertelor.
Sustine reclamanta ca, hotarârea Consiliului Local este nelegala si netemeinica, întrucât în corespondenta purtata între parti a comunicat ca rezilierea contractului de concesiune nu mai poate opera pe calea dreptului comun si ca, singurul care poate opta între mentinerea ori denuntarea contractului este lichidatorul judiciar.
Prin întâmpinare, pârâta solicita respingerea actiunii dedusa judecatii, cu motivatia în esenta ca, societatea reclamanta a intrat în faliment, iar lichidatorul judiciar nu a procedat la rezilierea contractului si nici la predarea terenului concesionat, sustinându-se ca, actiunea reclamantei este lipsita de interes, nefiind incidente în cauza disp.art.1 din Legea nr.554/2004, în sensul ca, prin emiterea hotarârii nu s-a produs o vatamare a drepturilor reclamantei în conditiile în care concesiunea a încetat, iar concesionarul nu a predat bunul ce a facut obiectul concesiunii.
Prin sentinta civila nr.2042/CA/01 noiembrie 2007 Tribunalul Tulcea admite actiunea formulata de reclamanta, dispunând anularea hotarârii HCL nr.180/25 iunie 2007 ca nelegala, retinând în esenta ca, s-a bazat pe un raport pentru modificarea si completarea HCLM 73/2003 si a unei expuneri de motive neîntemeiate, în conditiile în care s-a apreciat ca, în raporturile contractuale dintre parti a intervenit rezilierea contractului de concesiune nr.23064/02 septembrie 2003.
Retine instanta ca, nici o clauza a contractului de concesiune nu se refera la încetarea concesiunii si, implicit, la rezilierea contractului în situatia în care concesionarul se afla în procedura lichidarii judiciare, si mai mult, nu s-a tinut seama de împrejurarea ca reclamanta se afla sub incidenta unor dispozitii legale speciale, respectiv Legea nr.85/2006 a procedurii insolventei.
Motiveaza instanta ca, reclamanta a fost vatamata într-un drept al sau, justificând un interes legitim privat, întrucât prin adoptarea ei se încalca dispozitiile legale prevazute în legi speciale, aplicabile în cauza, derogatorii de la dreptul comun în materia contractelor si, astfel, nici una dintre partile contractante nu poate, unilateral, sa decida modificarea clauzelor contractuale, asa dupa cum s-a dispus prin hotarârea nr.180/25 iunie 2007.
Împotriva acestei hotarâri, în termen a declarat recurs Consiliul Local Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, fara indicarea temeiului de drept aplicabil, cu urmatoarea motivatie, în esenta:
Prin Hotarârea Consiliului Local nr.180/2007 nu s-a modificat nici o clauza contractuala, ci au fost stabilite o serie de conditii cu privire la modalitatea în care se va face concesionarea terenului în suprafata de 114.945 m.p. cu destinatie de Exploatare cariera, astfel încât, retinerile instantei de fond sunt nelegale.
Nu se examineaza de catre instanta momentul încheierii contractului, conditiile perfectarii acestuia si calitatea pe care trebuia sa o aiba concesionarul, rezultata din dispozitiile Legii nr.85/2003 – Legea minelor, atât timp cât, terenul a fost atribuit în principal pentru exploatarea unor cariere, concesionarul trebuind sa fie beneficiarul unei licente de exploatare, în posesia careia nu se afla, obligatorie pentru mentinerea contractului.
Se învedereaza de catre recurenta ca, reclamanta a înteles sa foloseasca terenul prin subconcesiune, fara acordul concedentului, cu persoane ce detineau licente de exploatare, în alte scopuri decât destinatia stabilita unui contract si deoarece, prin hotarâre nu a fost produsa nici o vatamare reclamantului, întrucât acesta nu mai era beneficiarul contractului de concesiune, acesta fiind reziliat, iar instanta nu a fost investita si cu cercetarea legalitatii acestui aspect, hotarârea atacata este legala si temeinica.
Prin întâmpinare, intimata reclamanta solicita respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Debitoarea SC A.C.H. SA Tulcea este beneficiara contractului de concesiune nr.23064/02.09.2003, încheiat pe o perioada de 15 ani, privind suprafata de 114.954 m.p situat în Municipiul Tulcea, Sos. A., cu destinatie exploatare cariera „Bididia I si II”.
Contractul a fost încheiat în urma adjudecatii de catre SC ACH SA a licitatiei publice organizate, în baza Hotarârii Consiliului Local Tulcea nr.73/28.03.2003, pentru concesionarea suprafatei de 114.954 m.p- domeniul public al orasului, situat în Municipiul Tulcea, Sos. A., cu destinatie exploatare cariera „Bididia I si II”.
Prin încheierea nr.645/08.04.2005 pronuntata de Tribunalul Tulcea, s-a dispus în temeiul art.38 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de SC A.C.H. SA, la cererea debitoarei, iar prin încheierea pronuntata la data de 14.11.2005 s-a dispus falimentul si dizolvarea societatii debitoare, fiind numit totodata un lichidator judiciar.
La data de 25.06.2007 Consiliul Local Tulcea a adoptat Hotarârea nr.180 pentru modificarea si completarea HCL nr.73/2003 privind concesionarea prin licitatie publica a suprafetei de 114.954 m.p – domeniul public al orasului, situat în Municipiul Tulcea, Sos. A., cu destinatie exploatare cariera „Bididia I si II”, prin care a modificat si completat art.2 si art.5 din HCL nr.73/2003, în sensul reducerii termenului de concesionare la 5 ani, majorarii cuantumului redeventei minime de pornire a licitatiei si a garantiei de participare, stabilirii unei noi comisii de evaluare a ofertelor.
La baza adoptarii acestei hotarâri au stat raportul si expunerea de motive întocmite de persoanele de specialitate din cadrul Directiei de Întretinere si Administrare Patrimoniu, care au recomandat organizarea unei noi licitatii pentru concesionarea acestui teren întrucât:
-contractul de concesiune încheiat cu SC A.C.H. SA Tulcea s-a reziliat odata cu intrarea în faliment a acestei societati;
-terenul a ramas la dispozitia lichidatorului fara plata redeventei prevazute de contract;
-exista solicitari ale altor agenti economici pentru a desfasura activitatea de exploatare cariera piatra pe aceasta locatie.
Aceasta este situatia de fapt urmare careia, reclamanta SC A.C.H. SA a dedus judecatii actiunea având ca obiect anulare în procedura contenciosului administrativ a hotarârii emisa de recurenta pârâta, actiunea fiind admisa prin sentinta civila nr.2042/CA/2007 de Tribunalul Tulcea.
Critica recurentei referitoare la nelegalitatea hotarârii determinata de împrejurarea ca, instanta nu a aratat care este interesul legitim încalcat, câta vreme contractul de concesiune era desfiintat, concediul fiind anuntat, iar aceasta desfiintare nu a fost contestata de reclamant, nu poate fi primita de instanta, deoarece legitimarea procesuala activa deriva, asa cum rezulta din art.52 din Constitutie si art.1 din Legea nr.554/2004, din faptul vatamarii unui drept subiectiv sau a „interesului legitim”, prin urmare au calitate procesuala activa în litigiile de contencios administrativ persoanele fizice si juridice care se considera vatamate în drepturile lor.
Este cunoscut ca, actele administrative pot vatama nu numai drepturile subiective ale persoanelor fizice sau juridice, dar si interesele lor legitime private , aceasta în masura în care, analizând definitia interesului legitim privat se poate observa ca, aceasta se confunda cu cea a „dreptului subiectiv” .
Oricum, ce trebuie retinut aici este faptul ca, posibilitatea de a pretinde unei persoane o anumita conduita, cu sprijinul fortei de constrângere a statului, reprezentata de institutia contenciosului administrativ, este un atribut specific titularului unui drept subiectiv.
Asa fiind, si vazând si disp.art.1 al.1 din Legea nr.554/2004, Curtea retine ca, în mod legal si temeinic instanta de fond a examinat interesul legitim privat al intimatei reclamante în formularea actiunii dedusa judecatii, odata ce hotarârea Consiliului Local a carei anulare se solicita, aduce modificari unor clauze contractuale, fapt ce produce o vatamare în ceea ce priveste drepturile si interesele legitime ale intimatei.
Pe de alta parte, potrivit art.67 al.1 din Legea nr.64/1995 R – în prezent art.86 din Legea nr.85/2006 – „în vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte orice contract , închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie sa raspunda în termen de 30 de zile, unei notificari a contractantului , prin care i se cere sa opteze pentru mentinerea sau denuntarea contractului, în lipsa unui astfel de raspuns administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat”.
Interpretând dispozitiile legale citate, rezulta ca, prin derogare de la regulile dreptului comun în materia încetarii contractelor, legiuitorul reglementeaza o procedura speciala de mentinere sau, dupa caz, denuntarea contractelor pe termen lung care nu au fost executate în totalitate si lasa orice putere de decizie în sarcina administratorului judiciar/lichidatorul judiciar, dat fiind obligatia acestuia de a actiona în sensul protejarii intereselor societatii insolvente.
Curtea retine ca, în aplicarea dispozitiilor legale sus-citate, astfel cum rezulta din probatoriul administrat în cauza, prin corespondenta purtata administratorul judiciar a comunicat recurentei aspecte legate de rezilierea contractului de concesiune ce nu poate opera, singura posibilitate fiind aceea de a se trimite notificare lichidatorului judiciar ce poate opta între mentinerea ori denuntarea contractului.
Odata ce recurenta Consiliul Local Tulcea nu a înteles sa se prevaleze de dispozitiile legale referitoare la notificarea administratorului/lichidatorului judiciar, considerând ca acesta s-a reziliat de drept la data intrarii în faliment a concesionarului, iar prin corespondenta remisa pârâtului sub numerele 231/01.02.2006, nr.587/08.03.2006 si nr.2274/27.09.2006 lichidatorul judiciar si-a exprimat în mod ferm intentia de a mentine contractul de concesiune, apreciind ca acest lucru este în interesul procedurii si contribuie la o valorificare mai buna, în interesul creditorilor, a bunurilor debitoarei, Curtea constata ca sustinerile recurentei sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, aceasta cu atât mai mult cu cât, debitoarea a platit catre recurentul-pârât redeventa curenta datorata si dupa data deschiderii procedurii falimentului, platile fiind acceptate.
Nefondata este si critica recurentei potrivit careia instanta nu a cercetat si conditiile în care a fost încheiat contractul de concesiune, faptul ca terenul a fost concesionat pentru exploatarea unor cariere, iar concesionarul nu a avut licenta de exploatare, acesta fiind motivul pentru care i s-a retras concesiunea, deoarece asemenea argumente nu puteau fi luate în considerare si examinate de instanta de fond, de vreme ce au fost expuse pentru prima data în recurs.
Pe de alta parte, recurentul invoca propria sa culpa în încheierea contractului de concesiune, caci îndeplinirea conditiilor de exploatare a carierei, inclusiv detinerea de catre concesionar a licentei de exploatare, trebuia verificata de catre concedent, prealabil adjudecarii licitatiei în favoarea SC ACH SA.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul ca nefondat.
