La data de 23.12.2010, reclamantul C.A. a chemat în judecată pârâţii B.A. şi B.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să îi oblige pe aceştia în solidar la plata prejudiciului material de 7000 lei reprezentând contravaloarea unei brăţări de aur marca Versace de 70 g, precum şi la plata prejudiciului moral de 10000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, arată că la data de 24.07.2010 a fost agresat de către pârâţi şi deposedat de o brăţară de aur marca Versace de 70 g, motiv pentru care a formulat şi plângere penală împotriva acestora pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În esenţă, arată că la data de 24.07.2010, orele 04 :00 – 04 :30 dimineaţa se afla în localitatea Vama – Veche, jud. Constanţa, în incinta barului Bibi Bistro, unde a consumat whisky împreună cu prietenii săi, având asupra sa un lanţ de aur marca Versace şi o brăţară de aur aceeaşi marcă; întrucât nu a fost de acord ca numitul B.A. să stea la masa sa, acesta a părăsit localul dar a revenit ulterior însoţit de tatăl său B.I. În aceste împrejurări, reclamantul arată că pârâtul Bugiulescu Ion l-a lovit cu o bâtă în cap în faţa localului Bibi Bistro, astfel încât el a căzut la sol, pierzându-şi cunoştinţa iar cei doi pârâţi au continuat să îl lovească pe tot corpul cu pumnii şi picioarele până când au intervenit persoanele aflate la faţa locului.
Reclamantul arată că în timpul conflictului pârâtul B.A. i-a smuls de la mână brăţara de aur iar împrejurarea că a fost agresat este dovedită cu ajutorul certificatului medico – legal nr. 1067/A2 agresiuni/2010 prin care i s-au acordat 8-9 zile de îngrijiri medicale ; mai arată că din cauza loviturilor multiple, a rămas cu o cicatrice în zona feţei, ce necesită intervenţie chirurgicală estetică.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 998 – 999 C.civ., reclamantul arătând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa prejudiciului, a faptei ilicite şi a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs.
La data de 02.03.2011, pârâţii B.A. şi B.I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii motivat de împrejurarea că nu l-au lovit pe pârât şi nici nu l-au deposedat de brăţara de aur marca Versace. În realitate, arată pârâţii, la data de 24.07.2010 reclamantul Chiriac Alex se găsea în localul Bibi Bistro din Vama – Veche jud. Constanţa, în stare avansată de ebrietate ; la un moment dat i-a solicitat pe un ton agresiv pârâtului B.A., care se afla acolo de asemenea, să părăsească localul. Pârâtul B.A., cunoscând firea arţăgoasă a reclamantului, s-a conformat şi a plecat spre locuinţa sa din aproprierea localului, unde i-a relatat tatălui său, B.I., cele întâmplate. B.I. s-a deplasat către localul Bibi Bistro de unde se auzeau zgomote şi certuri şi a observat cum reclamantul răsturnase o masă ; văzându-l pe pârât, a ieşit afară cu o băncuţă de lemn în mână, având o atitudine ameninţătoare, însă din cauza stării de ebrietate în care se afla, s-a împiedicat şi a căzut la pământ.
Pârâtul B.I. mai arată că s-a întors la domiciliu şi i-a povestit fiului său ce a văzut iar ulterior, la ora 6 din aceeaşi zi a văzut cum reclamantul s-a încăierat în localul Bibi Bistro cu fratele său, motiv pentru care au fost amândoi ridicaţi de organele de poliţie.
În consecinţă, pârâţii arată că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, solicitând încuviinţarea probei testimoniale şi interogatoriul reclamantului.
La termenul din data de 05.05.2011 reclamantul a precizat că îşi micşorează câtimea prejudiciului moral, de la suma de 10000 lei la suma de 5000 lei, menţinându-şi poziţia cu privire la suma de 7000 lei reprezentând prejudiciul material.
Prin încheierea din data de 12.05.2011, pronunţată în Camera de Consiliu, instanţa a admis cererea reclamantului de ajutor public judiciar şi a dispus scutirea acestuia de plata taxei de timbru în cuantum de 531 lei aferentă capătului de cerere privind repararea prejudiciului material ; în ce priveşte capătul de cerere având ca obiect repararea prejudiciului moral, a constatat că acesta este scutit de plata taxei de timbru. –f.50.
Prin încheierea din data de 08.09.2011 instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea plângerii penale formulate de reclamant în faţa organelor competente.
La data de 12.07.2012, reclamantul C.A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că a încetat motivul suspendării judecăţii civile.
Au fost depuse la dosarul cauzei sentinţele penale nr. 231/28.07.2011, respectiv 178/28.06.2012, pronunţate de Judecătoria Mangalia în dosarele 1756/254/2011, respectiv 1660/254/2012.
De asemenea, a fost ataşată rezoluţia Prim-procurorului nr.107/II/2/2011 privind plângerea împotriva soluţiei dispusă în dosar nr. 1794/P/2010 formulată de numiţii B.I. şi B.A. şi a fost ataşat dosarul penal 1794/P/2010 în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia a emis Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 09.03.2012, menţinută prin Sentinţa penală nr.178/28.06.2012, definitivă, pronunţată în dosar nr. 1660/254/2012 de Judecătoria Mangalia.
Prin sentinta civilă nr. 718 din 14 martie 2013, pronuntată de Judecatoria Mangalia, in dosarul civil mai sus mentionat, a fost respinsă actiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la plata către pârâţi a sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
In considerentele hotărârii mai sus menţionate s-a reţinut că la data de 24.07.2010, orele 04 :00 – 04 :30 dimineaţa, în timp ce se aflau în localitatea Vama – Veche, jud. Constanţa, în faţa barului Bibi Bistro, între reclamantul Chiriac Alex şi pârâţii Bugiulescu Alexandru şi Bugiulescu Ion a avut loc un conflict, în urma căruia pârâţii au aplicat mai multe lovituri reclamantului ; în aceste împrejurări, reclamantul afirmă că i-a fost sustrasă de către pârâţi o brăţară Versace sau cel puţin din vina acestora, în timpul conflictului, această brăţară s-a pierdut.
S-a mai arătat că, reclamantul a formulat şi plângere penală împotriva pârâţilor pentru comiterea infracţiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., respectiv de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,alin. 2 lit. b şi c C.pen., iar prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 09.03.2012, întocmită în dosar penal 1794/P/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.I. şi B.A. pentru infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., precum şi aplicarea pentru fiecare dintre aceştia a unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei ; în ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, în urma căreia reclamantului i-ar fi fost sustrasă brăţara marca Versace, Parchetul a apreciat că, din ansamblul probator ce a fost administrat în cauză, nu rezultă săvârşirea acestei fapte, motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuitul B.A..
Prima instantă a mai retinut că prin sentinţa penală nr.178/28.06.2012, definitivă, pronunţată în dosar nr. 1660/254/2012, Judecătoria Mangalia a respins plângerea formulată de pârâţii B.I. şi B.A. împotriva acestei soluţii, în temeiul art. 278 indice 1 C.pr.pen. şi, pe cale de consecinţă, a menţinut Ordonanţa din data de 09.03.2012, întocmită în dosar penal 1794/P/2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, ca fiind legală şi temeinică.
S-a arătat că în drept, potrivit art. 22 alin. 1 C.pr.pen., « Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia », iar pe de altă parte, disp.art. 998 -999 C.civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, aplicabile la data de 24.07.2010, prevăd că : « orice faptã a omului, care cauzeazã altuia prejudiciu, obligã pe acela din a cãrui gresealã s-a ocazionat, a-l repara.; Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa “.
În consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor legale de procedură penală sus – enunţate şi având în vedere că acţiunea civilă de faţă are ca obiect recuperarea prejudiciului material provocat prin pretinsa sustragere a brăţării Versace şi acoperirea prejudiciului moral cauzat prin infracţiunea de lovire, instanţa de fond constată că dispoziţiile Sentinţei penale definitive nr.178/28.06.2012, menţionate anterior, îşi impun puterea de lucru judecat în ce priveşte existenţa acestor infracţiuni, stabilirea autorilor şi a vinovăţiei acestora.
Astfel, Parchetul a stabilit şi instanţa a confirmat că pârâtul B.A. nu a comis infracţiunea de tâlhărie şi nu au existat probe cum că ar fi sustras în timpul conflictului brăţara marca Versace de la reclamantul C.A.
În ce îl priveşte pe pârâtul Bugiulescu Ion, împotriva căruia reclamantul nu a formulat plângere penală pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, organele de urmărire penală şi implicit instanţa de judecată penală nu s-au pronunţat sub aspectul comiterii sau nu a acestei infracţiuni ; cu toate acestea, analizând ansamblul probator administrat în cauza de faţă, prima instanţă constată că nu există nicio probă certă din care să reiasă împrejurarea că acest pârât ar fi sustras reclamantului brăţara Versace în discuţie, iar mai mult decât atât, martorul a confirmat că reclamantul ar fi avut o brăţară de aur la mână înainte de conflict şi că ulterior evenimentului reclamantul s-ar fi plâns că nu o mai găseşte, însă aceste aspecte singulare nu sunt de natură să conducă în mod cert, clar şi fără dubiu la concluzia că pârâtul B.I. ar fi sustras-o.
De asemenea, este neîntemeiată susţinerea reclamantului că acţiunea de lovire exercitată de ambii pârâţi şi aducerea sa în stare de inconştienţă a determinat lipsirea sa de brăţara Versace, întrucât niciunul dintre martorii audiaţi nu a susţinut că reclamantul ar fi fost bătut până la o asemenea stare de pierdere a cunoştinţei, încât să nu mai ştie ce se întâmplă cu bunurile sale, din probatoriul administrat rezultând că reclamantul era în stare de ebrietate în localul Bibi Bistro din Vama Veche şi a fost deranjat de prezenţa pârâtului B.A. la aceeaşi masă cu a sa, motiv pentru care, pe un ton agresiv, i-a pus în vedere acestuia să plece din local, ceea ce acest pârât a şi făcut, ulterior, aflând de cele petrecute, pârâtul B.I. (tatăl) a venit în faţa localului, moment în care reclamantul l-a abordat şi pe acesta în mod agresiv, determinând producerea conflictului în urma căruia a fost lovit.
În ce priveşte prejudiciul material, aşa cum s-a arătat şi s-a reţinut şi pe latură penală, nu sunt probe care să ateste sustragerea brăţării Versace de către cei doi pârâţi şi nu din culpa acestora s-a ajuns la o eventuală pierdere a acesteia, întrucât reclamantul a fost cel ce a declanşat conflictul în urma căruia a fost lovit şi tot el este persoana care a manifestat o atitudine neglijentă faţă de bunurile sale de valoare – s-a deplasat cu acestea într-un bar, noaptea, în stare de ebrietate şi s-a jucat cu acestea în public, aşa cum rezultă din declaraţia martorului, managerul localului Bibi Bistro (« ştiu că reclamantul avea la gât un lanţ de aur şi o brăţară de aur la mână deoarece cu o jumătate de oră înainte se juca cu ele în faţa barmanului şi chiar îşi aruncau lanţul de aur de la unul la altul »-f. 105).
Pe de altă parte, în ce priveşte prejudiciul moral pretins de reclamant în valoare de 5000 lei, ca urmare a faptei de lovire a cărei victimă a fost, instanţa de fond apreciază că acesta nu a fost dovedit şi că leziunile suferite, atestate prin certificatul medico-legal nr. 1067/A2 agresiuni/2010, care au putut necesita 8-9 zile de îngrijiri medicale, nu au fost de natură a-i provoca acestuia suferinţe morale grave şi îndelungate care să necesite o asemenea reparaţie pecuniară, cu atât mai mult cu cât atitudinea sa a fost un element determinant în producerea conflictului din data de 24.07.2010.
Impotriva hotărârii mai sus mentionate a formulat recurs reclamantul C.A., prin care a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivare s-a arătat că prima instantă a pronuntat o hotarare netemeinică intrucât a respins pretentiile sale privind acordarea daunelor in compensarea traumelor suferite ca urmare a violentellor exercitate de pârâti, motivând sumar că actele de agrsiune nu au fost de natură de a-i provoca astfel de suferinţe morale care să necesite o asemenea reparatie pecuniară şi reţinând şi atitudinea reclamantului ca un element determinant în producerea conflictului la data de 24 iulie 2010.
Se mai invederează împrejurarea că existenta prejudiciului care să justifice acordarea daunelor morale de 5000 de lei decurge din savarsirea faptelor de agresiune care au fost dovedite in faţa organelor de urmarire penală şi care nu mai susnt susceptibile de a mai fi analizate pe cale civilă.
S-a mai arătat că existenta faptei ilicite a fost dovedită prin probatoriul administrat in fata organelor de urmarire penală, iar existenta raportului de cauzalitate derivă din producerea agesiunii si existenta leziunilor potrivit certificatului medico legal intocmit de serviciul medical de specialitate.
In ceea ce priveşte vinovatia pârâtilor s-a arătat că Parchetul de pe lângă Judecatoria Mangalia a retinut că numitii B.I. şi B.A. se fac vinovaţi de săvârsirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prevazută si sanctionată de dispozitiile art. 180 alin.2 Cod penal, retinând că fapta comisă de ceu doi pârâti întruneste elementele constitutive ale infracţiunii, fiindu-le aplicată amenda de 1000 de lei fiecăruia, astfel încât practica judiciară este unanimă în a acorda daune morale persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
Prin decizia civilă nr. 1273/19 noiembrie 2013, Tribunalul Constanţa a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa civilă recurată în sensul că a admis admite în parte acţiunea; a obligat pârâţii către reclamant la plata sumei de 2000 lei, cu titlul de daune morale; a obligat intimaţii către recurent la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată – recurs.
Pentru a hotărî în acest fel, a reţinut Tribunalul că deşi prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia din 9 martie 2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B.I. şi B.A., pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 1000 de lei, precum şi neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de tâlhărie, este justificată cererea reclamantului în parte, în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale.
Prin declaraţia martorului audiat în fata instanţei de fond şi a cărui declaratie este consemnată la fila 105 din dosar, s-a relevat faptul că în altercaţia pe care a avut-o cu pârâţii, reclamantul a fost lovit de aceştia, şi chiar si atunci când a fost căzut la pământ i-au aplicat lovituri cu pumnul în continuare lovituri numitii B.I. şi B.A.
Aceste fapte au fost percepute in mod direct de catre martor, fiind prezent la respectivul incident, şi a remarcat faptul că anterior altercatiei reclamantul avea bratara din aur marca VERSACE la mână, şi care i-a fost smulsă de către cei doi pârâţi.
De asemenea, martorii audiati în cursul urmăririi penale, fiind prezenti în localul BIBI Bistro din Vama Veche, judeţul Constanţa, au confirmat faptul că cei doi învinuiti l-au lovit pe reclamantul C.A., în dimineata zilei de 24 iulie 2010.
In urma agresiunii fizice cauzată reclamantului, i-s fost eliberat certificatul de constatarea medico legală, eliberat de Serviciul de Medicină Legală, in care s-a specificat faptul că prezintă leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, ce necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Aceste aspecte au fost relevate şi în considerentele sentintei penale nr. 231 din 28 iulie 2011, pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul penal nr. 1756/254/2011, prin care a fost admisă plângerea impotriva rezolutiei procurorului nr. 107/II2 din 21 aprilie 2011 si desfiintată ordonanta atacată cu trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecatoria Mangalia in vederea redeschiderii urmaririi penale.
Prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, reglementată de dispoziţiile de drept comun în materie, respectiv art. 998-999 Cod civil, constă crearea unor consecinţele negative morale suferite de o persoană, ca urmare a faptei ilicite, săvârşită de către o altă persoană, iar atingerea adusă dreptului sau interesului legitim al unei persoane determina exercitarea unui drept la reparaţie morală, în eventualitatea în care un asemenea prejudiciu a fost produs.
In doctrina de specialitate s-a arătat că respectivele daune morale pot fi acordate, în ipoteza în care se încalcă valorile ocrotite de legea fundamentală privind, demnitatea, onoarea, prestigiu profesional şi alte valori asemănătoare.
Pe de altă parte, deşi este real ca stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial presupune o anumită aproximare, instanţa trebuie să aibă la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de condamnare civilă, criterii de apreciere, precum: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic si emoţional, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost afectate, consecinţele vătămării produse acestuia şi familiei sale.
In cauză, deşi în dosarul penal s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de lovire şi alte violenţe, sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 998, 999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, cu consecinţa obligării pârâţilor la plata în solidar daunelor morale de 2000 de lei.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct.9 C.proc.civ. a fost admis recursul formulat de reclamantul C.A., împotriva sentinţei civile nr.718/14.03.2013, pronunţată de Judecătoria Mangalia, în dosarul civil nr.5498/254/2010, in contradictoriu cu pârâţii B.A şi B.I. în sensul admiterii în parte a acţiunii privind plata daunelor morale de către pârâţii în cuantumul mai sus arătat.
