Curtea nu a putut reţine motivarea instanţei de fond că „lipsa de la judecată a inculpatului I.C., legal citat la adresa de domiciliu aşa cum rezultă din evidenţele SCLEP şi sustragerea acestuia de la procesul penal prin părăsirea localităţii de domiciliu, tocmai pentru a nu mai putea fi găsit şi tras la răspundere penală pentru o faptă gravă, nu conferă condamnatului calitatea de persoană condamnată judecată în lipsă, neputând fi invocată propria culpă procesuală pentru a beneficia de incidenţa dispoziţiilor art. 466 şi următoarele Cod procedură penală privind redeschiderea procesului penal.”
Pe cale de consecinţă, constatând întemeiate criticile apelantului inculpat I.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., a fost admis apelul inculpatului şi desfiinţată integral sentinţa penală apelată.
Pe cale de consecinţă, constatând întemeiate criticile apelantului inculpat I.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., a fost admis apelul inculpatului şi desfiinţată integral sentinţa penală apelată.
