Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este singura autoritate competentă să solicite instanţei de judecată instituirea unei măsuri de protecţie specială, iar monitorizarea aplicării acestor măsuri cade, de asemenea, în sarcina aceleiaşi instituţii, în interesul minorului fiind şi demersurile pentru obţinerea sumelor de care trebuie să beneficieze un copil lipsit temporar de îngrijirea părinţilor săi .
Prin cererea adresată Tribunalului Timiş la 17 ianuarie 2008, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.V., M.I. şi Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Suceava menţinerea măsurii de plasament a minorului M.M. la familia C.V. şi V.I., unchiul şi mătuşa paternă, delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţă de minor în favoarea acestei familii şi obligarea Direcţiei de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Suceava la plata alocaţiei de stat şi a alocaţiei de plasament.
Prin sentinţa civilă nr. 1641 din 28 martie 2008 a Tribunalului Timiş s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 20 mai 2008 a Tribunalului Suceava s-a admis cererea în parte, s-a menţinut măsura de plasament a minorului M.M. la familia C.V. şi V.I. şi s-a delegat exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana minorului, familiei respective, iar cele privind bunurile minorului Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava.
S-a respins cererea privind obligarea Direcţiei de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Suceava la plata alocaţiei de stat pentru minor şi a alocaţiei de plasament.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pentru minorul M.M., a fost stabilită măsura plasamentului la familia C.V. şi V.I. prin Hotărârea nr. 919 din 19 iulie 2001 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Timiş. Deşi se află în îngrijirea acestei familii de la vârsta de 6 luni, nu a fost vizitat niciodată de mamă. Tatăl ţine legătura cu el însă nu dispune de posibilităţi materiale de creştere şi educare.
Referitor la cererea privind obligarea Direcţiei de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Suceava la plata alocaţiei de stat şi a alocaţiei de plasament, s-a reţinut că aceasta nu este de competenţa instanţei de judecată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, criticând-o pe considerentul că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, fiind astfel întrunite cerinţele art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În motivare a arătat că cererea privind obligarea Direcţiei de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Suceava la plata alocaţiei de plasament şi a alocaţiei de stat are caracter accesoriu aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 17 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava a fost admis prin decizia civilă nr.68 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a modificat în parte sentinţa nr. 1013 din 20 mai 2008 a Tribunalului Suceava.
Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Suceava a fost obligată să plătească familiei de plasament C.V. şi V.I. pentru minorul M.M., născut la 6.09.1993 alocaţia de plasament şi alocaţia de stat începând cu data de 20.05.2008.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.
Potrivit art. 119 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pentru fiecare copil se acordă o alocaţie lunară de plasament, care se plăteşte persoanei sau reprezentantului familiei care a luat copilul în plasament sau tutorelui .
Acelaşi articol, în alin. 3 , prevede că alocaţia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie .
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 120 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora pentru copiii încredinţaţi sau daţi în plasament fondurile se gestionează de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, prin analogie pentru copilul aflat în plasament demersurile pentru obţinerea alocaţiei lunare de plasament cad în sarcina aceleiaşi instituţii, care transmite către Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie actele necesare.
În ce priveşte alocaţia de stat de care potrivit art. 1 din Legea nr. 61/1993 beneficiază toţi copiii în vârstă de până la 18 ani, fără discriminare, s-a reţinut că art. 4 alin. 2 din acelaşi act normativ prevede că aceasta se plăteşte persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este, de altfel, singura autoritate competentă să solicite instanţei de judecată instituirea unei măsuri de protecţie specială, iar monitorizarea aplicării acestor măsuri cade, de asemenea, în sarcina aceleiaşi instituţii, în interesul minorului fiind şi demersurile pentru obţinerea sumelor de care trebuie să beneficieze un copil lipsit temporar de îngrijirea părinţilor săi .
În altă ordine de idei, art. 124 din Legea nr. 272/2004 stabileşte competenţa tribunalelor în ceea ce priveşte cauzele prevăzute de această lege referitoare la stabilirea măsurilor de protecţie specială, iar cererea de acordare a alocaţiei de plasament este o cerere accesorie cererii principale, fiind tot de competenţa tribunalelor de la domiciliul copilului .
Aşa fiind s-a apreciat întemeiat demersul reclamantei de a obţine suma stabilită de art. 119 din Legea nr. 272/2004 în favoarea minorului Moroşan Marian instanţa, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, admiţând recursul şi modificând în parte sentinţa tribunalului în sensul obligării Direcţiei de Muncă Solidaritate Socială şi Familie la plata către unchiul şi mătuşa paternă a alocaţiei de plasament.
