6. Dreptul la apărare, drept fundamental prevăzut de constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Imposibilitatea pârâtului Minister de a lua cunoştinţă de motivele acţiunii şi de înscrisurile depuse de reclamant pentru a-şi formula apărările necesare.
În data de 11 februarie 2009 a fost înregistrată
adresa nr.49719 din 10.02.2009, întocmită de pârâtul minister, prin
care această instituţie, în
temeiul art.86 din Codul de procedură civilă, solicita comunicarea
copiei acţiunii şi actelor depuse de reclamant, înscrisuri ce erau
necesare în vederea formulării apărării.
Tribunalul nu s-a pronunţat pe această cerere la
termenul din 12 februarie 2009 şi a constatat terminată cercetarea
judecătorească, rămânând în pronunţare.
Curtea a constatat că instanţa de fond nu s-a
pronunţat pe cererea de comunicare a acţiunii formulată de minister,
mai mult, această instituţie nu a primit copie de pe acţiune şi de
pe înscrisurile depuse de reclamant, astfel că a fost în
imposibilitate de a se apăra şi s-a încălcat un drept fundamental şi
anume dreptul la apărare prevăzut de Constituţia României şi
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Din acest punct de vedere, hotărârea pronunţată de
tribunal este nelegală, în speţă fiind incidente prevederile art.304
pct.5 din Codul de procedură civilă.
(Decizia civilă nr.1200/R-CM din 26 iunie 2009)
