Drepturi speciale restante salariaţi Poliţia Locală – alocaţia de hrană ;
Competenţa funcţională ;
-art. 6, 7,12 şi 13 din Lg. nr. 319/2006; Directiva 89/391/ CEE; art. 28 din HG nr. 833/2007, art. 28 din Lg. 54/2003, Lg. nr. 554/2004, Lg. 155/2010, OUG nr. 30/2007, OG nr. 137/2000, HG nr. 196/2005, HG nr. 1332/2010, Lg. 284/2010
Prin sentinţa civilă 2523/21.06.2011 pronunţată în dosarul nr. …/116/2011 de către Tribunalul Călăraşi a Respins excepţiile lipsei procedurii prealabile, lipsei calităţii de reprezentant legal a SNPLR – C inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor şi lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului orş C. , invocate de pârâtul Primarul orş C.
A respins acţiunea formulată de reclamanţii A I , A N ş.a. prin reprezentant legal SNPLR – C împotriva pârâţilor Direcţia de Poliţie Locală C şi Primarul orş C.
În baza art. 165 Cod pr.civilă, a disjuns cererile formulate de reclamanţii A M, G I V s.a. prin reprezentant legal SNPLR – C împotriva pârâţilor Direcţia de Poliţie Locală C şi Primarul orş C. urmând a se forma un nou dosar ce va fi înaintat Tribunalului Călăraşi spre repartizare aleatorie completelor specializate în cauzele pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere următoarele :
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 14.04.2011 şi înregistrată sub nr. …/116/2011, reclamanţii A I , A N ş.a. prin reprezentant legal SNPLR – C. cu sediul în Bucureşti, … au chemat în judecată pe pârâţii Direcţia de Poliţie Locală C şi Primarul orş C., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata drepturilor speciale restante la care sunt îndreptăţiţi salariaţii Poliţiei Locale C, funcţionari publici şi personal contractual pe care pârâta refuză să le plătească, reprezentând alocaţia de hrană (pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă) în cuantum de 500 lei net/lunar, aferente perioadei 01.10.2010 – 31.03.2011 cât şi includerea acesteia în plată pentru viitor, începând cu data de 01.04.2011.
In motivarea în fapt a cererii se arată de reclamanţi că a solicitat pârâtelor plata drepturilor speciale mai sus arătate, însă pârâta Direcţia de Poliţie Locală C a refuzat plata acestor drepturi contrar dispoziţiilor art. 6, 7,12 şi 13 din Lg. nr. 319/2006 şi Directivei 89/391/ CEE, care stipulează obligaţia angajatorului de a acorda alimentaţia de protecţie angajaţilor.
Se mai arată de reclamanţi că în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 32 şi 37 din Lg. nr. 188/99 R, art. 4 şi 35 din Lg. nr. 155/2010, art. 55 al.4 lit.b din Codul fiscal.
De asemenea, arată reclamanţii că în cuprinsul Lg. nr. 284/2010 se prevede în cadrul Anexei 1 cap.I. art. 7 ind.1 lit.b că funcţionarii publici beneficiază şi de alte drepturi care nu sunt de natură salarială, stabilite în condiţiile legii, aceste drepturi fiind acordate în condiţiile şi limitele actelor normative prin care sunt reglementate, aşa cum reiese din prevederile art. 7 al.2.
Mai mult, prin HG nr. 196/2005 Poliţia Locală este definită ca o forţă complementară de ordine publică alături de alte instituţii ale statului. Astfel, ţinând cont de dispoziţiile OG nr. 137/2000 privind sancţionarea tuturor formelor de discriminare, angajaţilor Poliţiei Locale li se cuvine să li se acorde alocaţie de hrană, ca şi în celelalte instituţii de ordine publică, SRI, SPP, Garda Financiară.
Prevederile actelor normative de mai sus, precum şi prevederile Ordinului nr. S/440 din 05.05.2003, respectiv ale Ordinului nr. S/310 din 21.12.2009 ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, coroborate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, conduc la concluzia de netăgăduit că norma de hrană se impune a fi acordată şi personalului poliţiei locale într-un cuantum echivalent cu cel al celorlalte structuri de ordine şi siguranţă publică, în considerarea activităţii lor.
Ţinând cont de natura muncii depuse (efort fizic şi psihic prelungit, exercitarea atribuţiilor în perioade cu temperaturi extreme, etc) şi complexitatea activităţii desfăşurate, este necesar ca lucrătorilor poliţiei locale să li se asigure o hrană corespunzătoare.
Deoarece prin transferul de competenţe către administraţia publică locală (potrivit principiului descentralizării administraţiei publice), înfiinţarea Poliţiei Locale şi intrarea în vigoare a Legii nr. 155/2010, atribuţiile, obligaţiile şi responsabilităţile lucrătorilor poliţiei locale au crescut, pe cale de consecinţă, ar trebui să existe şi o motivare pe măsura cerinţelor, pentru asigurarea realizării scopului desfăşurării activităţii de calitate a administraţiei publice şi satisfacerea nevoilor cetăţenilor.
Menţionează reclamanţii că pârâtul Primarul orş. C nu a răspuns plângerii prealabile adresate.
In considerarea celor expuse, reclamanţii prin reprezentat legal au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
In drept au invocat dispoziţiile art. 28 din HG nr. 833/2007, art. 28 din Lg. 54/2003, Lg. nr. 554/2004, Lg. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, Lg. 155/2010, OUG nr. 30/2007, OG nr. 137/2000, HG nr. 196/2005, HG nr. 1332/2010, Lg. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
In dovedirea acţiunii au depus înscrisuri în copie.
In termen legal pârâtul Primarul orş. C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor, în principal, pe cale de excepţie.
S-a invocat de pârât excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile în raport de dispoziţiile art. 7 al.1 din Lg. nr. 554/2004, având în vedere că reclamanţii au formulat plângere prealabilă la data de 28.03.2011, adresată Consiliului Local al orş. C şi nu pârâtului Primarul orş. C.
A mai invocat pârâtul şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a SNPLR – C motivat de faptul că reprezentantul legal nu a făcut dovada că a formulat acţiune în numele membrilor de sindicat şi nici nu are împuternicire expresă din partea acestora de a exercita acţiune în numele lor.
S-a mai invocat de pârât excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor în raport de dispoziţiile art. 8 al.1 din Lg. nr. 554/2004 şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că pârâta Direcţia de Poliţie Locală C este angajatorul reclamanţilor şi ordonator terţiar de credite.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată, întrucât art. 34 din Lg. nr. 155/2010 prevede că drepturile salariale ale personalului poliţiei locale se stabilesc potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din aparatul de specialitate al primarului, iar potrivit Lg. nr. 284/2010 şi Lg. nr. 285/2010 nu se poate acorda norma de hrană funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului.
Prin Lg. nr. 285/2010 au fost stabilite drepturile salariale ale funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Poliţiei Locale cu sporurile aferente, printre care nu se regăsesc şi drepturile speciale solicitate.
Cât priveşte solicitarea reclamanţilor de includere a alocaţiei de hrană în plată pentru viitor se arată de pârât că în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2011 nu sunt alocate sume de bani pentru plata normei de hrană.
In raport de apărările formulate, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.
In drept a invocat dispoziţiile art. 115 – 118 Cod pr.civilă.
A solicitat şi judecarea cauzei în lipsă conform dispoziţiilor art. 242 (2) Cod pr.civilă
Reclamanţii prin reprezentant legal au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârât, prin care au arătat că apărările formulate de pârât, pe cale de excepţie, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
Reclamanţii prin reprezentant legal au depus la dosar şi concluzii scrise.
In şedinţa publică de la 21.06.2011, tribunalul având în vedere că reclamanţii A M, G I V s.a. sunt angajaţi ai pârâtei Direcţia de Poliţie Locală C în calitate de personal contractual, conform înscrisurilor depuse la dosar, a pus în discuţia părţilor competenţa funcţională a prezentului complet de a soluţiona cererea formulată, având în vedere că aceste cauze sunt soluţionate de completele de litigii de muncă şi asigurări sociale şi nu de completele de contencios administrativ.
In raport de situaţia de fapt constatată, tribunalul în baza art. 165 Cod pr.civilă, raportat la art. 109 din Lg. nr. 188/1999 R, a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanţii A M, G I V s.a. prin reprezentant legal SNPLR „C”, urmând a se forma un nou dosar ce va fi înaintat Tribunalului Călăraşi spre repartizare aleatorie completelor specializate în cauzele pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.
Tribunalul a analizat mai întâi, conform art. 137 Cod pr.civilă, excepţiile: neîndeplinirii procedurii prealabile, lipsei calităţii sale procesuale pasive şi inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor, invocate de pârâtul Primarul orş C prin întâmpinare, analiza acestor excepţii fiind prioritară analizării fondului cauzei.
Examinând excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul Primarul orş C prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile legale aplicabile şi obiectul acţiunii reclamanţilor, tribunalul a apreciat-o neîntemeiată şi a respins-o ca atare, având în vedere că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 al.1 din Lg. nr. 554/2004 invocate de pârât în apărare, raportat la obiectul acţiunii reclamanţilor, plata drepturilor speciale restante.
Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a sindicatului, invocată de pârâtul Primarul orş C prin întâmpinare, tribunalul constată nefondată excepţia în raport de înscrisurilor depuse la dosar de reprezentantul legal, respectiv împuternicirile exprese ale membrilor de sindicat care au mandatat sindicatul să exercite prezenta acţiune în numele şi pentru ei, împuterniciri care fac pe deplin dovada că reprezentantul legal SNPLR C a formulat acţiune în numele şi pentru membrii de sindicat, având împuternicire expresă din partea acestora.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor în raport de dispoziţiile art. 8 al.1 din Lg. nr. 554/2004 invocată de pârâtul Primarul orş C prin întâmpinare, tribunalul apreciază nefondată excepţia, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale invocate de pârât în raport de obiectul acţiunii reclamanţilor, plata drepturilor speciale restante.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, invocată de pârâtul Primarul orş C, tribunalul constată excepţia ridicată neîntemeiată întrucât Primarul orş C este ordonatorul principal de credite, astfel că are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt funcţionari publici, cu statut special, poliţişti locali în cadrul pârâtei Direcţia de Poliţie Locală C.
Analizând pretenţiile reclamanţilor, tribunalul le apreciază nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 16 al.1 din Lg. nr. 155/2010, raporturile de serviciu ale poliţiştilor locali se stabilesc, se modifică, se suspendă şi încetează în condiţiile stabilite potrivit prevederilor prezentei legi şi ale Lg. nr. 188/1999 R.
Conform art. 34 din Lg. nr. 155/2010 legea poliţiei locale, drepturile salariale ale personalului poliţiei locale se stabilesc potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din aparatul de specialitate al primarului.
Drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului sunt cele prevăzute în Lg. nr. 188/199 R care reprezintă legea cadru ce reglementează statutul funcţionarilor publici şi în Legea nr. 284/2010 şi Legea nr. 285/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Aceste reglementări stabilesc şi anumite categorii de sporuri şi alte drepturi salariale cuvenite funcţionarilor publici, printre care nu se regăsesc şi drepturile salariale solicitate de reclamanţi.
Cum reclamanţii nu pot beneficia decât de drepturile prevăzute de legislaţia specială ce le este incidentă, instanţa constată neîntemeiată acţiunea formulată, având în vedere că reclamanţii nu pot beneficia de drepturile speciale solicitate, întrucât nu se încadrează în categoria salariaţilor în considerarea căreia au fost reglementate aceste drepturi iar extinderea lor nu este posibilă decât prin voinţa legiuitorului.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să acorde alocaţia de hrană angajaţilor Poliţiei Locale, ca şi celorlalte instituţii de ordine publică (Poliţie, Armată, Jandarmerie), care beneficiază de prevederile Lg. nr. 523/2003, care modifică OG nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, ar fi prevăzut în Lg. nr. 155/2010, legea poliţiei locale, aceste drepturi speciale.
Or, aceste drepturi speciale solicitate de reclamanţi nu sunt prevăzute în legea poliţiei locale, dovadă fiind şi solicitarea expresă a reclamanţilor făcută în concluziile scrise de a fi obligat pârâtul Primarul orş C de a iniţia un proiect de hotărâre privind acordarea indemnizaţiei de hrană pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi trecerea acestui proiect pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a consiliului local.
A interpreta altfel dispoziţiile legale ce prevăd aceste drepturi, înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este admisibil în condiţiile în care instanţa aplică legea în vigoare şi nu are abilitatea de a modifica/ completa dispoziţiile acesteia.
In mod constant, Curtea Constituţională a României a stabilit că instanţele de judecată nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu măsuri nou create pe cale judecătorească sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii
Acesta a şi fost raţionamentul adoptării unei legi privind sistemul unitar de salarizare pentru salariaţii din instituţiile bugetare, respectiv Lg. nr. 284/2010 şi Lg. 285/2010.
Cât priveşte solicitarea reclamanţilor făcută prin concluziile scrise referitoare la obligarea pârâtului Primarul orş C de a iniţia un proiect de hotărâre privind acordarea indemnizaţiei de hrană pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii în muncă şi trecerea acestui proiect pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a consiliului local, să aloce sumele necesare pentru acordarea acestor drepturi în buget şi să fie incluse şi pe viitor, ceea ce ar presupune o rectificare bugetară, tribunalul nu a analizat-o, având în vedere că a fost pretinsă prin concluziile scrise, contrar principiilor fundamentale ale procesului civil, prin această modalitate de solicitare fiind încălcate două principii fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Pentru considerentele arătate şi dispoziţiile legale mai sus analizate, tribunalul urmează a respinge excepţiile; lipsei procedurii prealabile, lipsei calităţii de reprezentant legal a SNPLR C, inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor şi lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului orş C, invocate de pârâtul Primarul orş C.
Urmează a respinge acţiunea formulată de reclamanţii AI, AN, ş.a. prin reprezentant legal SNPLR – C împotriva pârâţilor Direcţia de Poliţie Locală C şi Primarul orş C .
În baza art. 165 Cod pr.civilă, urmează a disjunge cererile formulate de reclamanţii A M, G I V s.a. prin reprezentant legal SNPLR – C împotriva pârâţilor Direcţia de Poliţie Locală C şi Primarul orş C. urmând a se forma un nou dosar ce va fi înaintat Tribunalului Călăraşi spre repartizare aleatorie completelor specializate în cauzele pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.
