Eroarea de fapt.
Pentru existenţa erorii de fapt, se cere ca, datorită
necunoaşteri unei stări, situaţii sau împrejurării,
făptuitorul să se afle în imposibilitatea de a cunoaşte
caracterul penal al faptei săvârşite sau caracterul agravant
al acesteia. Faptul că inculpatul se afla în parcare cu
intenţia de a fura din anumite autoturisme şi o altă
persoană l-a condus la un alt autoturism, de unde, prin
efracţie, a sustras un radiocasetofon, nu este de natură să
conducă la reţinerea unei erori de fapt, potrivit art.51 din
Codul penal.
(decizia penală nr.398/R/7.09.2006)
Prin sentinţa penală nr.1522 din 7 iunie 2005, pronunţată de
Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul la un an închisoare, pentru
săvârşirea infracţiunii prev. de art.208 alin.1, rap. la art.209 alin.1 lit.e Cod
penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, art.74 lit.b şi art.76 lit.c Cod penal. S-a
revocat liberarea condiţionată pentru un rest de 1471 zile, rămas neexecutat din
pedeapsa anterioară de 11 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală
nr.2589/1993 a Judecătoriei Piteşti, care s-a contopit cu pedeapsa de un an
închisoare, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 1471 zile, în
condiţiile art.57, 71 Cod penal.
In temeiul art.118 lit.b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat o leră
şi T-ul metalic – toate găsite cu ocazia percheziţiei corporale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a fost
surprins, după o pândă, după ce a sustras un radiocasetofon dintr-un autoturism
parcat în faţa hotelului „Muntenia” din Piteşti.
Prin decizia penală nr.122 din 4 aprilie 2006, pronunţată de
Tribunalul Vâlcea, s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului prin care acesta
susţinea că în cauză sunt incidente prevederile art.51 Cod penal.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, invocând, în primul
rând, eroarea de fapt prevăzută de art.51 alin.1 Cod penal, susţinând că nu
cunoştea că automobilul nu era al persoanei care-l condusese la acel autoturism
ci al părţii vătămate.
Prin decizia penală nr.398/R din 7 septembrie 2006, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti, s-a respins ca nefondat recursul şi a fost obligat
inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
In mod corect, curtea a reţinut că aflarea inculpatului în parcarea respectivă,
dotat cu leră şi un teu metalic, cu intenţia de a sustrage bunuri din autoturisme,
surprins în timp ce ieşea cu un radiocasetofon din autoturismul părţii vătămate,
nu poate constitui eroare de fapt, potrivit art.51 alin.1 Cod penal.
