Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.07.2014, sub nr. de dosar 33676/299/2014, reclamanţii O.L., O.M.I şi O.G.l au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B.C., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în …, pe care îl ocupă în mod abuziv, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sunt proprietarii imobilului situat în … în baza sentinţei civile nr.1965/09.11.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în cauză compus din construcţie, teren în suprafaţă de 156,40 mp şi anexă garaj, cu excepţia apartamentului nr.2, situat la etajul 1. Prin decizia civilă nr. x Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, obligându-l pe acesta la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar prin decizia civilă nr. x, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de pârât împotriva deciziei civile nr. nr. x, obligându-l pe acesta la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au susţinut, de asemenea, că în data de 05.08.2013 pârâtul a fost înştiinţat de către S.C. R.V. S.A. cu privire la încetarea contractului de închiriere pe care îl avea încheiat pentru locuinţa din … Reclamanţii au mai arătat că, pe data de 25.06.2013, au fost puşi în posesia imobilului potrivit procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. x. Totodată, s-a mai afirmat că, deşi în data de 09.07.2013, prin intermediul executorului judecătoresc, au transmis prima notificare pârâtului, solicitându-i acestuia să elibereze imobilul pe care îl ocupă abuziv, iar în data de 25.07.2013 reclamanţii au transmis o nouă notificare pârâtului, solicitându-i, din nou, să elibereze imobilul, pârâtul însă nu le-a deschis poarta de acces şi nici nu le-a predat imobilul.
În final, reclamanţii au arătat că în luna iulie 2013 au înregistrat fiscal imobilul şi că au achitat impozitul corespunzător pentru anul 2014.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art.1033 şi urm.C.pr.civ.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, potrivit art.6 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanţei trimiterea dosarului către completul x pentru ataşarea prezentului dosar la dosarul cu nr. c, suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii privind trimiterea dosarului către completul x, pârâtul a arătat, în esenţă, că pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a mai existat un dosar între aceleaşi părţi, prin care reclamanţii i-au solicitat pârâtului să evacueze imobilul din …, respectiv dosarul nr. x, în care instanţa a dispus, în temeiul art. 200 alin.3 C.pr.civ., anularea cererii de chemare în judecată. De asemenea, la data de 06.12.2013 reclamanţii au introdus o nouă cerere de chemare în judecată, formându-se dosarul nr. x şi prin care aceştia au solicitat instanţei, în baza art.1033 şi urm. C.pr.civ să dispună evacuarea sa din acelaşi imobil, dosar în care instanţa a hotărât înaintarea cauzei spre soluţionare către completul x, în conformitate cu art.96 ind.2 din R.O.I.
În motivarea cererii de suspendare, a arătat că a introdus pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, o acţiune înregistrată sub nr. x împotriva reclamanţilor prin care a solicitat obligarea acestora la plata în lei a echivalentului, la data plăţii, a sumei de 30.000 euro, reprezentând sporul de valoare adus imobilului situat în …, să se constate dreptul său de retenţie asupra imobilului în cauză până la plata despăgubirilor solicitate, precum şi să fie obligaţi să încheie un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani pentru apartamentul situat în imobilul din …
În drept, pârâtul a invocat prevederile art.96 ind.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (R.O.I), art.413 alin.1 pct.1 C.pr.civ., iar pe fond cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererilor sale, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată de la 5.09.2014 instanţa a respins cererea de înaintare a dosarului către completul x în baza dispoziţiilor art. 96 ind. 2 ROI şi cererea de suspendare a cauzei.
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri, considerând aceste probe admisibile şi concludente în temeiul art. 255 alin.1 C.pr.civ.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în …, compus din construcţie, cu excepţia apartamentului nr. 2, situat la etajul 1, din teren în suprafaţă de 156,40 mp şi anexă – garaj, după cum rezultă din sentinţa civilă nr. x pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în cauză, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. x, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti (filele 6-14).
La data de 09.11.1999 între Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de proprietar, S.C. RV, în calitate de prestator, şi pârâtul B.C., în calitate de chiriaş, în baza Legii locuinţei nr.114/1996 şi a O.G. nr. 40/1999 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 26711 asupra locuinţei din …, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 09.05.1999, până la data de 19.05.2004. În baza O.U.G. nr. 8/2004 contractul de închiriere a fost prelungit pentru perioada 08.04.2004-08.03.2009, iar în baza O.U.G. nr.44/2008, contractul de închiriere a fost prelungit, din nou, pentru perioada 19.05.2009-19.05.2014 (filele 38-40).
La data de 17.10.2013, în baza sentinţei civile nr. 1965/09.11.2011, Primarului Municipiului Bucureşti, a emis dispoziţia nr. 17439 privind restituirea în natură, în proprietatea reclamanţilor, a imobilului situat în …, compus din construcţie, cu excepţia apartamentului nr. 2, situat la etajul 1, din teren în suprafaţă de 156,40 mp şi anexă – garaj, stabilindu-se că predarea-preluarea bunului se va face pe bază de protocol de predare-preluare încheiat de deţinător, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, conform art. 4 din această dispoziţie, contractele de închiriere privind apartamentul şi garajul în cauză, dintre chiriaşi (pârâtul) şi S.C. RV S.A. încetează de drept la data punerii în posesie a proprietarilor, iar potrivit art. 5 această dispoziţie face dovada proprietăţii asupra imobilului în cauză şi reprezintă titlu executoriu, însă după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, care cad în sarcina beneficiarului restituirii (reclamanţilor). Prin adresa nr.1015 din data de 05.08.2013, pârâtul a fost înştiinţat de către S.C. RV S.A. cu privire la încetarea contractului de închiriere la data de 25.06.2013 (fila 25).
În data de 09.07.2013 şi în data de 25.07.2013 pârâtul a fost notificat de către reclamanţi, prin intermediul executorului judecătoresc, să elibereze imobilul pe care îl ocupă abuziv, însă pârâtul nu a dat curs acestor notificări.
În cauză instanţa constată aplicabile dispoziţiile art. 1033 şi urm. C.pr.civ., În acest sens, art.1033 prevede că ”dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane”.
Potrivit art. 1037 ”dacă dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins din orice cauză şi locatorul doreşte să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze şi să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 zile de la data comunicării notificării”.
În cauza dedusă judecăţii, însă, pârâtul invocă un titlu în temeiul căruia ocupă imobilul din …, respectiv contractul de închiriere nr. 26711 încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti. Or, în condiţiile în care reclamanţii au solicitat evacuarea pârâtului pentru lipsa titlului locativ, în speţă nu este aplicabilă procedura specială privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept, reclamanţii putându-şi valorifica pretenţiile în cadrul procedurii de drept comun.
În consecinţă, pentru motivele arătate şi având în vedere temeiul cererii de chemare în judecată, instanţa urmează să respingă cererea, ca neîntemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.07.2014, sub nr. de dosar 33676/299/2014, reclamanţii O.L., O.M.I şi O.G.l au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B.C., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în …, pe care îl ocupă în mod abuziv, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sunt proprietarii imobilului situat în … în baza sentinţei civile nr.1965/09.11.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în cauză compus din construcţie, teren în suprafaţă de 156,40 mp şi anexă garaj, cu excepţia apartamentului nr.2, situat la etajul 1. Prin decizia civilă nr. x Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, obligându-l pe acesta la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar prin decizia civilă nr. x, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de pârât împotriva deciziei civile nr. nr. x, obligându-l pe acesta la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au susţinut, de asemenea, că în data de 05.08.2013 pârâtul a fost înştiinţat de către S.C. R.V. S.A. cu privire la încetarea contractului de închiriere pe care îl avea încheiat pentru locuinţa din … Reclamanţii au mai arătat că, pe data de 25.06.2013, au fost puşi în posesia imobilului potrivit procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. x. Totodată, s-a mai afirmat că, deşi în data de 09.07.2013, prin intermediul executorului judecătoresc, au transmis prima notificare pârâtului, solicitându-i acestuia să elibereze imobilul pe care îl ocupă abuziv, iar în data de 25.07.2013 reclamanţii au transmis o nouă notificare pârâtului, solicitându-i, din nou, să elibereze imobilul, pârâtul însă nu le-a deschis poarta de acces şi nici nu le-a predat imobilul.
În final, reclamanţii au arătat că în luna iulie 2013 au înregistrat fiscal imobilul şi că au achitat impozitul corespunzător pentru anul 2014.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art.1033 şi urm.C.pr.civ.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, potrivit art.6 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanţei trimiterea dosarului către completul x pentru ataşarea prezentului dosar la dosarul cu nr. c, suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului cu nr. x, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii privind trimiterea dosarului către completul x, pârâtul a arătat, în esenţă, că pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a mai existat un dosar între aceleaşi părţi, prin care reclamanţii i-au solicitat pârâtului să evacueze imobilul din …, respectiv dosarul nr. x, în care instanţa a dispus, în temeiul art. 200 alin.3 C.pr.civ., anularea cererii de chemare în judecată. De asemenea, la data de 06.12.2013 reclamanţii au introdus o nouă cerere de chemare în judecată, formându-se dosarul nr. x şi prin care aceştia au solicitat instanţei, în baza art.1033 şi urm. C.pr.civ să dispună evacuarea sa din acelaşi imobil, dosar în care instanţa a hotărât înaintarea cauzei spre soluţionare către completul x, în conformitate cu art.96 ind.2 din R.O.I.
În motivarea cererii de suspendare, a arătat că a introdus pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, o acţiune înregistrată sub nr. x împotriva reclamanţilor prin care a solicitat obligarea acestora la plata în lei a echivalentului, la data plăţii, a sumei de 30.000 euro, reprezentând sporul de valoare adus imobilului situat în …, să se constate dreptul său de retenţie asupra imobilului în cauză până la plata despăgubirilor solicitate, precum şi să fie obligaţi să încheie un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani pentru apartamentul situat în imobilul din …
În drept, pârâtul a invocat prevederile art.96 ind.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (R.O.I), art.413 alin.1 pct.1 C.pr.civ., iar pe fond cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererilor sale, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată de la 5.09.2014 instanţa a respins cererea de înaintare a dosarului către completul x în baza dispoziţiilor art. 96 ind. 2 ROI şi cererea de suspendare a cauzei.
Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri, considerând aceste probe admisibile şi concludente în temeiul art. 255 alin.1 C.pr.civ.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în …, compus din construcţie, cu excepţia apartamentului nr. 2, situat la etajul 1, din teren în suprafaţă de 156,40 mp şi anexă – garaj, după cum rezultă din sentinţa civilă nr. x pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în cauză, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. x, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti (filele 6-14).
La data de 09.11.1999 între Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de proprietar, S.C. RV, în calitate de prestator, şi pârâtul B.C., în calitate de chiriaş, în baza Legii locuinţei nr.114/1996 şi a O.G. nr. 40/1999 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 26711 asupra locuinţei din …, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 09.05.1999, până la data de 19.05.2004. În baza O.U.G. nr. 8/2004 contractul de închiriere a fost prelungit pentru perioada 08.04.2004-08.03.2009, iar în baza O.U.G. nr.44/2008, contractul de închiriere a fost prelungit, din nou, pentru perioada 19.05.2009-19.05.2014 (filele 38-40).
La data de 17.10.2013, în baza sentinţei civile nr. 1965/09.11.2011, Primarului Municipiului Bucureşti, a emis dispoziţia nr. 17439 privind restituirea în natură, în proprietatea reclamanţilor, a imobilului situat în …, compus din construcţie, cu excepţia apartamentului nr. 2, situat la etajul 1, din teren în suprafaţă de 156,40 mp şi anexă – garaj, stabilindu-se că predarea-preluarea bunului se va face pe bază de protocol de predare-preluare încheiat de deţinător, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, conform art. 4 din această dispoziţie, contractele de închiriere privind apartamentul şi garajul în cauză, dintre chiriaşi (pârâtul) şi S.C. RV S.A. încetează de drept la data punerii în posesie a proprietarilor, iar potrivit art. 5 această dispoziţie face dovada proprietăţii asupra imobilului în cauză şi reprezintă titlu executoriu, însă după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, care cad în sarcina beneficiarului restituirii (reclamanţilor). Prin adresa nr.1015 din data de 05.08.2013, pârâtul a fost înştiinţat de către S.C. RV S.A. cu privire la încetarea contractului de închiriere la data de 25.06.2013 (fila 25).
În data de 09.07.2013 şi în data de 25.07.2013 pârâtul a fost notificat de către reclamanţi, prin intermediul executorului judecătoresc, să elibereze imobilul pe care îl ocupă abuziv, însă pârâtul nu a dat curs acestor notificări.
În cauză instanţa constată aplicabile dispoziţiile art. 1033 şi urm. C.pr.civ., În acest sens, art.1033 prevede că ”dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane”.
Potrivit art. 1037 ”dacă dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins din orice cauză şi locatorul doreşte să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze şi să-i predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 zile de la data comunicării notificării”.
În cauza dedusă judecăţii, însă, pârâtul invocă un titlu în temeiul căruia ocupă imobilul din …, respectiv contractul de închiriere nr. 26711 încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti. Or, în condiţiile în care reclamanţii au solicitat evacuarea pârâtului pentru lipsa titlului locativ, în speţă nu este aplicabilă procedura specială privind evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept, reclamanţii putându-şi valorifica pretenţiile în cadrul procedurii de drept comun.
În consecinţă, pentru motivele arătate şi având în vedere temeiul cererii de chemare în judecată, instanţa urmează să respingă cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea formulată de reclamanţii O.L. având CNP …, cu domiciliul ales în …, O.M.I. având CNP …, cu domiciliul ales în … şi O.G.P., cu domiciliul ales în …, în contradictoriu cu pârâtul B.C., având CNP …, cu domiciliul în …, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.09.2014.
