SENTINTA CIVILA NR. 4015/CA
Sedinta publica din data de 25 iunie 2012
Completul constituit din:
PRESEDINTE – M. O.
GREFIER – D. M.
Pe rol fiind solutionarea exceptia de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 1 din 04.02.2011, invocata de reclamantul D.O. in contradictoriu cu paratele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE F. si U.M. nr. 01218 T..
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta, pentru reclamantul D.O., dl. avocat T. S., pentru parata U.M. nr. 01218 T.se prezinta dl. F. S. D., lipsa fiind parata Administratia Finantelor Publice F..
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Reprezentantul conventional al reclamantului depune la dosar nota de sedinta si practica judiciara constand in hotarari judecatoresti.
In temeiul art. 96 Cod procedura civila, se inmaneaza duplicat din nota de sedinta catre reprezentantul paratului U.M. nr. 01218 T..
Reprezentantul paratului U.M. nr. 01218 T. depune la dosar practica judiciara.
In temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, instanta uneste exceptia inadmisibilitatii invocata de parata U.M. nr. 01218 T., cu fondul cauzei.
Reprezentantul conventional al reclamantului arata ca nu are alte cereri de formulat in cauza.
Reprezentantul paratului U.M. nr. 01218 T.arata ca nu are alte cereri de formulat in cauza.
Nefiind alte cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si in baza art. 150 Cod procedura civila, acorda cuvantul asupra exceptiei inadmisibilitatii, invocata de parata U.M. nr. 01218 Timisoara si unita cu fondul, precum si asupra exceptiei de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. 1 din 04.02.2011.
Reprezentantul conventional al reclamantului solicita respingerea exceptiei inadmisibilitatii invocata de parata U.M. nr. 01218 T., aratand ca aceasta ca exceptia de nelegalitate poate fi invocata oricand. Cu privire la exceptia de nelegalitate a Deciziei de Impunere nr. 1 din 4. 02.2011 solicita admiterea acesteia si pe cale de consecinta anularea acesteia, ca nefondata, apreciind ca cheltuielile de scolarizarea nu au fost calculate corect. Arata ca pentru primul an de scolarizare este evident ca sumele aferente acestuia nu sunt datorate, potrivit art. 35 din Legea nr. 46/1996 si practica judiciara – decizia Curtii de Apel C., elevii scolilor militare si studentii care nu mai continua studiile, sunt trimisi in unitatile militare pentru completarea serviciului militar, pana la 12 luni, iar daca au terminat cel putin un an de scolarizare sunt trecuti in rezerva.
Potrivit art. 51 din Ordonanta nr. 121/98 se arata ca in situatii neprevazute se va aplica dispozitiile legislatiei muncii si legislatiei civile, astfel din aceste dispozitii reiese ca situatia cheltuielilor de scolarizare datorate ca urmare a nerespectarii angajamentelor militare nu intra in obiectul reglementat de OG 121/98, urmand a se face conform dispozitiilor legislatiei muncii si a celei civile.
La data demisiei reclamantului, respectiv la data emiterii deciziei de impunere, angajatorul avea la indemana numai actiunea in raspunderea patrimoniului, astfel, recuperarea prejudiciului cauzat nu este posibila pe calea unei dispozitii de imputare, ci doar pe calea unei actiuni in raspundere patrimoniala conform art. 164 alin.2 Codul muncii. Solicita obligarea paratilor la cheltuieli de judecata.
Reprezentantul paratului U.M. nr. 01218 T. solicita admiterea exceptiei inadmisibilitatii. Cu privire la exceptia de nelegalitate a Deciziei de Impunere nr. 1 din 4. 02.2011 solicita respingerea ca nefondata si nelegala. Paguba s-a produs ca urmare a nerespectarii reclamantului a obligatiilor asumate, solicitand trecerea in rezerva prin demisie inainte de indeplinirea celor 8 ani, acesta a activat doar 4 ani cadru militar.
Fata de actele si lucrarile de la dosar, instanta ramane in pronuntare asupra exceptiei inadmisibilitatii si a exceptiei de nelegalitate a Deciziei de Impunere.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de fata:
Prin incheierea din data de 16/02/2012, Judecatoria F. a sesizat Tribunalul B. cu exceptia de nelegalitate invocata de reclamantul D.O. cu privire la Decizia de imputare nr. 1/04.02.2011, cauza fiind inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1877/62/2012 la data de 28/02/2012.
In motivarea exceptiei de nelegalitate (filele 72-76 dosar fond), reclamantul arata ca decizia de imputare este lipsita de temei legal, cata vreme el nu a prejudiciat in nici un fel UM 01218, pentru a fi incidente dispozitiile OG 121/1998. Nu exista un prejudiciu si un raport de cauzalitate intre demisia reclamantului si sumele avansate de UM nr. 01218.
Raspunderea pentru nerespectarea unui angajament, a unui contract, nu poate fi angajata pe calea prevazuta de OG 121/1998, care nu reglementeaza aceasta situatie si nu poate fi extinsa si la alte situatii.
O. M5/22.01.1999 nu poate produce efecte juridice intrucat nu a fost niciodata publicat in Monitorul Oficial, neindeplinind exigenta de accesibilitate pe care orice act normativ trebuie sa o aiba. Se invoca practica CEDO, respectiv cauza Petra c. Romaniei.
Cuantumul cheltuielilor de scolarizare nu au fost stabilite cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data efectuarii acestor cheltuieli. Acestea nu au caracter real, fiind calculate pe baza unor date statistice, neexistand documente justificative care sa ateste caracterul cert, lichid si determinat al creantei. Perioada pentru care s-a stabilit raspunderea materiala a fost determinata gresit avand in vedere ca reclamantul a continuat sa lucreze pana la data de 08.12.2011, fiind omise 11 zile de concediu de care reclamantul nu a beneficiat. Raporturile au incetat la 08/12/10 si nu la 21/11/2010. In plus, primul an de scolarizare nu trebuia luat in calcul fata de art. 34, 35 din Leg. 46/1996.
In drept, se invoca dispozitiile Leg. 554/2004.
Prin intampinare (fila 8 dosar), paratul UM nr. 01218 prin MAN a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului cu privire la dec. 57/CJ 364/2011, emis de un organism cu activitate administrativ jurisdictionala din cadrul structurii centrale a MAN. De asemenea, s-a invocat exceptia inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate avand in vedere ca reclamantul nu a contestat la instanta de contencios administrativ actul supus analizei pe calea exceptiei de nelegalitate. Pe fond, se solicita respingerea exceptiei.
Parata a depus intreaga documentatie avuta in vedere la emiterea Deciziei de imputare nr. 1/2010 (filele 11-121, si filele 129-182, O. M5/22.01.1999).
La termenul din data de 28/05/2012 paratul a aratat ca nu mai sustine exceptia necompetentei materiale avand in vedere ca Tribunalul B. a fost sesizat doar cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 1/04.02.2011, nu si a 57/CJ 364/2011. La acelasi termen de judecata, a fost unita cu fondul exceptia inadmisibilitatii, invocata de parat.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului si, deliberand cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii, instanta retine urmatoarele:
Exceptia inadmisibilitatii este nefondata si va fi respinsa fata de dispozitiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 care nu conditioneaza analiza unui act administrativ pe calea exceptiei de nelegalitate de contestarea pe fond a actului la instanta de contencios administrativ.
Pe fondul exceptiei, instanta constata ca aceasta nu este fondata.
Reclamantul a urmat cursurile Academiei Fortelor Terestre „N. B.” S. specializarea Managementul Organizatiei, in perioada 2000-2004, fiind licentiat, cf. diplomei aflate la fila 109. In perioada 30/07/04-31/07/05 a urmat cursul de baza in arma comunicatii si informatica la Scoala de Aplicatie pentru Transmisiuni, Informatica si Razboi Electronic. In perioada 01/08/05-31/12/09 reclamantul fost ofiter la UM 01056 B. iar in perioada 01/01/10-21/10/10 a fost incadrat ca ofiter la UM nr. 01218 T..
La data de 01.10.2001, reclamantul a semnat un contract privind exercitarea profesiei de cadru militar in activitate pentru o durata de 8 ani de la numirea in functie. Anterior expirarii acestui termen, reclamantul a demisionat. Au devenit incidente dispozitiile art. 41 ind. 1 din Leg. 80/1995 potrivit carora „in situatia in care inainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliaza contractul potrivit art. 85 alin. 1 lit. h (demisie), ele sunt obligate sa anunte Ministerul Apararii Nationale cu cel putin 30 de zile inainte, iar in cazul primului contract cadrele militare sunt obligate si sa restituie cheltuielile de intretinere pe timpul scolarizarii, proportional cu perioada de contract ramasa neexecutata”.
Prin Decizia de imputare nr. 1/04.02.2011, s-a stabilit angajarea raspunderii materiale a reclamantului prin obligarea acestuia la plata sumei de 9.287,48 lei.
Raspunderea materiala a militarilor, asa cum a fost reglementata in Codul muncii anterior si cum este prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 121/1998, reprezinta, la fel ca si raspunderea patrimoniala reglementata de noul Cod al muncii, o forma a raspunderii juridice care consta in obligatia celor incadrati si, respectiv, a militarilor de a repara, in conditiile si limitele prevazute de lege, prejudiciul cauzat unitatii din vina si in legatura cu munca lor.
Ea este asadar tot o raspundere contractuala bazata pe culpa, cu caracter reparator, cel obligat la acoperirea pagubei avand calitatea de salariat/militar.
Deosebirile dintre aceste doua forme de raspundere juridica rezida numai in aceea ca raspunderea materiala este o raspundere limitata, privind doar daunele efective, nu si foloasele nerealizate, iar stabilirea si recuperarea prejudiciului se efectueaza unilateral de catre angajatorul pagubit, dupa o procedura speciala, care presupune emiterea deciziei de imputare ce constituie titlu executoriu, procedura exclusa in cazul raspunderii patrimoniale.
Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 reglementeaza, exhaustiv, raspunderea materiala si obligatia de restituire a militarilor, prin emiterea unei decizii de imputare sau asumarea unui angajament de plata.
Aceste dispozitii legale prevad un regim special de stabilire a raspunderii materiale a militarilor, care este angajata, potrivit art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998, atunci cand militarii au provocat, din vina lor, pagube in legatura cu formarea, administrarea si gestionarea resurselor financiare si materiale, precum si in legatura cu indeplinirea serviciului militar sau a atributiilor de serviciu in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne etc.
Reclamantul a avut calitatea de militar in sensul dispozitiilor art. 7 din acest act normativ, iar obligatia de restituire stabilita in sarcina sa este consecinta neindeplinirii, din motive imputabile, a serviciului militar pe intreaga perioada pentru care s-a angajat (8 ani), paguba creata fiind evidenta, intrucat paratul UM nr. 01218 a fost lipsit de serviciile unei persoane pe care l-a scolarizat, chiar daca nu direct.
Asadar, nu poate fi primita apararea reclamantului potrivit careia Decizia de imputare nr. 1/04.02.2011 ar fi lipsita de temei legal, dispozitiile OG 121/1998 coroborandu-se cu cele ale art. 41 ind. 1 al. 6 din Leg. 80/1995, citate anterior. Calea de recuperare a cheltuielilor de scolarizare nu e cea a actionarii reclamantului in judecata de catre UM nr. 01218 sau MAN, ci cea a imputarii sumelor, situatie similara cu cea a functionarilor publici.
Este adevarat ca O. M5/22.01.1999 nu a fost publicat in Monitorul Oficial si ca nu indeplineste conditia de accesibilitate si previzibilitate conform jurisprudentei CEDO, insa, dupa cum am aratat deja, nu este singurul act pe care se intemeiaza Decizia de imputare nr. 1/04.02.2011, conditia legalitatii acestui act fiind indeplinita chiar si fara a lua in considerare dispozitiile Ordinului mentionat. Spre deosebire insa de o persoana straina de Ministerul Apararii Nationale, reclamantul, care a lucrat in acest Minister, a avut acces la O. M5/22.01.1999, actul neavand caracter secret.
Nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia cuantumul cheltuielilor de scolarizare nu ar fi fost stabilit cu respectarea dispozitiilor art. 34 si 35 din Leg. 46/1996. Astfel, in primul rand, instanta retine ca acest act normativ a fost abrogat prin art. 92 din Leg. 446/2006. In al doilea rand, dispozitiile art. 34 si 35, invocate de reclamant, nu sunt incidente. Cf. art. 34, „ tinerii admisi in institutiile militare de invatamant, cu exceptia celor din liceele militare, sunt considerati incorporati” iar, cf. art. 35, „elevii scolilor militare si studentii care nu mai continua studiile sunt trimisi la unitati militare pentru completarea serviciului militar pana la 12 luni. Daca acestia au indeplinit serviciul militar inainte de a intra in institutia militara de invatamant sau au terminat cel putin anul I de studii, sunt trecuti in rezerva”.
De asemenea, desi reclamantul sustine ca au fost calculate eronat cheltuielile de scolarizare, nu indica, in concret, cat din suma stabilita nu ar fi datorata de el, in ce fel anume s-a gresit, o eventuala eroare de calcul nefiind de natura sa atraga nelegalitatea actului. Paratul a depus la dosar inscrisuri din care rezulta modalitatea de calcul iar reclamantul putea sa arate, explicit, unde s-a produs o greseala.
In privinta duratei pana la care reclamantul a lucrat, din documentatia aferenta Deciziei de imputare nr. 1/04.02.2011 rezulta ca trecerea in rezerva a reclamantului s-a facut la data de 21.11.2010, cf. rezolutiei comandantului si a O.Z.U. nr. 234/30.11.2010. De altfel, chiar dintr-un raport semnat de reclamant, din data de 08/12/10 rezulta ca a fost trecut in rezerva in baza Ordinului M.P. 851 din 24.11.2010 (fila 112).
Raportat considerentelor expuse, in temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 , va fi respinsa exceptia de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 1/04.02.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge exceptia inadmisibilitatii, invocata de parata UM 012108 T. prin MAN.
Respinge exceptia de nelegalitate invocata de reclamantul D.O., cu domiciliul ales in F., Str. x, nr. x, ap. X, in contradictoriu cu paratii UM 012108 T. prin Min. Apararii Nationale, cu sediul in B., Str. x, nr. x Sect. x si Administratia Finantelor Publice F., cu sediul in F., Str. R., nr. x, jud. B., cu privire la Decizia de imputare nr. 1/04.02.2011.
Fara cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 25/06/12.
PRESEDINTE, GREFIER,
M. O. D. M.
Tehnored. M.O./ 27.06.2012
Dact. D.M./ 27.06.2012
– 5 ex. –
