2.Excepţia nulităţii absolute a actului de control fiscal pentru lipsa de competenţă a organului de control, în materia activităţilor publice. Legea aplicabilă. Invocarea „autonomiei publice localei”
Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului, este îndreptăţit a efectua, prin aparatul specializat, controlul administrării şi utilizării mijloacelor financiare de instituţiile statului conform Legi nr. 30/1992 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare coroborat cu art. 1 şi 3 din Normele Metodologice aprobate prin O.M.F.P. nr. 889/2005. „Autonomia locală” la nivelul regiilor autonome locale implică doar managementul serviciilor publice locale funcţie de strategia adoptată la nivelul unităţii administrativ teritoriale respective, cu respectarea întocmai a procedurii legale privind activităţile publice.
(Decizia nr. 27/C.A/05.02.2007)
Prin sentinţa civilă 4188/E/14.09.2006 a Tribunalului Iaşi a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.A.T.P. Iaşi în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.C.F.S. Iaşi, având ca obiect anularea procesului verbal control financiar 17997/7.11.05/14667/09.11.2005.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut instanţa de fond:
În perioada 10.10.2005 – 02.11.20056 s-a verificat la R.A.T.P. Iaşi procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică cu privire la achiziţia unui număr de 540 autobuze urbane în sistem leasing prin licitaţie publică, în baza OUG 60/ 2001
Urmare a acestui control s-a întocmit procesul verbal de control financiar nr. 17997/ 02.11.2005. reclamanta a invocat nulitatea acestui proces verbal deoarece actele normative invocate nu sunt incidente în cauză în ceea ce priveşte achiziţiile publice, iar organele de control nu aveau competenţa legală să efectueze controlul achiziţiei publice.
Excepţia este neîntemeiată.
Procesul verbal de control financiar a fost întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. Iaşi.
A.N.A.F. este înfiinţată în subordinea Ministerului Finanţelor, agenţie care coordonează structurile administrative din cadrul direcţiilor generale a finanţelor publice judeţene. Conform art. 26 din HG 208/ 2005, A.N.A.F. este autorizată să exercite nemijlocit şi neîngrădit inspecţia fiscală conform dispoziţiilor legale în vigoare. Conform art. 1 şi 5, din Legea nr. 30/ 1991, Ministerul Finanţelor Publice, prin aparatul specializat verifică folosirea mijloacelor financiare şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor financiar contabile din activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital de stat.
Totodată, conf. art. 1 din O.M.F. 1820/ 2003, Direcţia Generală a Finanţelor Publice judeţene este unitate teritorială a Ministerului Finanţelor Publice, prin care se realizează şi se aplică politica fiscală a statului, iar conform art. 48, lit. a), verifică modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi financiare ale regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale, societăţilor comerciale la care statul este acţionar, precum şi la instituţiile publice.
Prin urmare reprezentanţii D.G.F.P. Iaşi au avut competenţa legală pentru a efectua controlul achiziţiei publice de autobuze R.A.T.P. Iaşi.
Curtea, verificând recursul promovat în cauză, prin prisma criticii legalităţii actului de control decurgând din lipsa de competenţă a A.N.A.F. în exercitarea controlului privind efectuarea achiziţiilor publice, reţine următoarele:
Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare prevede în art. 1: „Ministerul Finanţelor, în numele statului, efectuează, prin aparatul specializat, controlul administrării şi utilizării mijloacelor financiare … ale instituţiilor de stat şi verifică respectarea reglementărilor financiar –contabile în activitatea desfăşurată de regii autonome … în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestuia faţă de stat”, art. 5 dând în competenţa D.G.C.F.S. din cadrul M.F. şi a unităţilor subordonate, printre altele controlul utilizării fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes general (lit. b), precum şi folosirea mijloacelor şi fondurilor din dotare în activitatea regiilor autonome (lit. c).
Art. 1 din Normele Metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul M.F.P. aprobate prin Ordinul M.F.P. 889/24.06.2005 prevăd expres că „Activitatea de control financiar al statului se exercită prin Direcţia de control financiar şi structurile subordonate aparţinând direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene a municipiului Bucureşti şi Direcţiei Generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul A.N.A.F. Aceasta se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare, aprobate de preşedintele A.N.A.F.”.
Art.13 din acelaşi act normativ stipulează că un astfel de control financiar „se efectuează la regii autonome, societăţi naţionale…”, şi poate avea ca obiective conform art. 14 lit. b) „modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi a fondurilor financiare de către regiile auto0nome…”, articol ce se coroborează cu dispoziţiile art. 3 pct. 26 din H.G. 208/17.03.2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor şi A.N.A.F., care prevăd în competenţa Ministerului Finanţelor coordonarea cadrului general „referitor la efectuarea achiziţiilor publice”, precum şi cu dispoziţiile art. 26 din acelaşi act normativ, ce stabilesc în competenţa A.N.A.F. soluţionarea „plângerilor prealabile”.
Ori, aceste dispoziţii legale au fost evocate şi în preambulul procesului verbal de control financiar 17997/7.11.2005 ce face obiectul prezentei cauze, ele justificând pe deplin din punct de vedere legal iniţierea şi derularea procesului de verificare a achiziţiilor publice efectuate de Regia Autonomă de Transport Public Iaşi, precum şi măsurile adoptate, neputând fi reţinută susţinerea recurentei potrivit căreia, în materia achiziţiilor publice răspunderea pentru încălcarea dispoziţiilor O.U.G. 60/2001 ar fi putut atrage doar aplicarea unei sancţiuni contravenţionale ori penale, o astfel de limitare nefiind prevăzută de actele normative incidente.
Nici motivarea din cuprinsul recursului privitoare la pretinsa încălcare de organele de control a „autonomiei publice locale” nu se verifică în speţă, faţă de dispoziţiile exprese sus evocate., autonomia locală la nivelul regiilor autonome implicând doar managementul serviciilor publice locale funcţie de strategia adoptată la nivelul unităţii administrativ teritoriale respective, cu respectarea însă întocmai a dispoziţiilor legale atunci când buna funcţionare a regiei respective presupune efectuarea de achiziţii publice, aceste din urmă operaţiuni fiind însă supuse controlului de legalitate din partea instanţelor abilitate ale statului, bugetele locale având statut juridic identic cu cel consolidat de stat.
