Exceptie de nelegalitate. Respingere sesizare ca inadmisibila. RestituiriGrăniţuire


Prin Încheierea pronuntata de Judecatoria Tulcea la data de 10.12.2009 a fost sesizat Tribunalul Tulcea – ca instanta de administrativ cu judecarea exceptiei de nelegalitate a Ordinului nr.110 din 21.03.2008 emis de Prefectul Judetului Tulcea – exceptie invocata de reclamanta B.(I)M. în contradictoriu cu pârâta M.A. în cauza având ca obiect granituire ce face obiectul dosarului nr.6206/327/2009 al Judecatoriei Tulcea, dispunându-se totodata suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea exceptiei de nelegalitate.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.223/88/2010.

Pârâta M.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibila a exceptiei de nelegalitate formulata de reclamanta, sustinând ca exceptia este inadmisibila întrucât acest ordin al prefectului are ca obiect atribuirea unei suprafete de teren, în temeiul Legii nr.18/1991, iar conform art.4410-11 din Legea nr.169/1997, nu instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze cererea prin care se contesta, inclusiv sub aspectul întinderii dreptului stabilit, valabilitatea unui titlu emis în aplicarea Legii nr.18/1991.

A sustinut pârâta ca, întrucât reclamanta a utilizat actiunea în revendicare, actiune aflata pe rolul Judecatoriei Tulcea, stabilirea întinderii dreptului de proprietate al reclamantei si, implicit, a limitelor valabilitatii dreptului pârâtei M.A. urmeaza a se face în cadrul actiunii principale promovate prin compararea titlurilor de proprietate.

Pe fond, s-a aratat de catre pârâta ca dreptul sau de proprietate a fost în mod corect stabilit, Ordinul prefectului fiind legal si temeinic.

Prin Sentinta civila nr.223/88/2010 Tribunalul Tulcea a admis exceptia inadmisibilitatii si, în temeiul art.4410 din Legea nr.169/1997, raportat la art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, a respins sesizarea având ca obiect exceptie de nelegalitate ca inadmisibila.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul, analizând exceptia de nelegalitate sub aspectul admisibilitatii acesteia, a retinut ca reclamanta B.M. a invocat exceptia de nelegalitate cu privire la Ordinul Prefectului judetului Tulcea nr.110/21.03.2008 privind atribuirea suprafetei de 477,15 mp în proprietatea numitilor M.A., M.C., M.L. si E.E.

S-a mai retinut ca actul atacat a fost emis în temeiul prev. art. 36 alin.2 si 4 din Legea nr.18/1991 republicata privind fondul funciar. Ori, potrivit disp. art.44 indice 10 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr.18/1991, persoana care se considera vatamata în drepturile sale prin Ordinul Prefectului, pretinzând ca are deja un titlu de proprietate, nu poate folosi decât actiunea de drept comun (petitorie sau posesorie), în special revendicarea, îndreptata împotriva acestui ordin.

Apreciind ca Ordinul Prefectului nu poate fi atacat în aceasta procedura speciala, ci pe calea dreptului comun, în raport de dispozitiile mai sus mentionate, instanta de fond a admis exceptia de inadmisibilitate invocata de pârâta si a respins sesizarea în legatura cu exceptia de nelegalitate a Ordinului prefectului judetului Tulcea ca inadmisibila.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamanta B.(I)M., care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala.

A sustinut recurenta ca, desi se invoca art.36 alin.2 si 4 din Legea nr.18/1991, în realitate, constituirea dreptului de proprietate nu a avut în vedere dispozitiile acestui articol, respectiv terenul atribuit pentru construirea unei case, deoarece pe acest teren nu se afla construita nicio casa.

Se arata ca, în conformitate cu art.54 din Legea nr.18/1991, împotriva ordinului prefectului prin care s-a refuzat atribuirea terenului în conditiile art.36, se poate face plângere în conformitate cu art.53 din Legea nr.18/1991. Tertii fraudati printr-un act administrativ nu au deschisa o astfel de actiune, ei putând sa se adreseze numai în conformitate cu dispozitiile legii ce reglementeaza contenciosul administrativ, pe cele doua cai, prin plângere sau pe calea exceptiei de nelegalitate, asa cum a procedat reclamanta.

În opinia recurentei, instanta de contencios trebuia sa judece exceptia de nelegalitate în conformitate cu dispozitiile Legii nr.554/2004.

Intimata pârâta, prin aparator, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând apararile formulate în fata primei instante.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare.

Astfel, reclamanta a invocat exceptia de nelegalitate a Ordinului Prefectului judetului Tulcea nr.110/21.03.2008 privind atribuirea suprafetei de 477,15 mp în proprietatea numitilor M.A., M.C., M.L. si E.E.

Potrivit art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991, „Atribuirea în proprietate a terenurilor prevazute de alin.2 – 5 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.”

De asemenea, potrivit art.54 din Legea nr.18/1991, „(1) Dispozitiile art.53 alin.1 se aplica si în cazul în care plângerea este îndreptata împotriva ordinului prefectului sau oricarui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în conditiile prevazute în cap. III.

(2) Dispozitiile art.53 alin.2 ramân aplicabile.”, iar art.53 stabileste ca „(1) Hotarârile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse în cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesati prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotarârii comisiei judetene se poate face plângere la judecatoria în a carei raza teritoriala este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Totodata, art.III din Legea nr.169/1997 stabileste ca actele emise cu încalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic.

Prin urmare, atât plângerile îndreptate împotriva refuzului de atribuire a terenului în temeiul Legii nr.18/1991, cât si actiunile ce vizeaza constatarea nulitatii actelor emise în temeiul acestei legi, cu încalcarea dispozitiilor legale, sunt calificate de legiuitor ca fiind actiuni civile, fiind date în competenta instantei de drept comun de drept civil, care este judecatoria.

Chiar daca ordinul în discutie este emis de o autoritate administrativa – Prefectul judetului Tulcea – el nu intra sub incidenta Legii nr.554/2004, deoarece, în temeiul art.5 alin.2 din aceasta lege, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.”

Ori, daca partea nu are la dispozitie calea actiunii directe în contenciosul administrativ, atunci ea nu poate sa supuna actul respectiv controlului de legalitate al aceleiasi instante nici pe calea exceptiei de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, urmeaza a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.