Executare silita. Prescriptie extinctiva. Neretroactivitatea legii. Executarea silită


OUG nr. 51/1998, art. 13 alin. 5

Constitutia României, art. 15,

Codul civil, art. 1

Termenul de 7 ani prevazut de dispozitiile art. 13 alin. 5 din OUG nr. 51/1998, acesta nu se poate aplica unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii speciale, deoarece legea nu retroactiveaza potrivit principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 din Constitutia României si regasit si în dispozitiile art. 1 din Codul Civil.

(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala

Sentinta comerciala nr.18/8.02.2010)

Prin cererea înregistrata la data de 02.07.2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala sub nr. 6105/2/2009, petenta T M a formulat contestatie la împotriva executarii silite declansate de intimata AVAS, cu privire la creanta rezultând din contractul de cesiune de creanta nr. 72471/2.12.2009 si a actului aditional din 16.12.1999, executare silita pornita împotriva sa în calitate de garant, de care aceasta a aflat la data de 17.06.2009, prin care solicita anularea formelor de executare si încetarea executarii silite.

În motivarea contestatiei se arata ca la data de 20.06.2007, contestatoarea a achizitionat un apartament cu trei camere situat în Piatra Neamt, Str. Aleea Tiparului nr. 5, Bl. B 3, sc. A, ap. 1, jud. Neamt, pentru achitarea caruia a încheiat cu BRD-GSG S.A., Sucursala Piatra Neamt, un contract de credit bancar, constituind în acest sens în favoarea bancii, ipoteca de gradul I asupra imobilului. Contestatoarea arata ca în acest apartament locuieste sporadic fiica sa, care se ocupa de platile privind întretinerea imobilului, deoarece contestatoarea se afla în Italia, unde are un loc de stabil, în România venind doar în concediu, de regula în luna august.

La data de 17.06.2009 a aflat de la fiica sa de procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 488/15.06.2009, fiindu-i înmânat de presedintele Asociatiei de Proprietari. Nu a primit nici o adresa de comunicare a titlului executoriu si nici nu are cunostinta despre preluarea de catre AVAS a creantei pe care Banca Agricola o avea asupra SC E S.A. Contestatoarea arata ca nu îsi aminteste sa fi semnat vreun contract de credit cu Banca Agricola, iar societatea a fost a sotului sau de care este divortata de 11 ani, societatea fiind în prezent dizolvata ca urmare a intrarii în faliment.

În sustinerea contestatiei, se mai arata ca executarea silita este ilegala deoarece a intervenit prescriptia extinctiva a dreptului de a cere executarea silita. Chiar daca am avea în vedere termenul de prescriptie de 7 ani, prevazut de OUG nr. 51/1998, deoarece creanta a fost preluata de AVAS în decembrie 1999, termenul împlinindu-se în 2006. Nici anterior anului 1999, nici ulterior nu a fost începuta vreo executare silita împotriva sa si nu s-a efectuat vreun act de executare silita împotriva sa.

De asemenea, contestatoarea precizeaza ca executarea silita încalca si dispozitiile OUG nr. 51/1998, deoarece debitorului trebuie sa i se acorde un termen de 5 zile dupa primirea titlurilor executorii (conform art. 58 din OUG nr. 51/1998). Întrucât contestatoarea locuia în Italia, nu a avut posibilitatea de a efectua obiectiuni sau observatii cu privire la aplicarea sechestrului. Semnatura sa nu se regaseste nici pe confirmarea de primire a titlurilor executorii nici pe adresa de comunicare din partea AVAS.

Fata de aceasta situatie, contestatoarea apreciaza ca s-au încalcat dispozitiile art. 52 alin.2, art. 63 lit. e, e si h din OUG nr. 51/1998, în conditiile necomunicarii titlurilor executorii fiind practic blocat accesul sau liber la justitie.

În fine, întrucât apartamentul s-a achizitionat cu credit de la BRD- Sucursala Piatra Neamt, acesta este grevat de un drept de ipoteca în favoarea acestei banci, fiind notate interdictii privind înstrainarea, grevarea, dezmembrarea, demolarea etc, ceea ce conduce la concluzia ca nu se putea institui sechestru.

În dovedirea contestatiei, s-au depus înscrisuri.

La data de 20.07.2009, a fost înregistrata la dosar întâmpinarea formulata de intimata AVAS prin care aceasta a invocat pe de o parte exceptia prematuritatii contestatiei (în raport cu existenta contestatiei pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt), iar pe fond s-a solicitat respingerea acesteia.

În aparare, AVAS sustine ca nu s-a împlinit termenul de prescriptie deoarece dupa declansarea procedurii falimentului împotriva debitorului principal societatea comerciala E S.A., au fost suspendate toate termenele de prescriptie (conform art. 35 si art. 36 din Legea nr. 64/1995 republicata), termenul începând sa curga doar dupa 30 de zile de la închiderea procedurii. Cum societatea s-a aflat în procedura falimentului în perioada 1999-2006, în aceasta perioada nu a curs termenul de prescriptie.

Referitor la necomunicarea titlurilor, intimata sustine ca aceasta a procedat la comunicarea acestora prin afisare, deoarece fusesera comunicate initial la domiciliul cu care figura în Evidenta Persoanelor de la Inspectoratul National, în februarie 2009.

Aceeasi contestatie a fost introdusa si pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt, fiind înregistrata sub nr. 4366/279/2009, care prin sentinta civila nr. 3263/04.08.2009 a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în temeiul art. 45 din OUG nr. 51/1998, în favoarea Curtii de Apel Bucuresti – Sectia Comerciala.

Cauza a fost înregistrata dupa declinare, sub nr. 8169/2/2009 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala.

La termenul de judecata din 16.11.2009, Curtea a dispus conexarea celor doua cauze, constatând ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 164 din C.pr. civ., respectiv acestea au acelasi obiect, aceeasi cauza si se poarta între aceleasi parti.

La termenul de judecata din 08.02.2010, intimata a invocat, alaturi de exceptia prematuritatii contestatiei si exceptia tardivitatii acesteia, Curtea dispunând respingerea ambelor exceptii conform considerentelor retinute în practica.

Analizând contestatiile la executare (ce principala si cea conexa), prin prisma sustinerilor contestatoarei, a probelor administrate în cauza, a dispozitiilor generale în materie de executare silita si a dispozitiilor speciale cuprinse în OUG nr. 51/1998, Curtea apreciaza ca acestea sunt întemeiate si urmeaza a fi admise pentru urmatoarele considerente:

În ce priveste sustinerea petentei referitoare la prescriptia dreptului de a cere executarea silita, Curtea constata ca aceasta este întemeiata, pentru urmatoarele considerente:

În primul rând, Curtea retine ca dreptul de creanta cu privire la care s-a declansat executarea silita este nascut din contractul de credit bancar nr. 346/28.03.1996 încheiat între B A S.A. S N (în calitate de împrumutator) si SC E S.A., în calitate de împrumutat (filele 54- 60) credit pe termen mediu si lung si contractul de credit nr. 345/28.12.1995 încheiat între acelasi parti (filele 61- 66) privind un credit pe termen scurt. Ambele contracte de credit cuprind ca data finala a scadentei ratelor din credit 25.03.1999 si respectiv 25.12.1996 (asa cum rezulta din fiecare din graficele de rambursare întocmite pentru fiecare contract – fila 59 si fila 70). Chiar si dupa încheierea actului aditional la cele doua contracte (din 26.03.1998) – filele 67-69, datele scadente pentru restituirea creditului se situeaza în cursul anului 1999.

Cum dreptul de creanta se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune (adica de la data ultimei scadenta a fiecarei obligatii de plata a fiecarei rate), conform art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, rezulta ca acesta s-a prescris cel mai târziu în luna decembrie 2002. De asemenea, potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii acestui drept (având în vedere faptul ca reglementarea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita în Codul de procedura civila a intrat în vigoare la data de 2.05.2001). Or, în cauza, invocându-se caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit si al contractului de ipoteca, rezulta ca data de la care se calculeaza termenul de prescriptie este aceeasi evocata mai sus.

Împrejurarea ca în anul 1999 a avut loc cesiunea de creanta între creditoarea B A si AVAS cu privire si la aceste contracte de credit nu schimba cu nimic efectele prescriptiei extinctive, deoarece creanta cesionata este transmisa de la cedent catre cesionar în starea în care aceasta se afla la momentul intervenirii cesiunii (conform art. 1391 si urm. din C. civil).

În ce priveste termenul de 7 ani prevazut de dispozitiile art. 13 alin. 5 din OUG nr. 51/1998, consideram ca acesta nu se poate aplica unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii speciale, deoarece aceasta nu retroactiveaza potrivit principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 din Constitutia României si regasit si în dispozitiile art. 1 din Codul Civil.

Mai mult, asa cum sustine si contestatoarea, executarea sa silita nu putea fi declansata în conditiile în care nici cesiunea de creanta nu a fost notificata valabil debitoarei (conform art. 1393 din C. civil) si nici titlurile executorii constatatoare ale creantei nu au fost comunicate valabil. Asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar (filele 122- 132) contestatoarea locuieste în Italia înca de la data de 03.10.2005, astfel ca procedura de notificare a cesiunii de creanta, de comunicare a titlurilor executorii este viciata, fiind încalcate astfel chiar dispozitiile legii speciale ce au stat la baza declansarii procedurii de executare silita ( art. 58 si art. 60 din OUG nr. 51/1998).

Apararea intimatei în sensul ca termenul de prescriptie a fost suspendat în perioada 1999-2006, deoarece debitoarea principala, societatea comerciala E S.A. s-a aflat în procedura falimentului, este nefondata, întrucât consideram ca în raport cu debitoarea – contestatoare o atare suspendare a termenului de prescriptie nu a operat, deoarece acesteia nu îi poate fi opusa o procedura care nu o priveste, fiind straina de o atare procedura. Mai mult, ratiunea pentru care se suspenda orice termene de prescriptie si orice actiuni judiciare sau extrajudiciare (ce a existat în art. 35 si art. 36 din Legea nr. 64/1995) rezida în posibilitatea pentru creditor de a-si valorifica dreptul sau de creanta în cadrul procedurii falimentului.

Însa cu privire la debitorul garant, persoana fizica, nu exista nicio ratiune pentru care termenul de prescriptie cu privire la dreptul de a cere executarea silita sa se suspende în perioada în care debitorul principal se afla în procedura falimentului, mai ales în conditiile renuntarii acestuia la beneficiul de discutiune si de diviziune ( fila 77), creditorul putând proceda la executarea silita a acestuia în afara procedurii falimentului, deoarece nu exista nici un temei pentru alaturarea celor doua proceduri sau pentru includerea uneia în cealalta.

În ce priveste sustinerea contestatoarei cu privire la împrejurarea ca nu îsi aminteste sa fi semnat un contract de ipoteca, aceasta nu poate fi retinuta deoarece în cazul contestarii semnaturii aplicate pe un act autentic, aceasta ar fi trebuit sa declare expres ca solicita declansarea procedurii falsului, constatarile notarului facute prin propriile simturi (între care si semnarea actului în fata sa) facând dovada pâna la înscrierea în fals.

Având în vedere toate aceste considerente, precum si dispozitiile art. 399 si urmatoarele din C.pr.civ. , va admite contestatia la executare principala si contestatia la executare conexa si va anula formele de executare efectuate în baza contractului de cesiune de creanta nr. 72471/2.12.1999 si a actului aditional, între care si procesu-verbal de aplicare a sechestrului nr. 488/15.06.2009 ( E.R.).