Extrădare. Cerere formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii. Aplicarea în timp a Tratatului de extrădare dintre România şi S.U.A., semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.
Din raţiuni ce ţin de exigenţele art.22 din Legea nr.111/2008, conform căruia „prezentul tratat se aplică infracţiunilor săvârşite atât înainte, cât şi după data intrării sale în vigoare”, nu poate fi primită opinia apărării potrivit căreia, întrucât faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt săvârşite în perioada 2004-2007, iar mandatul de arestare şi Tratatul încheiat între România şi S.U.A. a fost emis, respectiv ratificat ulterior, Legea nr.111/2008 nu poate fi aplicată retroactiv.
– art.22 din legea nr.111/2008
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ, SENTINŢA NR. 3/F din 10.01.2012)
Prin adresa nr. 2660/II-5/2011 din 16.11.2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art.42 alin.1 din Legea nr.302/2004, republicată, cu cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane cu privire la cetăţeanul român S.B.G.
În cuprinsul sesizării, se arată că autorităţile judiciare americane au emis la data de 12.11.2010 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii – Hartford, Conneticut împotriva persoanei extrădabile un mandat de arestare pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite frauda bancară, conspiraţie pentru a comite frauda legată de dispozitive de acces (electronic), furt agravant de identitate, prevăzute de art. 1344, art. 1349, art. 1029 şi art. 1028A din Titlul 18 al Codului Statelor Unite.
La termenul din 16 noiembrie 2011, audiată fiind, persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu extrădarea şi totodată, s-a emis împotriva sa un mandat de arestare provizorie pe o durată de 29 de zile, respectiv până la data de 15 decembrie 2011.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 5 decembrie 2011 s-a înlocuit măsura arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea, apreciind că sunt suficiente date ce justifică presupunerea că nu se va sustrage cererii de extrădare, iar la data de 10 ianuarie 2012 au avut loc dezbaterile pe fond.
Cât priveşte depunerea prin serviciul registratură de către apărare a unor cereri după încheierea dezbaterilor( şi după ce aceasta a precizat expres că nu mai are alte cereri de formulat) se impune a fi făcute următoarele precizări:
Referitor la înscrisul de la fila 115 din dosar, chiar dacă în drept apărarea menţionează expres „ne întemeiem prezenta excepţie de neconstituţionalitate prin…”, Curtea constată că, în realitate, nu se formulează nicio critică de neconstituţionalitate, aserţiunile vizând tot neretroactivitatea dispoziţiilor Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
Curtea constată, de asemenea că nici cererile aflate la filele 116-117 ale dosarului nu mai pot face obiectul cenzurii sale după încheierea dezbaterilor pe fond din raţiuni ce ţin de exigenţele art. 304 Cod proc.pen.
Examinând actele dosarului în raport de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi de poziţia procesuală a persoanei extrădabile, Curtea constată reţine următoarele:
Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2011 emisă in dosarul nr. 2660/II/5/2011 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art.42 şi urm. din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în vederea soluţionării cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii împotriva acestuia.
Din actele dosarului rezultă că cererea de extrădare a fost formulată la data de 10.11.2011 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii – Hartford, Connecticut, pe motiv că persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la 12.11.2010 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii – Hartford, Connecticut pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru a comite fraudă bancară, conspiraţie pentru a comite fraudă legată de dispozitive de acces (electronic), furt agravant de identitate, prevăzute art.1344, art.1349, art.1029 şi art.1028 A din Titlul 18 al Codului Statelor Unite, fapte pentru care legislaţia statului solicitant prevede o pedeapsă maximă de 30 de ani închisoare.
Din documentele transmise de statul solicitant se reţine că, în fapt, între anii 2004 şi 2007 S.B.M., împreună cu alte persoane, au fost implicaţi în scheme de „phishing”, respectiv aceştia au trimis mesaje e-mail frauduloase care păreau să provină de la bănci şi de la alte companii legitime pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: nume, data de naştere, adrese, numere de cont de asigurare socială, numere de cârduri de credit sau debit şi numere de conturi bancare. Astfel, o persoană care accesa link-urile din mesajul de e-mail fraudulos era redirecţionată automat către unul sau mai multe site-uri de internet frauduloase care păreau, în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime. Ulterior, persoana extrădabilă împreună cu celelalte persoane foloseau aceste informaţii, obţinute în mod ilegal, în vederea obţinerii de bunuri şi servicii la care nu aveau dreptul.
Prin încheierea de şedinţă din data 16.11.2011 Curtea a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile S.B.M., pe o perioadă de 29 de zile, de la 17.11.2011 la 15.12.2011, inclusiv.
Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale cererii de extrădare formulate în prezenta cauză, cerute de tratat şi de legea internă relativă la procedura de extrădare, respectiv Legea 302/2004.
Astfel, infracţiunile pentru este sunt cercetat de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii – Hartford, Conneticut, respectiv conspiraţie pentru a comite frauda bancară, conspiraţie pentru a comite frauda legată de dispozitive de acces (electronic), furt agravant de identitate, prevăzute de art. 1344, art. 1349, art. 1029 şi art. 1028A din Titlul 18 al Codului Statelor Unite au corespondent în texte penale române, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin.2, art. 43 şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fapte ce incriminează infracţiuni contra confidenţialităţii şi identităţii datelor şi sistemelor informatice, precum şi infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 din Codul penal român; potrivit legislaţiei române faptele comise sunt pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani; de la 2 ani la 7 ani; de la 3 ani la 12 ani şi respectiv de la 3 luni la 3 ani.
De asemenea reţine că în cauză sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 24 şi art. 26 din Legea nr.302/2004 republicată şi respectiv art. 2 din Legea nr.111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii privind dubla incriminare a faptelor şi limitele pedepselor în legislaţia statelor implicate în procedură, precum şi ale art. 20 alin. 3 din Legea nr.302/2004 republicată în conformitate cu care cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate, precum şi prevederile art. 1 din Legea nr.111/2008, împrejurări în raport de care, în baza art. 52 alin. 3 din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 va admite cererea de extrădare privind pe numitul S.B.M.
Cât priveşte predarea, din copiile hotărârilor judecătoreşti depuse la dosar, se reţine că persoana extrădabilă S.B.M. are şi calitatea de inculpat în dosarul penal nr. 19789/215/2010, aflat în prezent în faza procesuală a recursului, pe rolul Curţii de Apel Craiova, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârşirea, în cursul anului 2000, a unei infracţiuni de înşelăciune, fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C.pen, împrejurare în raport de care se constată incidenţa dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, referitoare la amânarea predării.
Ca atare, în baza art. 58 alin.2 din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 va dispune amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române, cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004.
Curtea nu poate împărtăşi opinia apărării potrivit căreia, întrucât faptele pentru inculpatul este cercetat sunt săvârşite în perioada 2004-2007, iar mandatul de arestare şi Tratatul încheiat între România şi SUA au fost emis, respectiv ratificat ulterior, Legea nr. 111/2008 nu poate fi aplicată retroactiv, din raţiuni ce ţin de exigenţele art. 22 din Legea nr. 111 din 15 mai 2008, conform căruia „prezentul tratat se aplică infracţiunilor săvârşite atât înainte, cât şi după data intrării sale în vigoare.”
Cum în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune arestarea provizorie în vederea extrădării, în baza art. 43 alin. 6 cu referire la art. 58 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 va revocă măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi va dispune arestarea provizorie a numitului S.B.M. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.
Va constata că persoana extrădabilă a fost reţinută şi ulterior arestată provizoriu în vederea extrădării în perioada 16 noiembrie 2011-5 decembrie 2011.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod proc. pen.,
