Creditoarea D.G.F.P. Mures a formulat recurs împotriva hotarârii judecatorului sindic.
Analizând hotarârea atacata prin prisma motivelor invocate, prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul creditoarei este fondat din urmatoarele considerente:
Din analiza situatiei financiar-contabile a firmei debitoare depusa de lichidatorul judiciar SC C. C. SRL la fila 133 dosar fond vol.I, în ceea ce priveste clientii neîncasati, rezulta ca facturile sunt emise în anii 1995-1997-1998-1999 si majoritatea creantelor sunt prescrise, fiind totodata o suma de 1.034.660.308 lei.
În raportul final depus la fila 163 dosar fond vol. V, desi lichidatorul constata din nou ca în evidenta contabila figurau clienti neîncasati si ca nu au putut fi actionati, deoarece au intrat în prescriptie, precizeaza ca nu a constatat acte sau fapte care sa determine angajarea raspunderii potrivit prevederilor art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata.
În cererea de angajare a raspunderii administratorilor, creditoarea D.G.F.P. Mures invoca faptul ca nu s-a depus diligenta pentru recuperarea creantelor ajungându-se la prescrierea acestora, cu implicatii asupra bugetului de stat, însa judecatorul sindic nu a analizat acest aspect.
Împrejurarea ca lichidatorul nu a mai avut posibilitatea legala de a se îndrepta pentru recuperarea clientilor neîncasati, mai ales ca suma datorata s-a ridicat la 1.034.660.308 lei, nu este de natura, prin ea însasi, sa înlature responsabilitatea membrilor conducerii firmei care nu au facut demersurile de recuperare a creantelor, lasând sa opereze prescriptia.
Fostii administratori, care îndeplineau si functia de director tehnic si respectiv director adjunct, invoca în aparare aspecte legate de modalitatea în care au fost controlati de organele fiscale fara însa a face vreo referire la pasivitatea lor în a încasarea sumele datorate de clientii lor.
În procedura Legii nr. 64/1995, republicata, creantele bugetare nu sunt supuse verificarii si chiar daca blocarea conturilor a avut influenta negativa asupra activitatii firmei si neîncasarea creantelor, în suma considerabila, a determinat de încetarea plati, în masura sumelor nerecuperate.
Prejudiciul regasindu-se tocmai în suma constatata de lichidator, aceea de 1.034.660.308 lei, iar raportul de cauzalitate dintre fapta omisiva a administratorilor care au lasat sa curga împotriva intereselor patrimoniale ale firmei cursul prescriptieI, fie chiar si numai ca o conditie favorabila pentru realizarea efectului, respectiv intrarea în încetare de plati.
Judecatorul sindic, a ignorat creantele nerecuperate si prescriptia si pasivitatea membrilor organelor de conducere. Practic, prin nerecuperarea sumelor datorate de parteneri de afaceri bunurile societatii au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea carora a fost lasat sa curga termenul de prescriptie, fapta prin omisiune încadrându-se în cazul reglementat de art. 137 lit. a din Legea nr. 64/1995, .
În temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, coroborat cu art. 8 din Legea nr. 64/1995 va admite recursul, se va modifica hotarârea în sensul admiterii în parte cererii creditoarei D-G.F.P. Mures si se va dispune angajarea raspunderii personale a administratorilor C. A. si P. B., debitoarei, în solidar, pâna la concurenta sumei de 1.034.660.308 lei.
