SENTINŢA CIVILĂ NR. 937/21.11.2012 (fond funciar- repunere în termen)
Pe rol soluţionarea cauzei civile, având ca obiect „fond funciar – plângere la Legea nr. 18/1991”, plângere formulată de reclamantul NG împotriva pârâţilor: INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI C – COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C şi COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 07.11.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la 14.11.2012, apoi la 21.11.2012, când în urma deliberărilor a pronunţat următoarea sentinţă:
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:
Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 10.02.2011 şi înregistrată sub nr. 206/249, reclamantul NG – prin av. DG în contradictoriu cu pârâţii INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI C – COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 1073/20.12.201 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului C – Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, solicitând să se dispună:
1. admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 1073/20.12.201,în ce priveşte invalidarea propunerii Comisiei Locale Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor S, de validare a Anexei 29, în ce priveşte poziţia nr.5 – autor AP cu moştenitori SMN cu suprafaţa de 50 ha şi poziţia nr.6 – pentru autor GP, cu moştenitori SMN;
2. obligarea Comisiei Locale Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor S, la validarea a Anexei 29, în ce priveşte poziţia nr.5 – autor AP cu moştenitori SMN cu suprafaţa de 50 ha şi poziţia nr.6 – pentru autor GP, cu moştenitori SMN;
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este succesorul legal al mamei sale NSM, conform certificatului de moştenitor nr.38 din 17.09.2009, eliberat de BNP NA şi că aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren care au aparţinut autorilor săi ATP, AP şi GP, în temeiul dispoziţiilor Legii 18/1991 şi a depus toate dovezile necesare, conformându-se legii.
1.Nelegalitatea emiterii Hotărârii atacate pe numele defunctei SMN, având în vedere calitatea reclamantului de unic moştenitor legal al acesteia.
Prin sentinţa civilă nr.744/15.11.2010 a Judecătoriei Lehliu-Gară, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus obligarea pârâtei să emită hotărâre cu privire la propunerea făcută de către Comisiei Locale S, în sensul de a se înscrie autoarea sa SMN, în anexa 29 cu suprafaţa de 100 ha.
În executarea acestei obligaţii pârâta a emis hotărârea atacată pe numele SMN şi a comunicat-o tot pe numele acesteia, deşi cunoştea calitatea sa de unic moştenitor, potrivit certificatului de calitate nr.24.07.2009 emis de BNP NA.
2. Arată că deşi în calitate de moştenitor legal al defunctei SMN, întrunea toate condiţiile pentru ca pârâta să dispună restituirea în natură a terenurilor solicitate, în mod nejustificat şi nelegal acesta a refuzată soluţioneze în sensul validării cererii sale, sau autoarei sale.
Singurul pretext invocat este împrejurarea că nu s-a făcut dovada că pe vechiul amplasament al terenului revendicat în prezent există păşune şi se poate retroceda.
În realitate, având în vedere şi propunerea făcută de către Comisia Locală şi probatoriul ce urmează să îl administreze, susţinerea pârâtei este nejustificată, nici un impediment legal neexistând pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului revendicat.
Faţă de cele arătate, solicită admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.
Reclamantul nu şi-a întemeiat acţiunea în drept.
În susţinerea acţiunii reclamantul solicită probele cu înscrisuri, martori şi expertize.
Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Instituţia Prefectului – Judeţul C a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării arată că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul solicită anularea Hotărârii nr. 1073/20.12.2010 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar C şi obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar S să valideze Anexa 29 în ce priveşte poziţia nr. 5 – autor AP cu moştenitor SMN şi suprafaţa de 50 ha şi poziţia nr. 6 – autor GP.
Mai arată că prin Hotărârea nr. 1073/20.12.2010 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar C se invalidează propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar S de validare a Anexei 29, în ce priveşte poziţia nr. 5 – autor AP cu moştenitor SMN cu suprafaţa de 50 ha şi poziţia nr. 6 – pentru autor GP cu moştenitor SMN cu suprafaţa de 50 ha.
Pe fond, consideră temeinică şi legală Hotărârea nr. 1073/20.12.2010 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar C.
De asemenea mai arată că prin cererea nr. 17/24.08.2007 înregistrată la Primăria comunei S, SMN a solicitat în temeiul art. 3 alin 21 din Legea nr. 193/2007 reconstituirea suprafeţei de 150 ha teren arabil de la autorii AP şi GP.
Precizează că Legea nr. 193/19.06.2007 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 stipulează că: „Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se poate face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.”
Arată că în temeiul art. 3 alin 21 din Legea nr.1/2000, introdus prin Legea nr. 193/2007, pot depune cerere de reconstituire a dreptului de proprietate persoanelor care solicită diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, până la limita maximă de 100 de ha de proprietar deposedat, obiectul cererii constituindu-l vechile amplasamente pe care la momentul actual se află păşuni şi fâneţe.
Mai arată că reclamantul nu face dovada vechiului amplasament şi cu atât mai puţin a faptului că pe acest amplasament se află păşuni şi fâneţe, fapt pentru care apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 193/2007.
Faţă de aceste motive, solicită să se respingă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului NG.
În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115-118 C.pr.civ.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conf. disp. art. 242 al. 2 C. proc. civ.
Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 1303/25.02.2011 Comisia Judeţeană C a înaintat actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 1073/20.12.2010, respectiv: Hotărârea nr. 1073/20.12.2010; adresa nr. 9221/30.11.2010 emisă de Instituţia Prefectului – Judeţul C către Comisia Judeţeană de Fond Funciar C; adresa nr. 9221/20.12.2010 emisă de Instituţia Prefectului – Judeţul C către Comisia Locală de Fond Funciar S; adresa nr. 4253/13.10.2009 emisă de Comisia Locală S către Instituţia Prefectului – Judeţul C; adresa nr. 5866/08.09.2008 emisă de Instituţia Prefectului – Judeţul C către Comisia Locală de Fond Funciar S; adresa nr. 2445/21.08.2008 emisă de Primăria S către Comisia Judeţeană de Fond Funciar C; adresa nr. 5866/04.08.2008 emisă de Comisia Judeţeană de Fond Funciar C către Comisia Locală de Fond Funciar S; adresa nr. 1902/13.06.2008 emisă de Primăria S către Comisia Judeţeană de Fond Funciar C; centralizator anexe la Legea 247/2005; tabel nominal (anexa 29) cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă, precum şi la regiile autonome cu profil agricol sau la societăţile naţionale cu profil agricol, cărora li se restituie suprafeţele de teren agricol potrivit art. 10 din Legea nr.1/2000, cu modificările şi completările ulterioare; cererea reclamantului înregistrată la Primăria comunei S sub nr. 17/24.08.2007; tabel cu gospodarii care iau sau dau terenuri pentru muncă; extras din arhivele statului; proces verbal întocmit de Direcţia Gospodăriilor Agricole de Stat; formular pentru evaluarea şi inventarierea patrimoniului; certificatul de moştenitor nr.483/14.11.1969 emis de pe urma defunctei TA; Aviz nr.205/12.08.1946 emis de Comisia Centrală de Reformă Agrară; arborele genealogic – familia P; tabele inventar avere; procură specială; încheierea nr.58 din 09.03.2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
În cauză s-au administrat probele cu: înscrisuri, martori şi expertiză topo.
Fiind audiată martora BE, propusă de reclamant, a declarat că a cunoscut-o pe SMN, că autorii acesteia au deţinut teren pe raza localităţii S, că nu ştie zona efectivă în care era amplasat terenul, ştie doar că era amplasat în S şi nu ştie sigur ce fel de categorie de teren era, arabil sau altceva, dar crede că arabil.
Reclamatul a depus la dosarul cauzei copie de pe planul Moşiei PP aparţinând lui GP, AP şi AT.
În cauză s-a efectuat o expertiză topo de către expert MC, în urma căreia a fost identificată o parte din vechiul amplasament al celor două suprafeţe de teren solicitate de reclamant, ca fiind în T 60, P 307/1, suprafaţa rezultată din măsurători fiind de 81,6308 ha (formându-se 2 loturi), conform planului de situaţie anexat.
În acelaşi raport s-a menţionat faptul că pe vechiul amplasament al suprafeţelor de teren solicitate de reclamant categoria de folosinţă actuală este de teren arabil extravilan.
Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 3164/02.11.2012 Primăria com. S a comunicat faptul că pe vechiul amplasament al terenului solicitat a existat păşune (în anul 1948), dar, între timp, a fost modificată categoria de folosinţă din păşune în arabil extravilan şi din intravilan în arabil extravilan de către regimul comunist, în perioada anilor 1970 – 1975, precum şi în anul 1985, când prin Decretul 290, suprafaţa de 125 ha păşuni a fost transformată în terenuri arabile.
Din aceeaşi adresă mai rezultă că, în prezent, aceste terenuri au destinaţia de teren arabil extravilan şi au fost reconstituite foştilor proprietari.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Soţii GP şi MP au avut 3 copii, respectiv pe GP, pe AP şi pe AP (căsătorită T), iar aceştia au deţinut teren pe raza com. S, după cu urmează: GP – 175 ha, din care 125 ha expropriate prin reforma agrară din anul 1945, rezerva de 50 de ha fiind expropriată în anul 1949; AP – 180 ha, din care 130 ha expropriate prin reforma agrară din anul 1945, rezerva de 50 de ha fiind expropriată în anul 1949, potrivit situaţiei gospodăriilor (fila 27 din dosar), procesului – verbal întocmit de Direcţia Gospodăriilor Agricole de Stat în anul 1949 (fila 30 din dosar).
G şi AP au avut-o ca moştenitoare pe sora acestora – AT, care a decedat la data de 09.05.1968, având-o ca unică moştenitoare pe NM – S, potrivit certificatului de moştenitor nr. 483/1969 aflat la filele 35 şi 36 din dosar).
După intrarea în vigoare a Legii nr. 193/2007, în termen legal, prin cererea înregistrată la Primăria com. S sub nr. 17/24.08.2007, numita NM – S a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 150 ha teren arabil de pe urma autorilor săi PA şi PG.
Soluţionând cererea, pârâta Comisia Locală S a propus înscrierea numitei S – MN în Anexa 29 întocmită conform HG nr. 890/2005, la poziţia 5 cu 50,00 ha de la autor AP şi la poziţia 6 cu 50,00 ha de la autor GP, propunere înaintată spre validare Comisiei Judeţene C cu adresa nr. 1902/13.06.2008 şi înregistrată la Instituţia Prefectului – Jud. C sub nr. 5866/04.08.2008.
Prin Hotărârea nr. 1073/20.12.2010 Comisia Judeţeană C a invalidat propunerea Comisiei Locale S de validare a Anexei 29 în ceea ce priveşte poziţia nr. 5 pentru autor AP şi poziţia nr. 6 pentru autor GP, ca fiind neîntemeiată.
În termen legal reclamantul a formulat plângere împotriva acesteia din urmă.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, terenul a fost solicitat de autoarea reclamantului în baza dispoziţiilor Legii nr. 193/2007, lege prin care, la articolul 3 din Legea 1/2000, s-a introdus alineatul 21, potrivit căruia “Pentru terenurile proprietarilor deposedaţi, persoane fizice, pe care se află păşuni şi fâneţe, reconstituirea se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.”, iar pentru formularea cererii de reconstituire s-a prevăzut un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii, potrivit art. II.
Din analiza acestor dispoziţii rezultă că termenul de 60 de zile pentru formularea cererii vizează numai terenurile pe care se află păşuni şi fâneţe şi numai pentru diferenţa dintre suprafaţa de 50 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin acte normative speciale.
Condiţia ca pe terenul solicitat în baza acestei legi să existe fâneţe şi păşuni trebuie îndeplinită la momentul reconstituirii dreptului de proprietate şi nu la momentul înscrierii terenului în fosta CAP sau al preluării prin acte normative speciale.
Motivul pentru care Comisia Judeţeană C a invalidat propunerea Comisiei Locale S a fost acela că nu se face dovada că pe vechiul amplasament al terenului revendicat, în prezent există păşune şi se poate revendica.
Într-adevăr, aşa cum s-a menţionat mai sus, vechiul amplasament al terenului a fost identificat urmare a expertizei topo efectuate în cauză, stabilindu-se că acesta are în prezent categoria de teren arabil extravilan.
Prin urmare, în speţă nu este îndeplinită condiţia prevăzută de lege ca la momentul formulării cererii/reconstituirii pe terenul solicitat să se afle păşuni sau fâneţe.
Reclamantul este în eroare în ce priveşte acest aspect, căci categoria de păşune/fâneţe a terenului nu trebuia să existe la momentul preluării abuzive a terenului (cum a menţionat în notele scrise), ci la momentul formulării cererii/reconstituirii dreptului, or, în speţă, la momentul de faţă terenul de pe vechiul amplasament are categoria de teren arabil extravilan.
Având în vedere aspectele reţinute mai sus, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite dispoziţiile Legii 193/2007.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa constată că Hotărârea nr. 1073/20.12.2010 emisă de pârâta Comisia Judeţeană C este legală şi temeinică, motiv pentru care, având în vedere şi prevederile art. 64 din Legea nr. 18/1991, apreciază neîntemeiată plângerea reclamantului, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎM NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamantul NG în contradictoriu cu pârâţii INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI C – COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.11.2012.
