FUNCŢIONAR PUBLIC. COMPETENŢĂ DE SOLUŢIONARE A
CONTESTAŢIEI FORMULATE ÎMPOTRIVA DECIZIEI PRIN
CARE S-A SCHIMBAT LOCUL DE MUNCĂ.
Legea nr.188/1999 prin care se reglementează
Statutul funcţionarilor publici conţine norme de competenţă
materială cu caracter special în raport cu cele din Codul
muncii
(Decizia nr.37/R-C din 24.01.2005)
Prin acţiunea formulată reclamantul M.D. a chemat în judecată pe
pârâţii D.G.F.P. Argeş şi Comisariatul General al G.F. Argeş pentru a se
dispune anularea deciziei prin care i-a fost schimbat locul de muncă şi
reintegrarea pe funcţia deţinută anterior.
Prin sentinţa nr.193/C-A/2004, Tribunalul Argeş a respins
contestaţia, hotărâre împotriva căreia a declarat recurs reclamantul, cale de
atac soluţionată de Curtea de Apel Piteşti nr.37/R-C/2005, în sensul admiterii
ei, casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare
completului specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul
Tribunalului Argeş.
Pentru a hotărî astfel curtea a reţinut că, instanţa de drept comun
în materia conflictelor de muncă este în primă instanţă, potrivit art.2 pct.1
lit.b’ din Codul de procedură civilă, tribunalul prin completele specializate.
Legea nr.188/1999, derogă de la dreptul comun şi în materie de
competenţă, prevăzând anumite categorii de litigii dintre funcţionarii publici
şi autorităţi, care sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ.
Astfel, sunt conflictele având ca obiect contestarea sancţiunii disciplinare
(art.68) a dispoziţiei de imputare (art.73 alin.2), ori a celei de încetare a
raportului de serviciu (art.89).
Aşadar, competenţa instanţei de contencios administrativ este
stabilită numai în raport cu anumite categorii de litigii expres menţionate în
dispoziţiile legii speciale şi, întrucât interpretarea lor trebuie să fie de strictă
aplicare, toate celelalte conflicte de muncă revin spre soluţionare instanţei de
drept comun.
Cum Legea privind Statutul funcţionarilor publici nu a stabilit o
competenţă specială pentru litigiile având ca obiect anularea deciziei de
schimbare a locului de muncă, în baza prevederilor procedurale precizate şi
cele ale Codului muncii (art.284 alin.1) la care, de altfel, Legea nr.188/1999
trimite în completarea sa, s-a apreciat că soluţionarea cauzei s-a făcut cu
încălcarea normelor materiale de competenţă.
