Funcţionar public – poliţist local. Refuzul de acordare a majorării salariale cu un procent de 7,5% corespunzător a trei  clase de salarizare succesive prevăzut de  anexa nr. 1 lit. d punctul 3 a Legii nr. 284/2010 este justificat.


               Aplicabilitate art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. II din O.U.G. nr. 80/2010 aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011 şi art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012.

               Asupra recursului de faţă:
   Prin sentinţa civilă nr. 735/12.06.2014 Tribunalul Covasna a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.L., G.A., J.S.A., V.I., T.C., M.G., O.L., O.C., I.A., T.D., V.F., V.G., G.M., A.C., S.N.M., F.S., B.R.E., I.S., S.A., S.A., V.A., A.G., K.K., A.G., K.B., B.I., H.I., P.C.I.E., G.D.C., D.C.A., N.A., S.G., B.S., C.I.C., O.A.D., M.T., B.T. indicaţi în tabelul depus la fila 6 dosar (care face parte integrantă din prezenta hotărâre) împotriva pârâtei Poliţia Locală S.G. şi Municipiul S.G. prin Primar.
A obligat pârâţii să acorde fiecăruia dintre reclamanţi o majorare a salariului de bază cu un procent de 7,5% corespunzător a 3 clase de salarizare succesivă pentru perioada 1.01.2011-30.04.2013.
A obligat pârâta Poliţia Locală S.G. la plata către reclamanţi a sumei de 3.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii pârâtul Municipiul S.G. prin primar, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 483 din Noul Cod de procedură civilă, a promovat recurs înlăuntrul termenului stabilit prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, cerând modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii introductive, întemeindu-şi calea de atac pe incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. 1 punct 8 din Noul Cod de procedură civilă.
          Se susţine că salariul de bază al poliţiştilor comunitari se majorează cu până la 3 clase de salarizare succesive, conform prevederilor Legii nr. 284/2010, anexa nr. 1 lit. d punctul 3 din Note, fără a depăşi majorarea totală a salariului brut, care nu poate fi mai mare de 15%, conform art. 16 din Legea nr. 285/2010. Începând cu data de 01.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010, conform prevederilor căreia, pentru anul 2010 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. În anul 2012 cuantumul brut al salariilor de bază s-a menţinut la acelaşi nivel cu cel acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012 cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut s-au menţinut la acelaşi nivel cu cele acordate personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii.
        Împotriva aceleiaşi soluţii a declarat recurs şi Poliţia Locală S.G., punând prin apărătorul ales concluzii privitoare la casarea în tot a sentinţei atacate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, cercetând cuprinsul probatoriului existent la dosar, reţine următoarele aspecte:
Intimaţii – reclamanţi sunt funcţionari publici încadraţi în funcţia de poliţişti comunitari în cadrul Poliţiei Comunitare S.G., iar instituţia pârâtă Poliţia Locală S.G. face parte din categoria instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care, la punctului 3 din Notele la Anexa nr. 1 capitolul 1 lit. A/d a Legii nr. 284/2010 stabilea că „pentru compensarea activităţii specifice salariul de bază al poliţiştilor comunitari se majorează cu până la 3 clase de salarizare succesive, prin act administrativ al ordonatorului de credite”. Acesta este, de altfel, temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, analizat şi de prima instanţă.
Însă, prima instanţă nu a avut în vedere faptul că, prin art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a  stipulat că „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”
Prin urmare, faţă de această normă, în anul 2011 nu a fost aplicată valoarea de referinţă şi nici coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea nr. 284/2010 prevăzuţi de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul personalului plătit din fondurile publice fiind determinat prin raportare la cuantumul acestuia la nivelul octombrie 2010.
Implicit, nici normele invocate de către intimaţii reclamanţi nu puteau fi aplicate, deoarece acestea sunt subsidiare determinării valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele pentru categoria din care fac parte şi, prin urmare, nu există o bază legală pentru acordarea drepturilor solicitate în anul 2011.
Curtea mai reţine că, pentru anul 2012 sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2010 aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, care la art. II stabileşte „pentru anul 2012 s-a aprobat instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
– art. 1 alin. 1 şi 2: În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.
Faţă de aceste dispoziţii rezultă că nici în anul 2012 nu a fost aplicată valoarea de referinţă şi nici coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul personalului plătit din fondurile publice fiind determinat prin raportare la cuantumul acestuia la nivelul decembrie 2011.
Prin urmare, în mod corespunzător celor reţinute anterior, dispoziţiile punctului 3 din Notele la Anexa nr. 1 capitolul 1 lit. A/d a Legii nr. 284/2010 Legii nr. 284/2010, invocate în susţinerea acţiunii, nu puteau fi aplicate, deoarece acestea sunt subsidiare stabilirii salariului prin raportare la valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în lege. Or, în anul 2012 nu a fost aplicată valoarea de referinţă şi nici coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea nr. 284/2010 şi, prin urmare, nu există o bază legală pentru acordarea drepturilor solicitate în anul 2011.
Curtea constată că, în anul 2012, prin O.U.G. nr. 19/2012 „cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012”. Aceste norme nu aduc nici o modificare a celor reţinute anterior, deoarece majorarea salarială acordată s-a raportat tot la nivelul salarial aferent lunii anterioare celei la care s-a acordat majorare, iar nu la valoarea de referinţă şi nici coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În perioada 01.01.2013-30.04.2013, invocată de intimaţii reclamanţi în cererea de chemare în judecată, ce determină limitele învestirii instanţei, sunt incidente dispoziţiile O.U.G.  nr. 84/2012 pentru stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar pe anul 2013, care, la art. 1 a stabilit că „se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că nici pentru această perioadă nu a fost aplicată valoarea de referinţă şi nici coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, astfel că nici dispoziţiile punctului 3 din Notele la Anexa nr. 1 capitolul 1 lit. A/d a Legii nr. 284/2010, invocate în susţinerea acţiunii nu pot fi aplicate.
Faţă de considerentele sus expuse, Curtea, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 496 din Noul Cod de procedură civilă va admite recursurile deduse judecăţii şi, casând în tot sentinţa recurată, în rejudecare, va respinge ca nefondată acţiunea introductivă.