Prin sentinţa civilă nr. 927/CA/10.03.2014, Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a respins excepția prematurităţii, invocată de pârâtă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. „V” S.R.L. O. în contradictoriu cu pârâta R.A.T. B.; a anulat în parte actul nr. 5743/04.10.2013 emis de pârâtă în sensul că suma de executat din cea menţionată în scrisoarea de garanţie nr. 0098991/29.07.2013 este de 36.064 lei; a anulat, ca netimbrat, petitul referitor la suspendarea executării actului nr.5743/04.10.2013.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta R.A.T. B., prin care a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanţa a dat o greşită interpretare normelor aplicabile, apreciind în mod eronat că prejudiciul care trebuie acoperit prin reţinerea garanţiei de participare este egal cu diferenţa pe care regia a trebuit să o achite în plus prin încheierea contractului cu participantul clasat pe locul 2, fără a avea în vedere că nu se specifică în reglementarea legală că această garanţie se reţine proporţional cu existenţa unui aşa-zis prejudiciu şi că, de fapt, nicăieri legiuitorul nu vorbeşte despre existenţa unui prejudiciu, precizând doar că ofertantul pierde suma constituită, nu în parte sau în funcţie de cuantumul prejudiciului, o astfel de prevedere existând doar în cazul garanţiei de bună-execuţie, cele două tipuri de garanţii fiind de naturi diferite, astfel încât nu se pot aplica prin analogie dispoziţiile normative care privesc garanţia de bună execuţie în cazul garanţiei de participare.
Recursul a fost timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru (fila 10).
Intimata-pârâtă S.C. „V” S.R.L. O. a formulat întâmpinare (filele 18-20), prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate, întrucât contrar susţinerilor recurentei, nu a încălcat cu bună ştiinţă sau cu rea credinţă, obligaţiile, instanţa de fond apreciind în mod corect şi legal că rolul garanţiei de participare este acela de a acoperi prejudiciul pe care participantul îl produce prin atitudinea sa, motivele pentru care a refuzat încheierea contractului de achiziţie publică fiind obiective şi vizând inclusiv existenţa pe rolul instanţelor a mai multor litigii având ca obiect pretenţii băneşti rezultate din neonorarea la timp de către recurenta-pârâtă a plăţii unor facturi.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentinţa atacată, faţă de motivele invocate, Curtea reţine următoarele:
Recurenta invocă greşita aplicare de către instanţa de fond a normelor de drept material incidente, prin admiterea în parte a cererii de chemare în judecată şi stabilirea sumei care poate fi reţinută din garanţia de participare în funcţie de prejudiciul efectiv produs, motiv de recurs care se încadrează în prevederile art.488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
În fapt, intimata-reclamantă a participat la procedura de licitaţie deschisă organizată de recurenta-pârâtă în vederea atribuirii contractului de furnizare motorină, fiind declarată câştigătoare în urma evaluării ofertelor, conform adresei nr. 4947/29.08.2013 (fila 7 dosar fond). Prin adresa nr. 329/05.09.2013 (fila 8 dosar fond), intimata-reclamantă a comunicat recurentei că înţelege să renunţe la încheierea contractului de achiziţie publică, având în vedere: evoluţia crescândă a preţului motorinei de piaţă comparativ cu preţul adjudecat; informaţii privind întârzieri de plată a facturilor, faţă de termenul stabilit, fapt care ar duce la un blocaj financiar faţă de cantitatea mare de produs ce urmează a fi livrată; evitarea situaţiei de a nu reuşi îndeplinirea în bune condiţii a contractului ce urmează a fi semnat.
Urmare a acestui refuz de semnare a contractului de achiziţie publică, prin scrisoarea nr. 5743/04.10.2013 (fila 5 dosar fond), recurenta-pârâtă a solicitat S.C. „C.A.R.” S.A., emitentă a scrisorii de garanţie, virarea în contul său a sumei de 135.240 lei, reprezentând garanţia de participare.
În drept, potrivit art. 431 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, „garanţia de participare se constituie de către ofertant în scopul de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului”, iar potrivit art.87 alin.(1) lit. ”c” din Hotărârea Guvernului nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, autoritatea contractantă are dreptul de a reţine garanţia pentru participare, ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită câştigătoare pierzând astfel suma constituită, atunci când acesta refuză să semneze contractul de achiziţie publică în perioada de valabilitate a ofertei.
Prin urmare, din reglementarea legală a situaţiei în care se află părţile rezultă în mod evident că dreptul recurentei-pârâte, în calitate de autoritate contractantă, de a reţine garanţia de participare, nu este condiţionat de dovedirea existenţei sau întinderii unui prejudiciu, ci numai de conduita necorespunzătoare a ofertantului, de a nu semna contractul de achiziţie publică în perioada de valabilitate.
Este firesc ca, atât timp cât, potrivit art. 204 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită câştigătoare, sub sancţiunea anulării procedurii, aceeaşi autoritate să aibă dreptul de a reţine garanţia de participare, drept sancţiunea pentru refuzul acestui ofertant de a încheia contractul în perioada de valabilitate a ofertei.
În cauză, prejudiciul suferit de autoritatea contractantă prin nesemnarea de către intimata-reclamantă a contractului nu poate fi evaluat doar prin raportare la diferenţa de preţ dintre oferta acestuia din urmă şi oferta participantului cu care a fost ulterior semnat contractul, ci şi prin raportare la întârzierea încheierii şi executării contractului, pricinuită prin conduita necorespunzătoare a intimatului-reclamant, consecinţa fiind că garanţia de participare trebuie reţinută în întregime.
Faţă de cele care preced, Curtea apreciază că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că garanţia de participare poate fi reţinută numai în cuantumul ce reprezintă diferenţa de preţ dintre oferta intimatei-reclamante şi oferta participantului cu care a fost ulterior semnat contractul, astfel că se impune, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, comb. cu art. 496 din Codul de procedură civilă, casarea în parte a sentinţei pronunţate de această instanţă, în ce priveşte admiterea în parte a cererii de chemare în judecată. Urmare a casării, rejudecând cererea de chemare în judecată, din aceleaşi considerente de mai sus, Curtea va respinge această cerere.
Va menţine dispoziţiile sentinţei atacate privind respingerea excepţiei prematurităţii şi anularea ca netimbrat a petitului referitor la suspendarea executării actului nr.5743/04.10.2013 emis de pârâtă.
În temeiul dispoziţiilor art. 316 comb. cu art. 298 şi art. 274 din Codul de procedură civilă, intimata-reclamantă va fi obligată la plata către recurenta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantumul dovedit potrivit chitanţei depuse la dosar (fila 10).
