Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
Acţiunea în anulare are caracterul unei acţiuni sociale, deoarece ea este exercitată exclusiv în folosul societăţii şi al acţionarilor, şi nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit are şi consecinţe de această natură.
Ca atare, interesul reclamantului de a ataca hotărârea adunării generale a acţionarilor derivă din chiar calitatea sa de acţionar la societatea a cărei hotărâre o atacă.
(Decizia nr. 500 din 27 martie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată la 10.02.2001 la Tribunalul Bucureşti- Secţia comercială, reclamantul S.V. a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor de la S.C. “P.” S.A. din data de 28.05.2001, iar în temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, suspendarea executării hotărârii.
Prin Sentinţa civilă nr. 7481 din 11.10.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis excepţia lipsei de interes legitim şi a respins acţiunea ca inadmisibilă. A fost respinsă cererea de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor din 28.05.2001, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a atacat cu acţiune în anulare hotărârea adunării generale a acţionarilor a pârâtei, din 28.05.2001, criticând de fapt operaţiunea de majorare a capitalului social, operaţiune ce nu a făcut obiectul acestei hotărâri.
Reclamantul nu a făcut dovada interesului legitim a cărui protecţie o solicită prin promovarea acestei acţiuni în anulare şi nici a existenţei vreunei vătămări prin modul de distribuire a dividendelor şi alocarea acestora din fondul de rezervă, probleme ce au fost adoptate în cadrul adunării generale a acţionarilor din 25.05.2001.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, susţinând că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond lipsa unui interes legitim, deoarece prin hotărârea adunării generale a acţionarilor atacate s-a dispus în mod ilegal distribuirea dividendelor în valută la cursul din data de 31.12.2000, societatea înregistrând o pierdere financiară din diferenţa defavorabilă de curs înregistrată.
Asupra recursului:
Este adevărat că recurentul a dezvoltat motive de recurs, cu raportare la fondul cauzei deduse judecăţii, însă acesta a învederat, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, şi că instanţa de fond a reţinut în mod greşit lipsa unui interes legitim, în realitate considerând că recurentul a suferit un prejudiciu prin adoptarea hotărârii adunării generale a acţionarilor din 28.05.2000.
Curtea urmează a analiza recursul sub acest aspect vizând soluţionarea cauzei pe excepţie, celelalte critici privind într-adevăr fondul problemei litigioase.
Curtea reţine că o condiţie de esenţă a existenţei societăţii comerciale este acordul acţionarilor/asociaţilor, acel affectio societatis, necesar pentru desfăşurarea acţiunilor comerciale.
Iar, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au hotărât contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Astfel, în temeiul acestui articol, ori de câte ori un acţionar consideră că prin adoptarea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor s-au încălcat norme cu caracter imperativ sau dispozitiv, poate să atace acea hotărâre.
Acţiunea în anulare are caracterul unei acţiuni sociale, deoarece ea este exercitată exclusiv în folosul societăţii şi al acţionarilor, şi nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă, implicit, are consecinţe şi de această natură.
Aşa fiind, în mod greşit s-a constatat de prima instanţă că reclamantul nu are nici un interes de a ataca hotărârea adunării generale a acţionarilor, întrucât interesul derivă din chiar calitatea sa de acţionar la societatea intimată.
Totodată, Curtea mai reţine că motivarea instanţei de fond s-a bazat pe argumente ce nu privesc fondul pricinii, şi anume că reclamantul nu a fost prejudiciat de adoptarea hotărârii atacate.
în consecinţă, pentru motivele arătate, Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din şi, în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, unde vor fi analizate şi celelalte critici vizând fondul litigiului.
