Impotriva hotărârilor adunării generale a acţionarilor se poate formula acţiune în anulare în condiţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, de către oricare din acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale a acţionarilor, întemeiată pe încălcarea unor norme de ordine publică, poate fi introdusă nu numai de către acţionarii care au votat contra sau care nu au luat parte la adunarea generală, ci de către oricine are un interes legitim, potrivit dreptului comun, şi nu pe baza dispoziţiilor înscrise în art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicată.
(Decizia nr. 604 din 11 aprilie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 9773/2001, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti -Secţia comercială, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii S.B., F.V.G. şi G.B. în contradictoriu cu pârâta S.C. “C.” S.A. Giurgiu, aşa cum a fost modificată, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, reclamanţii fiind obligaţi către pârâtă la plata sumei de 7.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii, persoane fizice, nu au calitatea de acţionari la societatea pârâtă, ei neputând contesta hotărârile adunării generale ale respectivei societăţi conform prevederilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.
împotriva sentinţei civile sus-arătate au formulat recurs reclamanţii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Examinând motivele de recurs, în raport de probele administrate în cauză, Curtea reţine că recursul apare fondat, pentru considerentele de mai jos.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanţii-recurenţi au solicitat anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor de la S.C. “C.” S.A. Giurgiu din data de 12.06.2001 şi a procesului-verbal al aceluiaşi organ colectiv de la aceeaşi dată.
Ulterior, reclamanţii-recurenţi au formulat cerere de modificare a acţiunii în acţiune de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal, respectiv a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. “C.” S.A. Giurgiu de la 12.06.2001, invocând în drept art. 948 şi următoarele din Codul civil, art. 1171 şi următoarele din Codul civil, Legea nr. 31/1990, republicată, art. 5 din Codul civil şi Legea nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează.
Deşi instanţa de fond s-a pronunţat pe cererea modificatoare, potrivit Sentinţei civile nr. 10446 din 14.12.2001, totuşi a analizat obiectul dedus judecăţii numai prin prisma legii speciale, şi anume Legea nr. 31/1990, republicată, care reglementează instituţia anulării hotărârilor adunării generale a acţionarilor, anulare ce poate fi solicitată numai de anumite categorii de persoane, precum acţionarii/asociaţii societăţii comerciale, neînlăturând în nici un fel calitatea procesuală activă a reclamanţilor întemeiată pe dispoziţiile legii civile ce reglementează instituţia nulităţii absolute.
Trebuie reamintit faptul că cele două instituţii nu se confundă, respectiv anularea unui act întemeiată pe dispoziţiile unei legi speciale, precum în speţă Legea nr. 31/1990, republicată, nu poate fi confundată cu instituţia nulităţii absolute întemeiată pe dispoziţiile legii civile, întrucât fiecare dintre aceste instituţii, pe lângă asemănări au şi deosebiri, cel puţin sub aspectul persoanelor ce le pot invoca şi a termenului în care pot fi valorificate drepturile ce le au.
în concret, în cadrul nulităţii absolute a actului trebuie reţinut că această sancţiune poate fi invocată de oricine are interes, în timp ce, în cazul anulării actului, sancţiunea poate fi invocată numai de partea care a fost lezată, precum în speţă de asociaţii/acţionarii societăţii comerciale. Prin urmare, de vreme ce instanţa de fond a primit cererea modificatoare a reclamanţilor, trebuia să ţină cont de principiul disponibilităţii părţilor şi să se fi pronunţat asupra admisibilităţii sau nu, după caz, a cererii, antamând fondul cauzei, întrucât, în raport de cererea modificatoare, reclamanţii au calitate procesuală activă.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 5 din raportat la art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va casa sentinţa civilă atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
