Potrivit art. 3533 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitrai trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale. Cu toate acestea, trecerea termenului menţionat nu poate constitui un motiv de caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitrai, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.
(Decizia nr. 858 din 5 iunie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, la data de 30.06.1997, reclamanta S.C. “G.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “N.” S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata unei sume compuse din cote de profit neachitate şi penalităţi de întârziere în plata cotelor de profit, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 23 din 4.02.1999, pronunţată în Dosarul nr. 155/1997, tribunalul arbitrai a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată şi precizată, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei o sumă de bani, reprezentând cotă de participaţie la beneficii, contravaloarea utilităţilor prestate magazinului “T.”, contravaloarea mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar din dotarea magazinului “T.”, dispărute şi distruse din culpa pârâtei, penalităţi de întârziere în plata cotelor de participaţie la beneficii.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei şi cheltuieli de arbitrare.
împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. “N.” S.R.L. a formulat acţiune în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii arbitrale cu pronunţarea în fond, cu administrarea de probe, şi suspendarea executării hotărârii arbitrale, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii în anulare, petenta S.C. “N.” S.R.L. a invocat mai multe motive, încadrate în dispoziţiile art. 364 lit. e) şi art. 364 lit. i) din Codul de procedură civilă.
Referitor la motivele încadrate în dispoziţiile art. 364 lit. e) din Codul de procedură civilă, petenta a învederat, în esenţă, că hotărârea arbitrală nu a fost pronunţată în termen de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitrai şi că deci sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. e) din Codul de procedură civilă, cu consecinţa desfiinţării sentinţei.
în susţinerea acestui motiv, petenta a arătat că tribunalul arbitrai a fost sesizat cu acţiunea introductivă la data de 30.06.1997, iar hotărârea arbitrală a fost pronunţată la data de 4.02.1999, cu mult peste termenul legal prevăzut de lege (art. 3533 din Codul de procedură civilă).
Prin Decizia civilă nr. 2309 din 13.10.1999, pronunţată în Dosarul nr. 1034/1999, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială a admis apelul declarat de apelanta S.C. “N.” S.R.L. şi a schimbat în tot Sentinţa nr. 23 din 4.02.1999, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în sensul că acţiunea formulată de reclamanta S.C. “G.” S.A. a fost respinsă, reclamanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
împotriva acestei decizii, S.C. “G.” S.R.L. a declarat recurs, care, prin Decizia nr. 6341 din 15.12.2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia comercială, în Dosarul nr. 1800/2000, a fost admis, decizia atacată a fost casată şi cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia comercială a reţinut că acţiunea în anulare a fost soluţionată, fiind desfiinţată o hotărâre arbitrală pe calea apelului, care este inadmisibil în această materie, decizia pronunţată fiind nelegală.
După casare, la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială, s-a format Dosarul nr. 297/2002, în care petenta S.C. “N.” S.R.L. a achitat o sumă de bani, diferenţă taxă judiciară de timbru, părţile solicitând proba cu acte.
La dosarul cauzei, intimata a depus concluzii scrise.
Examinând acţiunea în anulare, în raport de motivele invocate şi în raport de actele şi lucrările cauzei, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv invocat de petentă, prevăzut de art. 364 lit. e) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta nu poate fi reţinut, având în vedere dispoziţiile art. 3533 alin. 6 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care trecerea termenului prevăzut de art. 3533 alin. 1 nu poate constitui un motiv de caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitrai, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.
în cauza de faţă însă nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. e) din Codul de procedură civilă, dispoziţii invocate de petentă, din actele şi lucrările cauzei nerezultând că aceasta ar fi procedat conform art. 3533 alin. 6 din Codul de procedură civilă, în sensul de a fi notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitrai că înţelege să invoce caducitatea.
