Prin sentinţa civilă nr. 732 din 8.03. 2013 Judecătoria Rosiorii de Vede a respins acţiunea formulată de reclamantul I.I împotriva pârâţilor CE şi CS având ca obiect hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
S-a reţinut că între reclamant şi autorul pârâţilor, decedat la data cererii , s –a încheiat la 19. 08. 2011 o convenţie privind înstrăinarea unei suprafeţe de teren agricol extravilan, că reclamantul a intrat imediat în posesia imobilului însă ulterior, contrar înţelegerii, promitentul-vânzător nu a făcut demersurile necesare pentru întocmirea actului în formă autentică.
S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor vechiului cod civil şi s –a constatat că deşi preţul a fost plătit,că defunctul era proprietar la data convenţiei iar reclamantul a intrat în posesia terenului, nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art . 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247 /2005 şi a dispoziţiilor art . 1072- 1077 Cod civil , întrucât, în esenţă pârâţii nu au stabilită calitatea de moştenitori ai defunctului, înscrisul reprezentând sesizare pentru deschiderea succesiunii neputând ţine loc de certificat de moştenitor. Ca atare , nu există nici dovada calităţii pârâţilor de coproprietari în indiviziune şi nici a faptului că aceştia au acceptat succesiunea autorului lor.
Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat de tribunal , care a reţinut că , deşi proprietatea averii succesorale trece asupra moştenitorului în momentul decesului autorului său şi deşi intimaţii pârâţi sunt moştenitori sezinari, sezina nu este susceptibilă de a avea înrâurire asupra modalităţilor de acceptare sau renunţare la succesiune- aşa încât nu se poate concluziona că prin încheierea convenţiei asupra vânzării intimaţii pârâţi au acceptat succesiunea autorului lor.
Cu atât mai mult se pune problema acceptării în termen a succesiunii în condiţiile în care, decesul autorului s –a petrecut la 16 octombrie 2002 iar promisiunea de vânzare – cumpărare s –a încheiat la 19 august 2011, cu mult peste termenul legal de acceptare.
Nu în ultimul rând trebuie observat faptul că raportat la dispoziţiile art. 5al.2 din Titlul X al l.247/2005 prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, instanţa suplineşte doar lipsa consimţământului părţii care refuză nejustificat încheierea contractului promis şi nu suplineşte şi lipsa celorlalte condiţii care nu au fost îndeplinite şi fără de care – încheierea contractului autentificat în faţa notarului nu ar putea avea loc, cum ar fi întocmirea documentaţiei de carte funciară şi dezbaterea succesiunii.
Ori, aşa cum rezultă din cuprinsul antecontractului, vânzătorii s –au obligat să facă demersurile legale în acest sens, nu le-au făcut în termenul stabilit iar aceste demersuri nu pot fi suplinite de instanţă
