Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul S.C.I. a chemat în judecată pe pârâta M.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate intervenită vânzarea autoturismului cu nr de identificat W. la data de 12.07.2015 şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de proprietate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat în esenţă faptul că la data de 12.07.2015 a convenit cu pârâta ca aceasta să vândă,iar reclamantul să cumpere autoturismului marca Volkswagen Passat, cu nr. de identificare W, că s-a încheiat un înscris sub semnătură privată care a consfinţit învoiala părţilor, fiind stabilit preţul bunului şi plătit de către reclamant.
A arătat reclamantul că de la data înţelegerii şi până în prezent, deşi a făcut numeroase demersuri pe lângă pârâţi, aceştia au refuzat să-i pună la dispoziţie fişa de înmatriculare cu viza organului fiscal, astfel că nu îşi poate înmatricula bunul în circulaţie pentru a se folosit de toate atributele dreptului său.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1528 C.civ.
În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, potrivit cărţii de identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare M., autoturismul a fost înmatriculat la data de 14.09.2004 pe numele pârâtei, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 5 dosar.
La data de 12.07.2015 prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, semnat de părţile litigante, pârât M.L. a vândut reclamantului S.C.I. autoturismul marca V., nr. de identificare W., seria motor 035957, nr. de înmatriculare M., la preţul de 12.000 lei, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 6 dosar.
În drept, potrivit art.1674 C.civ. din 2009, contractul de vânzare-cumpărare al unui bun mobil are un caracter consensual în lipsa unei dispoziţii exprese care să instituie forma ad validitatem, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
Între reclamantul S.I. şi pârâta M.L. s-a încheiat la data de 12.07.2015 contractul de vânzare-cumpărare, iar efectul translativ s-a produs, conform art. 1674 C.civ., la data realizării acordului de voinţă, dată menţionată în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată constatator al actului juridic bilateral şi opozabilă pârâtului, astfel cum rezultă din art. 284 alin 1 C.pr.civ. din 2010.
Cum dreptul de proprietate asupra autovehiculului se află în patrimoniul reclamantului, ca efect al încheierii contractului de vânzare-cumpărare, încă de la data de 12.07.2015, acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra autoturismului este admisibilă, conform art. 35 C.proc.civ., deoarece reclamantul nu are la dispoziţie o acţiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voinţă al părţilor.
În consecinţă, instanţa urmează sa admită acţiunea formulată de reclamantul şi, în temeiul art. 35 C.pr.civ., să constate că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.07.2015, intre reclamant, in calitate de cumpărător, si parat, in calitate de vânzător s-a transferat in patrimoniul reclamantului dreptul de proprietate asupra autoturismului, marca V., înmatriculat sub nr. M. cu nr. de identificare W.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de proprietate, instanţa reţine că această acţiune reprezintă o modalitate de reparare în natură a prejudiciului produs prin neîndeplinirea unei obligaţii de a face născute dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare, iar efectele sale, constând în transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului se produc exclusiv pentru viitor.
Or, în cauză, între părţi nu s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a autoturismului marca V. din care să se fi născut în sarcina pârâtei obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare, obligaţie pe care aceasta să nu şi-o fi respectat, în cauză s-a realizat în fapt chiar un transfer al dreptului de proprietate.
Cum pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare presupune îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, mai puţin consimţământul debitorului ce nu şi-a executat obligaţia de a face, a încheia în viitor contractul, şi cum în cauză şi această condiţie a consimţământului este îndeplinită, astfel că instanţa nu ar mai putea suplini lipsa de consimţământ în cadrul acţiunii de pronunţare hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, iar efectul translativ de proprietate de la vânzător către cumpărător s-a produs încă de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv de la data de 12.07.2015, pentru aceste motive respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat în esenţă faptul că la data de 12.07.2015 a convenit cu pârâta ca aceasta să vândă,iar reclamantul să cumpere autoturismului marca Volkswagen Passat, cu nr. de identificare W, că s-a încheiat un înscris sub semnătură privată care a consfinţit învoiala părţilor, fiind stabilit preţul bunului şi plătit de către reclamant.
A arătat reclamantul că de la data înţelegerii şi până în prezent, deşi a făcut numeroase demersuri pe lângă pârâţi, aceştia au refuzat să-i pună la dispoziţie fişa de înmatriculare cu viza organului fiscal, astfel că nu îşi poate înmatricula bunul în circulaţie pentru a se folosit de toate atributele dreptului său.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1528 C.civ.
În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, potrivit cărţii de identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare M., autoturismul a fost înmatriculat la data de 14.09.2004 pe numele pârâtei, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 5 dosar.
La data de 12.07.2015 prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, semnat de părţile litigante, pârât M.L. a vândut reclamantului S.C.I. autoturismul marca V., nr. de identificare W., seria motor 035957, nr. de înmatriculare M., la preţul de 12.000 lei, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 6 dosar.
În drept, potrivit art.1674 C.civ. din 2009, contractul de vânzare-cumpărare al unui bun mobil are un caracter consensual în lipsa unei dispoziţii exprese care să instituie forma ad validitatem, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
Între reclamantul S.I. şi pârâta M.L. s-a încheiat la data de 12.07.2015 contractul de vânzare-cumpărare, iar efectul translativ s-a produs, conform art. 1674 C.civ., la data realizării acordului de voinţă, dată menţionată în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată constatator al actului juridic bilateral şi opozabilă pârâtului, astfel cum rezultă din art. 284 alin 1 C.pr.civ. din 2010.
Cum dreptul de proprietate asupra autovehiculului se află în patrimoniul reclamantului, ca efect al încheierii contractului de vânzare-cumpărare, încă de la data de 12.07.2015, acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra autoturismului este admisibilă, conform art. 35 C.proc.civ., deoarece reclamantul nu are la dispoziţie o acţiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voinţă al părţilor.
În consecinţă, instanţa urmează sa admită acţiunea formulată de reclamantul şi, în temeiul art. 35 C.pr.civ., să constate că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.07.2015, intre reclamant, in calitate de cumpărător, si parat, in calitate de vânzător s-a transferat in patrimoniul reclamantului dreptul de proprietate asupra autoturismului, marca V., înmatriculat sub nr. M. cu nr. de identificare W.
În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de proprietate, instanţa reţine că această acţiune reprezintă o modalitate de reparare în natură a prejudiciului produs prin neîndeplinirea unei obligaţii de a face născute dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare, iar efectele sale, constând în transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului se produc exclusiv pentru viitor.
Or, în cauză, între părţi nu s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a autoturismului marca V. din care să se fi născut în sarcina pârâtei obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare, obligaţie pe care aceasta să nu şi-o fi respectat, în cauză s-a realizat în fapt chiar un transfer al dreptului de proprietate.
Cum pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare presupune îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, mai puţin consimţământul debitorului ce nu şi-a executat obligaţia de a face, a încheia în viitor contractul, şi cum în cauză şi această condiţie a consimţământului este îndeplinită, astfel că instanţa nu ar mai putea suplini lipsa de consimţământ în cadrul acţiunii de pronunţare hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, iar efectul translativ de proprietate de la vânzător către cumpărător s-a produs încă de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv de la data de 12.07.2015, pentru aceste motive respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
