Potrivit art. 2812 din Codul de procedură civilă, completarea hotărârii se poate cere în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Cum cererea de completare a fost formulată cu depăşirea termenului de declarare a recursului, respectiv 15 zile de la data comunicării hotărârii, rezultă că este tardivă.
(Decizia nr. 1518 din 13 noiembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinta civilă nr. 9008 din 15.11.2001, pronunţată în Dosarul nr. 6806/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, acţiune formulată de reclamanta S.C. “A.” S.A. împotriva pârâtei M.B., aceasta fiind obligată la plata unei sume de bani reprezentând contravaloare cazare. De asemenea, pârâta a fost obligată să evacueze cazaţii din blocul M2, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de întârziere până la data evacuării efective. în baza art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată.
La data de 24.05.2002, reclamanta a depus la dosarul cauzei cererea de rectificare a Sentinţei civile nr. 9008 din 15.11.2001, arătând, în esenţă, că, deşi instanţa a admis acţiunea astfel cum a fost precizată, totuşi în dispozitivul acesteia nu a apărut admiterea celor două capete de cerere astfel cum au fost precizate, respectiv:
– obligarea pârâtei la plata unei sume de bani indexată cu rata inflaţiei de la data scadenţei până la data plăţii;
– obligarea acesteia de a evacua cazaţii din blocul M2, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii acţiunii până la data evacuării efective.
Prin Sentinţa civilă nr. 9182 din 9.07.2002, pronunţată în Dosarul nr. 6806/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că cererea formulată de reclamantă este supusă dispoziţiilor art. 2812 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere accesoriu, iar termenul de prescripţie este cel în care se putea declara recurs împotriva hotărârii.
împotriva Sentinţei civile nr. 9182 din 9.07.2002, reclamanta S.C. “A.” S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi, pe fondul cauzei, admiterea cererii de rectificare astfel cum a fost formulată.
în motivarea recursului, recurenta a învederat că, în mod greşit, instanţa a încadrat cererea de îndreptare la art. 2812 din Codul de procedură civilă, interpretând că ar fi vorba de omisiunea pronunţării asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, deşi era necesară o îndreptare materială întemeiată pe art. 281 din Codul de procedură civilă.
în drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Astfel, din actele şi lucrările cauzei rezultă că instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra unei cereri accesorii, respectiv indexarea sumei cu rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii, precum şi asupra cererii formulate de reclamantă, în sensul că daunele cominatorii să fie calculate de la data introducerii acţiunii.
în aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 2812 din Codul de procedură civilă, şi nu dispoziţiile art. 281 din Codul de procedură civilă, temei de drept invocat de recurenta-reclamantă.
Potrivit art. 2812 din Codul de procedură civilă, “se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri”.
în speţă, recurenta-reclamantă putea solicita completarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, termen care a început să curgă de la data de 17.01.2002, situaţie ce rezultă din dovada de comunicare.
Or, cererea de completare a fost formulată de recurenta-reclamantă la data de 24.05.2002, cu depăşirea termenului de declarare a recursului, respectiv 15 zile de la data comunicării hotărârii, deci este tardivă.
în considerarea celor arătate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentă ca nefondat.
