Hotărâre. Motivare. Nulitate absolută.
Faptul că judecătorul a ales soluţia de a motiva
încheierea supusă recursului prin copierea conţinutului unei alte
încheieri pronunţată în acelaşi dosar, este de natură să încalce
atât disp.art.21 alin.3 din Constituţie, dar şi disp.art.6 din
Convenţia Europeană, fiind sancţionată cu nulitatea absolută.
(Curtea de Apel Piteşti, decizia penală
nr.739/R/MF din 30 decembrie 2008).
Prin încheierea pronunţată la 16 decembrie 2008, de
Tribunalul Argeş, în dosarul nr.1397/1209/2008, printre altele, s-a
dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul a
fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, făcând la referire la
conţinutul rechizitoriului.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,
criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând şi nemotivarea
ei.
Prin decizia penală nr.739/R/MF din 30 decembrie 2008,
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul, s-a casat în
parte încheierea sub aspectul dispoziţiei menţinerii arestului preventiv,
fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, curtea a constatat că instanţa de fond
nu a respectat dispoziţiile art.356 Cod pr.penală, privind conţinutul
expunerii hotărârii, respectiv nu a descris faptele, nu a analizat probele,
nu a stabilit situaţia de fapt, nu rezultă să fi analizat apărările formulate
de către inculpat şi nici că a realizat o justă interpretare şi aplicare a
dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.
In raport de această situaţie, curtea a constatat că lipsa acestor
elemente echivalează cu o nemotivare a hotărârii, chiar dacă aceasta are
un conţinut identic în ceea ce priveşte motivarea menţinerii arestării
preventive a inculpatului cu încheierea pronunţată anterior de aceeaşi
instanţă, în acelaşi dosar, şi prin care, de asemenea, s-a dispus menţinerea
arestării preventive pentru acelaşi inculpat.
In opinia curţii, o astfel de situaţie echivalează cu un
formalism excesiv şi, practic, cu nesoluţionarea cauzei cu care a fost
investită instanţa, respectiv cu neexaminarea legalităţii şi a temeiniciei
stării de arest preventiv a inculpatului.
De asemenea, curtea a constatat că nemotivând încheierea în
raport de stadiul cauzei, tribunalul a ignorat dispoziţiile art.356 Cod
pr.penală, încălcând obligaţiile elementare ale judecătorului de a analiza
probele administrate şi apărările formulate de către inculpat, de a stabili
situaţia de fapt şi de a aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale în
materie, cu prilejul soluţionării cauzei.
In continuare, s-a apreciat că a fost încălcat dreptul
inculpatului la un proces echitabil, ignorându-se dispoziţiile art.21 alin.3
din Constituţie şi dispoziţiile art.6 din Convenţie.
Curtea a apreciat că hotărârea tribunalului este lovită de
nulitate absolută cu toate consecinţele.
In acest sens, au fost motivate şi deciziile penale nr.742/R din
31 decembrie 2008, şi nr.740/R/MF din 30 decembrie 2008.
