Hotărâre. Motivare. Nulitate absolută.


Hotărâre. Motivare. Nulitate absolută.

Faptul că judecătorul a ales soluţia de a motiva

încheierea supusă recursului prin copierea conţinutului unei alte

încheieri pronunţată în acelaşi dosar, este de natură să încalce

atât disp.art.21 alin.3 din Constituţie, dar şi disp.art.6 din

Convenţia Europeană, fiind sancţionată cu nulitatea absolută.

 (Curtea de Apel Piteşti, decizia penală

nr.739/R/MF  din 30 decembrie 2008).

Prin încheierea pronunţată la 16 decembrie 2008, de

Tribunalul Argeş, în dosarul nr.1397/1209/2008, printre altele, s-a

dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, făcând la referire la

conţinutul rechizitoriului.

Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul,

criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând şi nemotivarea

ei.

Prin decizia penală nr.739/R/MF din 30 decembrie 2008,

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul, s-a casat în

parte încheierea sub aspectul dispoziţiei menţinerii arestului preventiv,

fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a decide astfel, curtea a constatat că instanţa de fond

nu a respectat dispoziţiile art.356 Cod pr.penală, privind conţinutul

expunerii hotărârii, respectiv nu a descris faptele, nu a analizat probele,

nu a stabilit situaţia de fapt, nu rezultă să fi analizat apărările formulate

de către inculpat şi nici că a realizat o justă interpretare şi aplicare a

dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.

In raport de această situaţie, curtea a constatat că lipsa acestor

elemente echivalează cu o nemotivare a hotărârii, chiar dacă aceasta are

un conţinut identic în ceea ce priveşte motivarea menţinerii arestării

preventive a inculpatului cu încheierea pronunţată anterior de aceeaşi

instanţă, în acelaşi dosar, şi prin care, de asemenea, s-a dispus menţinerea

arestării preventive pentru acelaşi inculpat.

In opinia curţii, o astfel de situaţie echivalează cu un

formalism excesiv şi, practic, cu nesoluţionarea cauzei cu care a fost

investită instanţa, respectiv cu neexaminarea legalităţii şi a temeiniciei

stării de arest preventiv a inculpatului.

De asemenea, curtea a constatat că nemotivând încheierea în

raport de stadiul cauzei, tribunalul a ignorat dispoziţiile art.356 Cod

pr.penală, încălcând obligaţiile elementare ale judecătorului de a analiza

probele administrate şi apărările formulate de către inculpat, de a stabili

situaţia de fapt şi de a aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale în

materie, cu prilejul soluţionării cauzei.

In continuare, s-a apreciat că a fost încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil, ignorându-se dispoziţiile art.21 alin.3

din Constituţie şi dispoziţiile art.6 din Convenţie.

Curtea a apreciat că hotărârea tribunalului este lovită de

nulitate absolută cu toate consecinţele.

In acest sens, au fost motivate şi deciziile penale nr.742/R din

31 decembrie 2008, şi nr.740/R/MF din 30 decembrie 2008.