Motivarea reprezintă o obligaţie generală, constituţională, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.
În primul rând motivarea îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, iar în al doilea rând, aceasta permite instanţei de administrativ să exercite controlul de legalitate asupra actelor administrative.
Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează anularea actului.
În cazul unei hotărâri de consiliu local această motivare rezultă din raportul de specialitate al compartimentului de resort, respectiv din expunerea de motive, acte care în speţă lipsesc cu desăvârşire.
În cazul unei hotărâri de consiliu local această motivare rezultă din raportul de specialitate al compartimentului de resort, respectiv din expunerea de motive, acte care în speţă lipsesc cu desăvârşire.
În ipoteza lipsei acestor acte, motivarea măsurilor adoptate trebuie să reiasă în mod neechivoc din cuprinsul hotărârii.
În ipoteza lipsei acestor acte, motivarea măsurilor adoptate trebuie să reiasă în mod neechivoc din cuprinsul hotărârii.
Lipsa motivării şi adoptarea unei hotărâri cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. 1 din Legea nr.215/2001 conduc la concluzia existenţei unui exces de putere care se justifică a fi sancţionat prin anularea actului administrativ.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 3475/14 decembrie 2011
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Secţiei Civile a Tribunalului Alba, sub dosar nr. 1238/107/2011, reclamanta S.M.L., a chemat în judecată pârâţii Centrul Cultural „L.B.” – S. si Consiliul Local al Municipiului S. solicitând:
– anularea Deciziei nr. 70/08.09.2010 şi Decizia nr. 66/18.08.2010, date de directorul adjunct al pârâtului Centrul Cultural „L.B.” – S.;
– anularea în parte a Hotărârii nr. 207/13.08.2010 şi a Hotărârii nr. 237/08.09.2010, date de pârâtul Consiliul local al municipiului Sebeş si in consecinţă modificarea în parte a organigramei şi a statului de funcţii ale pârâtului Centrul Cultural „L.B.” – S. în sensul menţinerii funcţiei de gestionar custode sală la casa memorială „L.B.” din L. ;
– să se dispună reintegrarea sa în funcţia de gestionar – custode sală la Casa memorială „L.B.” din L. , respectiv sa fie obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului S. să asigure fondurile necesare plăţii drepturilor cuvenite acesteia, începând cu data de 08.09.2010;
– să fie obligat pârâtul Centrul Cultural „L.B.” – S. să-i plătească salariul indexat, majorat şi reactualizat, precum şi celelalte drepturi, începând cu data de 08.09.2010 şi până la reintegrarea în funcţie, respectiv toate contribuţiile aferente calităţii de salariat la fondul de pensii, fondul de şomaj, bugetul asigurărilor de sănătate precum şi alte contribuţii.
În motivare s-a arătat că prin Decizia nr. 66/18.08.2010, dată de directorul adjunct al Centrul Cultural „L.B.” – S. i s-a acordat reclamantei, gestionar – custode sală la Casa memorială „L.B.” din L., un preaviz de 15 zile lucrătoare, pentru încetarea raporturilor de muncă, prin concediere individuală, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.
Ulterior, prin Decizia nr. 70/08.09.2010, dată de directorul adjunct al pârâtului Centrul Cultural „Lucian B.” – S., s-a dispus încetarea contractului sau de muncă, conform art. 65, alin. 1 din Codul muncii, începând cu data de 08.09.2010.
Deşi s-a adresat pârâtului Consiliul Local al municipiului S. cu cererea înregistrată sub nr. 24028/20.08.2010, prin care a solicitat să se revină asupra hotărârii 207/2010 prin care s-a aprobat organigrama şi statul de funcţii al Centrului Cultural „L.B.” – S., în care nu mai apare postul de gestionar – custode sală, prin Hotărârea nr. 237/8.09.2010 pârâtul Consiliul Local al municipiului S. a respins solicitarea de a modifica HCL nr. 207/2010, Anexa nr. 1 şi nr. 2.
S-a susţinut că atât Deciziile nr. 66/2010 şi nr. 70/2010, cât şi Hotărârile nr. 207/2010 şi nr. 237/2010 sunt date cu încălcarea legii.
Învederează reclamanta ca ea şi pârâtul Centrul Cultural L.B. – S. au încheiat la data de 01.10.2007 contractul individual de muncă nr. 2, fiind încadrată în funcţia de gestionar – custode la Casa memorială L.B. din L.
Ca urmare a adoptării OUG nr. 63/2010 pârâtul Consiliul Local al municipiului S. a adoptat la data de 11.08.2010 Hotărârea nr. 206/2010 privind modificarea organigramei şi statului de funcţii ale Centrului Cultural L.B. – S. In această hotărâre atât în organigramă cât şi în statul de funcţii, a fost menţinută funcţia deţinută, de gestionar custode sală.
La data de 13.08.2010 pârâtul Consiliul Local al municipiului S. a modificat Hotărârea nr. 206/2010 în sensul că a aprobat o nouă organigramă şi un nou stat de funcţii ale Centrului Cultural L.B. din S. în care a fost desfiinţat postul de gestionar – custode sală , deţinut de reclamanta fiind menţionat postul de muzeograf.
Susţine că postul sau nu trebuia desfiinţat deoarece este singură întreţinătoare de familie întrucât soţul său, S.G. nu este încadrat în muncă şi nu realizează venituri, aşa cum rezultă din declaraţia autentică 855/30.08.2010 iar fiul său, S.D.N., este student şi nu realizează venituri, aşa cum rezultă din declaraţia autentificată cu încheierea nr. 854/30.08.2010 dată la BNP I.S. din S., precum şi din adeverinţa nr. 9167/1207/30.08.2010, eliberată de Universitatea „1 Decembrie 1918″ Alba – Iulia.
Având încheiat contract de muncă în cauză sunt aplicabile prevederile Codului muncii inclusiv cele ale art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la naţional încheiat pe anii 2007 – 2010 înregistrat la Ministerul Muncii s 2895/21/2006, potrivit căruia la aplicarea efectivă a reducerii de personal, măsura nu trebuie să afecteze femeile care au în îngrijire copii, întreţinătorii unici de familie.
In drept mai invoca prevederile art. 76, art. 78, art. 281, art. 282, art. 283 din Codul muncii, rap. la art. 67 şi urm. din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
*
Prin Încheierea nr.364/2011, Tribunalul Alba –Secţia Civila a transpus in favoarea Secţiei Comerciale si de Contencios Administrativ, petitele 2 si 3 din cererea introductiva constând in:
– anularea in parte a HCL Sebeş 237/31.08.2010 si a HCL nr.207/2010, respectiv modificarea in parte a organigramei si a statului de funcţii ale pârâtului Centrul Cultural L.B.
Cauza a fost înregistrată in dosar nr. 1238/107/2011.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Consiliul Local al Mun. S. a solicitat respingerea în fond a acţiunii reclamantei motivând în esenţă că atât decizia 70/20110 prin care i-a încetat contractul individual de muncă cât şi cea prin care i-a fost acordat preavizul de 15 zile lucrătoare privesc încetarea raportului de muncă prin concediere individuală pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ele fiind emise în aplicarea HCL 207/2010, hotărâre prin care s-a aprobat modificarea organigramei şi a statului de funcţii ale Centrului Cultural L.B. prin reorganizare .
Susţine pârâtul că HCL 207/2010 este legală şi temeinică fiind dată în aplicarea OUG 63/2010 respectiv a art. III al acestui act normativ care impune stabilirea încadrării într-un nr. maxim de posturi respectiv într-un nivel maxim al cheltuielilor de personal alin. 5 al aceluiaşi articol stabilind posibilitatea reducerii nr. de posturi finanţate şi posibilitatea disponibilizării în condiţiile legii a personalului aferent.
Pârâtul s-a prevalat în apărare şi de adresa Instituţiei Prefectului nr. 10781/G/DL/2010 prin care i s-a comunicat faptul că nr. maxim de posturi stabilit pentru Municipiul S. raportat la nr. de locuitori ai unităţii administrativ teritoriale este de 225, faţă de un număr de 273, 5 posturi de care dispunea la momentul emiterii adresei. În consecinţă pentru încadrarea în numărul maxim de posturi stabilit au fost desfiinţate posturile vacante precum şi o parte din posturile ocupate, adică un număr de 9 posturi în cadrul Centrului Cultural L.B., personalul aferent acestora fiind disponibilizat.
În final a mai învederat pârâtul că hotărârile atacate au fost emise în aplicarea prev. OUG nr.63/2010 cu respectarea condiţiei ca desfiinţarea efectivă a locului de muncă să aibă o cauză reală şi serioasă.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Centrul Cultural L.B. – S. a solicitat declinarea în favoarea secţiei comerciale şi de contencios administrativ, a cererii reclamantei privind anularea HCL nr. 207/2010 şi respectiv 237/2010.
Prin Sentinţa nr. 935/CAF/2011, pronunţată de Tribunalul Alba – secţia comercială şi de contencios administrativ a fost admisă acţiunea reclamantei, au fost anulate cele două hotărâri şi a fost obligat pârâtul Consiliul local al Municipiului Sebeş să modifice in parte organigrama si statului de funcţii ale pârâtului Centrul Cultural L.B. –S., in sensul menţinerii funcţiei de gestionar custode sala la Casa Memoriala L.B. din L.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că Hotărârea nr. 207/2010, nu cuprinde o motivare si argumentare coerenta si clara a măsurii dispuse in aplicarea OUG nr. 63/2010, in ceea ce priveşte postul de custode din organigrama si Statului de funcţii ale Centrului Cultural L.B. şi nu prezintă niciun algoritm dintre cei prevăzuţi imperativ de OUG nr. 63/2010, (Anexa), pentru a se putea aprecia daca, sunt respectate depoziţiile art. 81 din Contractul Colectiv de munca.
Pârâtul nu a făcut niciun fel de referire la modalitatea in care a înţeles sa aplice procedura antemenţionată in ceea ce priveşte postul de custode, în condiţiile în care, prin măsura dispusa prin actul administrativ a cărui anulare se cere, reclamantei i se cauzează o vătămare, întrucât din înscrisurile depuse (adeverinţe de privind reclamanta, declaraţii pe proprie răspundere privind pe şotul si fiul student al acesteia, potrivit cărora, aceştia nu sunt încadraţi in munca, nu primesc şomaj, nu deţin teren agricol si nu au niciun venit), coroborate cu probatoriul testimonial administrat, rezultă ca aceasta este singurul membru al familiei sale beneficiar al unui venit constant, urmare activităţii prestate in postul de custode desfiinţat prin HCL nr. 207/2010.
S-a mai arătat că desfiinţarea printre altele si a postului reclamantei, de custode, este de natură a îngrădi efectiv dreptul fundamental la muncă al acesteia, in cadrul instituţiei al cărei salariata era, fără ca aceasta restrângere sa poată fi justificata prin vreuna din situaţiile expres si limitativ prevăzute de art. 53 din României prin corelare cu algoritmii prevăzuţi de OUG nr. 63/2010, (Anexa), ceea ce face imposibil a se stabili care sunt motivele in virtutea cărora pârâtul justifica aplicarea OUG nr.63/2010, in ceea ce priveşte postul reclamantei, pentru a înlătura orice dubiu cu privire la justeţea si oportunitatea măsurii de reorganizare prin desfiinţare a postului de custode.
Instanţa a anulat si Hotărârea nr. 237/08.09.2010, întrucât aceasta a fost emisa de pârâtul Consiliul local al Municipiului S., in cadrul procedurii administrative prealabile, declanşate de solicitarea reclamantei referitoare la modificarea HCL nr. 207/2010.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor s-a arătat că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii în condiţiile în care, prin HCL 207/2010 s-a realizat aplicarea în concret a dispoziţiilor OUG nr.63/2010, reducându-se posturi şi nu persoane. Cât timp pentru Casa Memoriala L.B. a era un singur post de custode nu exista posibilitatea de a face alegerea între o persoană sau alta în funcţie de criteriile invocate de reclamantă.
Referitor la criteriile menţionate s-a arătat că reclamanta nu poate invoca dispoziţiile art. 81 din CCM întrucât soţul său este un om în plină putere şi sănătos, capabil a se întreţine în timp ce fiul său este student, apt a se întreţine şi el şi care nu reclamă o pregătire specială.
In ce priveşte referirea instanţei de fond la dispoziţiile art. 53 din Constituţie s-a apreciat că nu poate fi reţinută relativ la actul administrativ atacat ci ar putea fi invocată relativ la OUG nr.63/2010 care a fost pus în aplicare prin acesta.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar şi al dispoziţiilor art. 304 indice 1 din curtea constată că acesta este neîntemeiat şi urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
In aplicarea OUG nr.63/2010 şi având în vedere adresa Instituţiei Prefectului judeţului Alba numărul 10781/2010, emisă în aplicarea art. III pct. 8 din OUG nr.63/2010, prin HCL 206/11.08.2010 pârâtul a aprobat modificarea organigramei şi a statului de funcţii ale Centrului Cultural L.B. – S. Aşa cum rezultă din anexa 1 la acest act administrativ numărul de posturi aprobat este de 23 din care pentru Casa Memorială L.B. se alocă un post de gestionar – custode sală.
La doar 2 zile distanţă şi fără a avea la bază un raport de specialitate, aşa cum rezultă din adresa nr.42298/28.11.2011 a Primăriei municipiului S., Consiliul Local al Municipiului S., întrunit în şedinţă extraordinară, a aprobat, prin Hotărârea nr. 207/13.08.2010, modificarea organigramei şi a statului de funcţii ale Centrului Cultural L.B.- S., prin reorganizare, începând cu data de 16.08.2010. Potrivit Anexelor 1 (organigrama) şi 2 (stat de funcţii), parte integranta din Hotărâre, se constată că efectul practic a fost reducerea numărului de posturi de la 23 la 22 şi desfiinţarea postului de custode de la Casa Memorială L.B. şi înlocuirea sa cu un post de muzeograf, post provenit de la Muzeul I.R.
Potrivit art. 44 alin. 1 din Legea nr.215/2001 proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) şi (4).
Potrivit art. 39 alin. 2 şi 4 Consiliul local se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului iar în caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, oraşului sau municipiului sau în alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de îndată.
Deşi HCL 207/2010 a fost adoptată în cadrul unei şedinţe extraordinare, din cuprinsul său, identic sub aspectul conţinutului cu cel al HCL 206/2010, adoptată în procedură ordinară, nu rezultă care a fost cazul de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor municipiului sau situaţia stabilită expres de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local care a justificat desfiinţarea postului de custode de la Casa Memorială L.B. şi înlocuirea sa cu un post de muzeograf, post provenit de la Muzeul I. R.
Fiind un act administrativ cu caracter individual, HCL 207/2010 trebuia să conţină o motivare a măsurilor adoptate prin ea.
Deşi nu există dispoziţii legale exprese cu privire la forma în care trebuie emise actele administrative individuale atât în doctrină cât şi în practica instanţei supreme (exemplificăm prin Decizia nr.101 din 15.01.2010 pronunţată în dosarul nr. 1624/57/2008-nepublicată) s-a reţinut în mod constant că motivarea reprezintă o obligaţie generală, constituţională, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.
Motivarea urmăreşte o dublă finalitate.
În primul rând ea îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat iar în al doilea rând, ea permite instanţei de contencios administrativ să exercite controlul de legalitate asupra actelor administrative. Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează anularea actului.
Analiza actului atacat relevă faptul că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, el nu cuprinde o astfel de motivare.
Or, în speţă HCL 207/2010 nu cuprinde motivarea modificării organigramei adoptată prin HCL 206/2010 în cuprinsul său şi nici nu are la bază raportul de specialitate al compartimentului de resort, respectiv expunerea de motive.
În atare condiţii, este evident că hotărârea atacată este nelegală şi se justifică anularea sa, acest aspect fiind reţinut corect de către prima instanţă.
Susţinerile recurentei potrivit cărora, prin HCL 207/2010 s-a realizat aplicarea în concret a dispoziţiilor OUG nr.63/2010, reducându-se posturi şi nu persoane sunt justificate, instanţa de fond realizând o apreciere eronată cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 81 din Contractul Colectiv de Muncă şi art. 53 din Constituţie, în cadrul prezentului litigiu de contencios administrativ. Însă acest aspect nu este de natură a schimba soluţia pronunţată.
Modalitatea în care Consiliul local S. a procedat cu ocazia adoptării HCL 207/2010 a condus la concluzia că măsura luată, de desfiinţare a postului de custode de la Casa Memorială L.B. şi înlocuirea sa cu un post de muzeograf, nu s-a realizat în virtutea dreptului de apreciere cu privire la oportunitatea menţinerii sau nu a postului respectiv.
Instanţa de contencios administrativ nu poate realiza o cenzură a actului administrativ cu privire la considerentele de oportunitate cu privire la măsura respectivă, atunci când aceasta are o justificare obiectivă.
Însă lipsa unor motive şi modul de acţiune inopinat, fără justificare temeinică, în sensul legii, respectiv adoptarea unei hotărâri cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. 1 din Legea nr.215/2001 conduc la concluzia existenţei unui exces de putere care se justifică a fi sancţionat prin anularea actului administrativ.
Faţă de aceste considerente, Curtea a reţinut că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar faţă de dispoziţiile art. 312 din Codul de procedură civilă recursul a respins, ca neîntemeiat.
1
